NR. 9 / 2026
Când e vorba de actul înțelegerii, o asemenea putere se face resimțită nu prin aceea că ar impune ceva percepției sau gândirii noastre. Dimpotrivă, lasă mai curând să transpară o dorință profundă a cuiva anume sau o formă de receptivitate, o deschidere sensibilă către ceea ce nu poate fi deținut sub forma unui înțeles, nici nu se epuizează în spațiul de joc al acestuia.
ȘTEFAN AFLOROAEI
La fel ca şi alţi reprezentanţi ai misticii bizantine, Sf. Macarie Egipteanul afirmă imposibilitatea cunoaşterii de către minte a naturii lui Dumnezeu, reluând un loc comun al reflecţiei teologice. Dacă „Domnul este nemărginit şi nu poate fi cuprins cu mintea”, înseamnă că mărginirea intelectului defineşte actul unei comprehensiuni care nu se exercită decât în orizontul cuprinderii pe care ea însăşi şi-o dă spre descoperire şi însuşire.
DORIN ȘTEFĂNESCU
DOSAR: IDOLII SECOLULUI 21
Aprilie, 1992. În timpul grandiosului concert în memoria lui Freddie Mercury, pe scena Stadionului Wembley din Londra, urcau mai multe celebrități și formații rock, printre care și Guns N’ Roses, al cărei solist, Axl Rose, în ascensiune fulminantă la acea vreme, își șoca audiența purtând un tricou pe care era imprimat chipul lui Iisus Hristos cu coroană de spini, dar la baza căruia se putea citi mesajul cu tentă baconiană și întrucâtva nietzscheană: „KILL YOUR IDOLS”.
LIVIU COCEI
Contribuții
Idolii ne oferă ceea ce nu credem că putem avea sau atinge singuri, noi oamenii. Ei ne oferă speranța nemuririi, a bunăstării nesfârșite, a fericirii neîntrerupte. Idolii pot face obiectul unui cult, pot inspira mari pasiuni și iubiri, la fel cum pot declanșa spaime profunde și anxietăți indefinite. Idoli pot fi zeități și semizeități, oameni, obiecte și fenomene.
IONUȚ-ALEXANDRU BÂRLIBA
Este posibil ca una dintre condițiile fundamentale care caracterizează primele decenii ale secolului XXI să-și aibă originea în acea cotitură pe care Gottfried Boehm a prezentat-o în 1994 drept iconic turn: cotitura „de la imaginea asupra lumii la lumea imaginilor” (Bazon Brock, în Burda 2010, p. 118). Această trecere este însoțită și de o schimbare a vitezei, în sensul că „ceea ce împărtășim în comun a devenit, prin intermediul imaginilor, mai rapid și mai eficient din punct de vedere economic, dar, prin aceasta, suntem și expuși într-o măsură mai mare posibilității de a fi înșelați”.
Este un simptom al unei maladii culturale faptul că, în lumea secolului XXI, folosim aproape întotdeauna cuvântul „idol” cu o conotație peiorativă, pentru a desemna obiectul unei adorații greșit orientate. Faptul că acest cuvânt este aproape întotdeauna rostit cu dispreț sugerează că însăși adorația ar fi greșit orientată. Aceasta nu este doar o poziție „problematică”, ci una abominabilă — o poziție care reflectă presupoziția că nu pot exista lucruri mărețe, lucruri vrednice de a fi adorate.
Omul a avut dintotdeauna nevoie de idoli. I-a sculptat în piatră, i-a turnat în bronz, i-a pictat pe pereții templelor, i-a purtat în procesiuni și le-a atribuit puteri și acte miraculoase. Nici în secolul XXI, era tehnologiei sofisticate și a inteligenței artificiale, această nevoie nu a dispărut. Doar că idolul nostru de azi și-a schimbat înfățișarea, nu mai are neapărat chip și nici măcar nu mai trebuie să fie frumos.
