ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Diana Baraboi

David și Mefiboșet

Mefiboșet, cunoscut și sub numele de Meribaal, a fost fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, primul rege al Israelului și al iudeilor. Dacă originea numelui Meribaal este ambiguă, el fiind interpretat erou al lui Baal, Baal este apărătorul sau cel ce luptă împotriva lui Baal, iar unii lingviști sunt de părere că nu era vorba despre zeul păgân Baal, ci despre substantivul comun baal cu sensul de domn, numele Mefiboșet este unul greu încărcat din punct de vedere simbolic, însemnând cel ce distruge rușinea sau din gura rușinii și având un rol important în evoluția lui ulterioară[1].

Mephibosheth kneels before David, 1240s, Unknown author

Avea cinci ani atunci când atât tatăl, cât și bunicul său, au murit uciși de filisteni în lupta de la muntele Gilboa (aproximativ 1004 î. H.); întrucât obiceiul vremii îi îngăduia noului rege să-i ucidă pe toți cei care ar fi putut ajunge la domnie, inclusiv pe membrii familiei sale[2], doica sa, speriată, a vrut să-l salveze și a fugit cu el, dar l-a scăpat din brațe, el rămânând olog (vide 2 Samuel 4, 4). A găsit refugiu în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din regiunea Lodebar (nume simbolic, fiind tălmăcit loc sau pământ al nimicului). Puterea în regat a fost preluată de Ișboșet, unchiul său, care a domnit doi ani, până când a fost ucis de către doi dintre proprii căpitani de armată, Baana și Rechab; după moartea acestuia toate triburile l-au recunoscut pe David ca fiind unicul lor rege. Mulți ani mai târziu după urcarea pe tron a regelui David, după ce a purtat mai multe războaie și și-a consolidat puterea, acesta a întrebat dacă mai trăiește cineva din casa lui Saul pentru a-i arăta milă: N-a mai rămas, oare, cineva din casa lui Saul? – zise David – Eu i-aș arăta milă din pricina lui Ionatan. […] Nu cumva mai este cineva din casa lui Saul? a întrebat regele, că i-aș arăta mila lui Dumnezeu (2 Samuel 9, 1-3). Diferența dintre cele două versete este subtilă și arată trecerea de la făgăduința și mila omenească la cea divină: dacă prima dată David amintește de legământul făcut între el și Ionatan (descris în 1 Samuel 18 și 20, amintit apoi în 2 Samuel 21, 7), când acesta din urmă i-a oferit haina, sabia, arcul și brâul, recunoscându-l astfel ca pe noul conducător, și primind de la el făgăduința că îi va cruța urmașii, în versetul următor, regele confirmă bunătatea și curăția din spatele intenției, adăugând numele lui Dumnezeu. Țiba, robul lui Saul, i-a adus la cunoștință regelui de existența lui Mefiboșet și l-a adus în fața lui. Mefiboșet, îngrozit, a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat regelui, însă acesta l-a asigurat că nu trebuie să aibă motive de frică: Nu te teme, a zis regele David, că eu îți voi arăta milă pentru tatăl tău, Ionatan, și-ți voi întoarce toate țarinile lui Saul, bunicul tău, și tu vei mânca totdeauna pâine la masa mea (2 Samuel 9, 7).

De fiecare dată când David își dovedește mila este folosit ebraicul חֶ֥סֶד (chesed), termen bogat din punct de vedere semantic, el însemnând deopotrivă milă, bunătate, îndurare, dorința de a respecta un legământ vechi, voința de a oferi sprijin cuiva aflat în dificultate, generozitatea izvorâtă din bunătatea inimii, nu din nevoie, și care nu așteaptă nimic la schimb. Același termen este utilizat chiar de către Dumnezeu atunci când vorbește cu Moise față către față și Se descrie ca fiind îndurător, răbdător și mult milostiv (vide Ieșirea 34, 7); de asemenea este folosit și în psalmul 136 în care fiecare dintre cele 26 de versete care-L descriu pe Dumnezeu se termină cu în veac este mila Lui; astfel, mila devine una dintre caracteristicile naturii Sale.

În continuare, regele i-a dat moștenirea lui Saul și i-a îngăduit să locuiască cu el în Ierusalim; de asemenea i-a poruncit lui Țiba să îi lucreze pământul împreună cu fiii și cu robii săi. Mirat, Mefiboșet l-a întrebat pe rege: Ce este robul tău, de ai căutat tu la un asemenea câine mort, cum sunt eu? (2 Samuel 9, 8). Sintagma câine mort arată profunda smerenie și teamă a lui Mefiboșet, întrucât, la vechii iudei, câinele era considerat un animal necurat, care se hrănea adesea cu resturi, fiind asociat cu boala și moartea, iar termenul era folosit ca o insultă gravă.

Unii teologi creștini, precum J. D. Watson și Charles Stanley, au văzut în relația dintre David și Mefiboșet o prefigurare a relației dintre Dumnezeu și oamenii căzuți[3]. În plan simbolic, infirmitatea lui Mefiboșet din pricina unei căzături reprezintă starea coruptă a fiecărui om după căderea lui Adam, aflat în imposibilitatea de a se mântui prin forțele proprii. David l-a căutat pe Mefiboșet așa cum Domnul îi caută pe cei căzuți și le oferă mângâiere nu pentru meritele lor, ci din grijă și iubire, dorind să refacă o legătură pierdută, astfel, cel din gura rușinii, care locuia ascuns și sărac într-un pământ al nimicului, prin mila lui Dumnezeu, a ajuns la curtea regelui unde s-a bucurat de toată cinstirea. Mefiboșet a rămas alături de David și a mâncat la masa lui ca unul din copiii regelui (2 Samuel 9, 12), așa cum și credincioșii, prin înfiere, devin copii ai Tatălui ceresc, cărora Hristos le-a promis că le va rândui împărăție unde vor mânca și vor bea la masa Lui (cf. Luca 22, 29-30).

Bibliografie și sitografie:

[1] Pentru mai multe detalii referitoare la interpretarea numelor, vezi și Richard R. Losch, Dicționar enciclopedic de personaje biblice. Numele persoanelor din Biblie, de la A la Z, Traducere de Raluca Mirăuță, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019, pag. 330, și Dumitru Bondalici, Enciclopedia marilor personalități din Vechiul și Noul Testament, Editura Diecezana, Caransebeș, 2005, pag. 207, precum și Pulpit Commentary: https://biblehub.com/commentaries/pulpit/2_samuel/9.htm 08.06.2026.

[2] Vide Richard R. Losch, Dicționar enciclopedic de personaje biblice. Numele persoanelor din Biblie, de la A la Z, Traducere de Raluca Mirăuță, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019, pag. 330, și John H. Walton, Victor H. Matthews și Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, Traducere de Silviu Tatu, Luca Crețan și Romana Cuculea, Editura Casa Cărții, Oradea, 2021, pag. 361.

[3] Vide J. D. Watson, Un cuvânt pe zi – Cuvinte-cheie din Vechiul Testament, Traducere de Gabriela Boeru Ander, Editura Casa Cărții, Oradea, 2018, pag. 119, precum și Mefiboşet – Charles Stanley: https://www.mesagerul-crestin.net/div_teme/HTM/Mefiboset.htm 08.06.2026.

INDICAȚII DE CITARE:

Diana Baraboi, „David și Mefiboșet” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 5/2026

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.

CUPRINS
ACASĂ