NR. 5 / 2026
consider felul în care Gilles Deleuze regândește „paradoxul lui Meinong” atât un act de comprehensiune, cât și unul de reală înțelegere. Prin invocarea acelui paradox, sesizează în fond cum un mod straniu de non-existență, ca în cazul „cercului pătrat” sau al „muntelui de aur”, își anunță totuși o formă de evidență. Dar ne putem gândi și la situații mai simple; bunăoară, când cineva, recunoscând condiția dificilă a unui necunoscut venit de nu se știe unde, simte nevoia de a fi binevoitor față de acesta.
ȘTEFAN AFLOROAEI
În cadrul raportului dintre mister și revelare, de primă importanță este ceea ce se întăinuiește și se revelează totodată, adică originarul, în cazul discuției de față începutul absolut al ivirii nu doar a cuvântului poetic, ci a poemului însuși. Nu mă refer la început ca desemnare a primului vers al unui poem (cel mai greu de scris, conform lui Valéry), ci la un început absolut, pre-scriptibil, inaparent, din care încolțește și crește poemul, așa cum ziua iese din noapte sau planta se înalță la lumină din sămânța adâncită în întunericul pământului.
DORIN ȘTEFĂNESCU
Contribuții
Adevărul lui Cioran despre sine?! El nu face decît să-şi construiască (re-construiască) o identitate aflată în permanentă criză. Mi se pare relevantă pentru modernitatea pe care Cioran o ilustrează din plin tocmai această precaritate a sinelui, finalizată, ca la Pessoa, într-o multiplicare de euri. Cum nu se recunoaşte într-un miez puternic, Cioran visează la unul pentru ca, ulterior, să se mulţumească cu explorarea negativităţii, cu absenţa eurilor, cu ocuparea marginilor.
MIRCEA A. DIACONU
DOSAR: MILĂ, COMPASIUNE, EMPATIE
Ne place să considerăm mila, empatia și compasiunea drept manifestări afective specifice omului – deși știința ne spune că și la alte specii, ce-i drept, puține, pot fi identificate anumite forme, elementare, de compasiune sau empatie. Aceste sentimente apar ca o reacție, mai mult sau mai puțin activă, față de suferința, dificultățile, problemele, neputințele unei alte ființe.
ROBERT CORAVU
„Nimic nu e mai scump decât ceea ce primeşti gratis” ne spune un vechi proverb japonez. Judecând din perspectiva acestuia, oare ce reprezintă, de fapt, dărnicia care vine din milă? Unii o blamează, însă cei mai mulţi dintre noi o pretind. Ştim cu toţii ce sentiment ne încearcă atunci când îl vedem pe cel puternic cum îl chinuie pe cel slab.
LIVIU COCEI
„Slăbiciunea fundamentală a civilizației occidentale este empatia”, a spus Elon Musk în podcastul lui Joe Rogan, în 2025, o afirmație reluată de alții asociați dreptei masculiniste. Ca reacție, Hillary Clinton a caracterizat recent MAGA drept un „război împotriva empatiei”. Ceva asemănător afirmației lui Musk — nu doar că empatia ar putea avea un revers, ci că ar putea fi o fisură fatală a civilizației occidentale — a spus și Friedrich Nietzsche, în 1887, în Genealogia moralei.
Pornind de la reflecțiile lui Emmanuel Levinas asupra formulei de politețe „După dumneavoastră”, autorul explorează legătura profundă dintre curtoazie, respectul pentru alteritate și iubirea aproapelui. Dincolo de sentimentalism și posesivitate, adevărata apropiere umană se manifestă prin capacitatea de a crea spațiu pentru celălalt, de a-i recunoaște unicitatea și libertatea. Politețea apare astfel nu ca o convenție socială, ci ca o formă discretă de etică și un posibil prag către paradisul conviețuirii umane.
Mila este bunătate, bunăvoință, compasiune și iertare într-o varietate de contexte culturale, etico-morale, religioase, sociale și chiar juridice. În contextul social și juridic, de exemplu, mila se poate referi atât la un comportament plin de compasiune din partea celor aflați la putere (de exemplu, mila arătată de un judecător față de un condamnat), cât și din partea unei terțe părți umanitare, cum ar fi “o misiune de milă” care vizează tratarea victimelor războiului).
De fiecare dată când David își dovedește mila este folosit ebraicul חֶ֥סֶד (chesed), termen bogat din punct de vedere semantic, el însemnând deopotrivă milă, bunătate, îndurare, dorința de a respecta un legământ vechi, voința de a oferi sprijin cuiva aflat în dificultate, generozitatea izvorâtă din bunătatea inimii, nu din nevoie, și care nu așteaptă nimic la schimb.
DIANA BARABOI
Nu trece o zi, pentru un om de inimă, în care să nu simtă compasiune pentru un seamăn al său. Un bătrân se teme să traverseze strada, un olog urcă cu greu scările într-o stație de metrou care nu are nici lift, nici scări rulante, un copil e necăjit de un altul mai mare. Și exemplele ar putea continua după felul de a fi și după sensibilitatea fiecăruia.