Termenul idol (prin latinescul idolum din greaca veche εἴδωλον/ eídōlon, literal „imagine, asemănare, simulacru”, în special „iluzie”) este folosit în teologie, studii religioase, filosofie și arheologie într-o varietate și avalanșă de înțelesuri. În limbajul comun, o persoană este numită „idol” în sensul unui model căruia i se arată o „mare admirație”, făcându-i-se un adevărat cult, de asemenea, un idol este o „reprezentare materială” a unui zeu care face obiectul venerării supreme, la fel ca zeitatea însăși.
IULIAN CĂTĂLUI
Să alergi cu încrâncenare după un țel, mai ales când acel țel nu e din cale-afară de greu de atins, este, de fapt, odihnitor. Lăsate sunt în urmă întrebările: „Ce sens avu venirea? Şi-acum – ce sens plecarea?” sau conștiința că: „Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,/ lar moartea n-o să-i schimbe rotundul și splendoarea.”, vorba lui Omar Khayyam.
ALEXANDRU POPP
Lumea își caută idoli atunci când nu își găsește drumul. Dintr-un instinct copilăresc de a transfera cuiva și vina și protecția, de a căuta un vinovat care nu poate fi tras la răspundere și un protector care nu poate fi învins. Doar că idolii aceștia nu există. Dumnezeu nu e vinovat de alegerile noastre greșite și de efectele pe care le au ele asupra noastră și a altora, tot așa cum Dumnezeu nu ne poate proteja mereu de urmările exercitării liberului-arbitru.
CRISTIANA POPP
Contribuții
Dacă aș fi un semizeu și aș avea puteri mari și înțelepciune pe măsură — că altfel nu s-ar potrivi deloc ce spun —, mi-aș instrui poporul să cunoască valoarea creativității, frumusețea manifestării prin artă, descoperirea propriului lăuntru prin exprimarea într-o formă potrivită talentelor fiecăruia, întru plăcerea de a-și exterioriza resorturile interioare.
HANNA BOTA
Să zicem că-i greu de spus dacă “Amurgul idolilor” ne prezintă o perspectivă optimistă ori pesimistă asupra lucrurilor. Apoi, cu toate că Nietzsche are prin abordarea sa «genealogică» o atitudine factuală de tip: “uite așa stau lucrurile, Platon era un aristocrat, Socrate era un plebeu și de-aici firește că așa și pe dincolo”, nici că ne-ar prezenta o perspectivă realistă ori obiectivă după standardele de astăzi — fără semnul exclamării în lucrări serioase, da? — însă o știa și el, o știm și noi, că idolii mor și se transformă au ba, însă «idolatria» și apucătura venerației se conservă.
CĂTĂLIN MARIN
Este tot mai evident, și în tot mai multe sectoare ale (con)viețuirii, că investim din ce în ce mai multă speranță în ideea că prin instilarea inteligenței artificiale în viața noastră (în/prin sistemele informatice și de telecomunicații) ea va rezolva convenabil și de la sine mai toate problemele noastre (economice, administrative, sociale, urbanistice, legislative, politice, logistice, tehnice, etc).
MIRCEA BĂDUȚ
Există o categorie de produse editoriale de larg consum, pe care le-am putea eticheta drept „pop-psihologie”. Mă refer la majoritatea cărțuliilor motivaționale și la articolele care promovează așa-numita gândire pozitivă, propagă diferite bazaconii pseudoștiințifice, oferă sfaturi ușurele și superficiale despre viața în cuplu și alte dulcegării psihologice.
DORIAN FURTUNĂ
Contribuții
Nevoia ta de transcendență nu a dispărut; doar s-a pervertit. Nu mai cioplești chipuri în piatră, nu mai crezi în ființe spirituale care nu se văd, nu se aud, nu se pipăie, dar ți-ai ridicat noi idoli din biți de date, din imagini și din viteză. Din postura filosofului care poartă căști de monitorizare antrenându-și rigoarea stoică și a celui care începe să înțeleagă că viața este o performanță etică sub presiune, văd cum acești zei falși ai modernității îți parazitează „semnalul” interior, transformându-ți armonia interioară într-o distorsiune permanentă.