ALEXANDRU POPP
Empatia este o formă de identificare afectivă și cognitivă, în care omul, deși nu a trăit în papucii seamănului său, se identifică cu acesta, îi înțelege intuitiv și natural trăirile profunde sau gândurile și abordările cognitive. Deși abstractă, empatia are, în creier, niște centri fizici care lucrează împreună și care pot fi stimulați sau inhibați, după cum ne e voia.
CRISTIANA POPP
Pentru a fi consfințit ca membru al societății, copilului i se aplică tot felul de ritualuri – cele mai barbare și primitive fiind cele de mutilare genitală; cele mai „subtile“ și sublimate fiind botezul și găurirea urechilor fetelor. Însă tuturor copiilor, fără excepție, în orice religie, în orice cultură, în orice societate li se extirpă, cum să spun altfel?, organul milei, li se aplică milocizia.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Ce e empatia și de unde vine? Empathy apare în 1909 în limba engleză, fiind o traducere din greacă a unui termen german, Einfuehlung, fiind introdus de un psiholog britanic, Edward Titchener. Cuvântul vine de la en ”în” și pathos, ”simțire, pasiune, suferință”. Dar original se referea la psihologia artei, la transmiterea artistică a unui sentiment.
AMALIA DIACONEASA
Conceptul filosofic de cunoaștere desemnează un factor important din viață și este un criteriu esențial pentru a afla multe obiective și dorințe propuse atât despre sine, cât și despre societate. Cunoașterea include atât emoțiile, sentimentele, cât și sufletul, sinele și mintea, din motiv că ceea ce cunoști implică sufletul prin emoții și mintea – prin gândire.
Într-o dimineață de iarnă a copilăriei mele m-am trezit din pricina unui urlet sfâșietor așa că primul gest a fost ce-l de-am acoperi capul cu perna dar cam degeaba, vaietul prelung străpungea prin orice și tot ce-am izbutit să mai fac era să plâng disperat cu sughițuri. Știam foarte bine ce se întâmplă, de unde vine urletul groaznic pe urma căruia s-a așternut o liniște, semn că porcul, un animal odios și murdar, grotesc și groaznic de împuțit își dăduse ultima suflare prin țipăt.
CĂTĂLIN MARIN
Thomas Hobbes, grozav de sincerul filosof englez, nu avusese niciun dubiu cu privire la duplicitatea moralei umane: „Orice bucurie intimă și orice veselie provin din faptul că există oameni în comparație cu care ne putem simți plini de măreție”. Aspirația la fericire e dublată, carevasăzică, de o dorință perversă de inegalitate socială sau emoțională.
DORIAN FURTUNĂ
POVESTIRE FILOSOFICO FANTASTICĂ
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU. GENOM
250 de ani de la moartea lui David Hume
Contribuții
Eseul lui Hume Despre demnitatea naturii umane, publicat mai întâi în prima ediţie a Eseurilor (Essays, Moral and Political), cea publicată la Edinburgh în 1741, este o operă de mici dimensiuni, relativ timpurie. Apare după publicarea Tratatului asupra naturii omenești, dar înaintea Cercetării asupra principiilor moralei din 1751 și dezvoltă o temă recurentă în filosofia morală, cea a demnităţii umane. Lectura eseului arată destul de evident că lucrarea e o operă de speculaţie, ce sondează puncte de vedere ale filosofiei morale ce fuseseră deja discutate în epocă.
CRITICOSCOP
A crede în nemurire e ca şi cum ai spune că poţi vedea la mare, mare depărtare ceea ce nu se poate vedea de foarte, foarte aproape. Şi totuşi, nemurirea e cea mai îndreptăţită dintre revendicări, cea mai îndreptăţită dintre utopii, fiindcă justificată de cea mai mare nedreptate care i se face fiinţei vii: moartea.
CLAUDIU SOARE
Pornind de la căutările contemporane ale vieții extraterestre și de la limitele propriilor noastre definiții despre inteligență, autorul invită la un exercițiu de imaginație filosofică: ce alte forme de viață și de conștiință ar putea exista dincolo de modelele biologice pe care le cunoaștem? De la inteligențe minerale sau energetice până la ipoteze și exemple din literatura science-fiction, textul explorează prejudecățile antropocentrice care ne împiedică să recunoaștem alteritatea radicală a gândirii, fie ea extraterestră sau chiar prezentă, neobservată, pe Pământ.
MIRCEA BĂDUȚ
Cum să devii nemuritor. Studii de thanatologie filosofică (Editura Eikon, 2026) a eseistului Horia Vicențiu Pătrașcu cucerește prin sobrietatea analizei, la tot pasul riguroasă, și prin îndrăzneala paradoxală a stilului eseistic pur, netrucat, asianic, care nu face nicăieri concesii literaturizării sentimentale. De la vis și somn până la moarte, de la Eros la Thanatos, mai mult decât simple zeități păgâne, linia care separă cele văzute de cele întrevăzute și, mai cu seamă, nevăzute este una subțire și ambiguă.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Figură proeminentă a feminismului american, fondatoare și directoare a revistei feministe Ms., jurnalistă de investigație la celebra revistă Playboy, unde s-a angajat ca „iepuraș” pentru a denunța condițiile de muncă, Gloria Steinem a rămas cunoscută publicului larg ca simbol feminist indiscutabil. Începând cu anii ’70, a devenit o celebritate, un reper în jurul căruia s-a coagulat mișcarea feministă americană.
Contribuții
Teza lui Ritzer este că, dacă la nivelul organizării economico-sociale se discută despre modelul fordist (dominant până în anii ‘70 ai secolului trecut), respectiv modelul post-fordist (după anii ‘70), McDonald’s preia modelul fordist, îl răspândește și îl face să supraviețuiască și în societatea post-fordistă. Mai mult, acest model va fi preluat în tot mai multe sfere ale activității profesionale: servicii, educație, sănătate, divertisment etc.
Scriitorul Chinua Achebe nu a cunoscut mediul tribal descris atât de meticulos și artistic în romanul său O lume se destramă. […] Tânărul scriitor a ținut să releve oamenilor din Nigeria și din toată Africa experiențele sacre ale culturii lor ruinate, care totuși pot fi reactualizate prin actul recunoașterii și decodificării semnificațiilor faptelor religioase din trecutul lor comun, pentru că „Omul, scrie Mircea Eliade, nu trăiește numai într-o lume istorică și naturală, ci și într-o lume existențială și într-un univers imaginar”
NADEJDA IVANOV
Elena Ilash, în noul ei volum de versuri Dictatura dorului, propune o poezie care, precum într-o oglindă, se reflectă natura și stilistica propriei sale creații plastice. Neliniștită, fremătătoare în cel mai concret înțeles, străbătută de contraste și alienări, scurtcircuitată de efluviile unei imaginații picturale, poezia aceasta îți dă senzația, încă de la prima citire, de contact năvalnic, intempestiv cu imaginația și sensibilitatea cititorului.
SAVU POPA
Contribuții
Pornind de la figura maestrului, de la rolul cărților în formarea gândirii și de la transformările aduse de era digitală, autorul reflectează asupra modului în care cultura informației și inteligența artificială afectează alcătuirea sinelui. Într-o lume dominată de fluxuri nesfârșite de date, textul pledează pentru redescoperirea cunoașterii ca întâlnire vie, experiență personală și dialog autentic, punând sub semnul întrebării promisiunea tehnologiei de a înlocui profunzimea formării umane.
Trăim într-o epocă a vitezei absolute. Tehnologia se comportă ca un drog, simți că dacă nu ai dat scroll în următoarele două secunde, ai impresia că ai pierdut trenul istoriei. Suntem bombardați de imagini, hiperconectați și lansați într-o cursă contra cronometru în care experiențele noastre emoționale riscă să se transforme în simple reacții instantanee – un „like” rapid, un emoticon galben care plânge pe un ecran și gata, am bifat empatia.
Contribuții
Producțiile regizorului și scenaristului rus Dmitry Krymov își au punctul de plecare în literatură, cu o predilecție pentru marile texte ale tradiției ruse, devenite repere ale unei identități culturale pe care artistul continuă să o interogheze. Krymov părăsește Rusia, imediat după declanșarea agresiunii împotriva Ucrainei. Admirația sa pentru spiritualitatea rusă capătă forme mai reflexive, în creații montate în diverse centre culturale ale lumii, printre care și New York, unde artistul își deschide un șantier de creație, Krymov Lab NYC.
ROXANA PAVNOTESCU
Contribuții
În mai 2026, la Suceava a avut loc un miting de susținere a familiei de români ai cărei copii au fost luați de protecția copilului din Suedia. Este al doilea caz după acela, din Norvegia, al familiei Bodnariu din 2015-2016, care a stat la baza filmului Fjord, cu care Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or.
ARTHUR SUCIU
Jaws nu este doar despre unele tipuri de masculinitate care deja, la acea dată, deveneau suspecte și erau erodate de alte masculinități, este și o metaforă a luptei omului cu imprevizibilitatea naturii, metaforă destul de veche în imaginarul american.
ALEXANDRU IONAȘCU
VERSURI
Poezie
Zău, e o prostie, dragă Bernardo Soares,
să-ți închipui că, aruncând tocul pe masă,
comiți, implicit, un gest de voință și independență!
Eu, dimpotrivă, mă țin ca scaiul de toc,
gestul nefiind deloc unilateral,
ci reciproc,
el simțindu-mă, la rându-i, ca pe o excrescență
a lui, contextuală.
ANGELA MARTIN
Poezie
Strada Republicii
sub umbra verde a Tâmpei.
Într-un gang
copila
cu buchete de nu-mă-uita
flori mici
culese din roua muntelui.
Cerul pare strâns
în ochii ei
scântei în portale de lumină
ce caută priviri
într-o lume care nu mai privește.
GABRIELA BOTICI
Cineva mi-a întins odată o cană cu apă.
Apa era foarte greu de găsit,
Cana era lucru rar,
Iar Cineva aproape că nici nu exista
Prin partea locului.
De aceea a trebuit să plătesc înzecit
Pentru o halucinaţie de moment
Pe care, de fapt, setea mi-a provocat-o.
NIA DAMIAN