Numele Tao poate fi rostit și numit, însă nu are veșnicie. Tao reprezintă o noțiune de bază a taoismului – filosofie religioasă chineză. Tao nu are formă și s-a întrupat în cer și în pământ. Acesta începe să se manifeste atunci când formează „cele zece mii de ființe și lucruri”, care capătă câte un nume pentru a fi deosebite. Căci, „ceea ce poate fi numit” nu reprezintă numele etern.
EUGENIA ZAIȚEV
INTERVIU ANTHROPOS: CRISTIAN IFTODE ÎN DIALOG CU HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
MĂRTURII. OMAGIU LUI JEAN PIERRE CLÉRO
Mundus imaginalis
„Mourir c’est banal” a spus Jean-Pierre Cléro înainte de muri (9 august 2026). O moarte lucidă, hiperlucidă, trăită ca atare până în ultima secundă, aprofundată în 12 ani de amenințare constantă. Boala este invitația la nuntă a Morții, trimisă individului pentru a-l anunța că sosește. În jurul meu sunt mulți cei care s-au stins așa, superior și civilizat, anunțați din timp de Moarte.
POMPILIU ALEXANDRU
TEATRU
Contribuții
În Pavană la după-amiaza unui Elul, Roxana Pavnotescu construiește un teatru al privirii, al memoriei și al vinovăției. Retras de douăzeci de ani din cinematografie, Elul își petrece după-amiezile scriindu-se și filmându-se obsesiv, convins că, printr-un proiect confesiv fără sfârșit, își poate prelungi existența dincolo de moarte. În centrul monologului său se află soția dispărută și ultimul film pe care l-a realizat — un film născut din iubire, posesie, voyeurism și o culpă pe care nu încetează s-o reinterpreteze.
ROXANA PAVNOTESCU
CRITICOSCOP
Cititorul are în fața lui o carte în care întreaga filosofie a lumii se confruntă cu glasul cel mai simplu, și cel mai detestat, al naturii însăși, reprezentat, sugestiv, de o cioară. În fața rechizitoriului pe care natura i-l face unei ființe care a deviat de la sănătoasele ei comandamente, omul se apără invocând libertatea de alegere, supremația poziției sale în lanțul trofic, complexitatea gândirii, sensul existenței, progresul și însuși tragismul vieții sale.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Cartea istoricului Julia Lovell, The Opium War: Drugs, Dreams and the Making of China (Pan Macmillan, Picador, 2026), analizează conflictul dintre Marea Britanie imperială și China din secolul al XIX-lea și urmările sale politice, economice și culturale. Războiul opiului este adesea prezentat ca o confruntare între două state imperiale, declanșată de distrugerea opiului confiscat de autoritățile chineze.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Susan Faludi, pe parcursul celor 600 de pagini, identifică pas cu pas modul în care mișcarea feministă a fost decredibilizată de presă, presupuși oameni de știință, psihologi oportuniști, femei care în viața personală se bucurau de toate privilegiile câștigate de feminism, dar care public voiau să le închidă altora această șansă, industria modei, chiar corporații producătoare de produse chimice.
Contribuții
Dans în ploaie este Antologia Poetei Ana Blandiana apărută la Editura Știința în anul 2025. […] Dacă ar trebui să prind portretul Poetei Ana Blandiana, într-un singur cuvânt din dicționar, acela ar fi candoare. Candoarea nu poate fi trucată. Aici este sursa călcâiului vulnerabil al Poetei. E singurul izvor din care, adevărul poate fi căutat și singurul sol în care el poate crește.
ELLA LEYNARD
Unii criminali în serie nu sunt niciodată prinși, detaliile rămân în dosarele poliției și așteaptă în arhive viitoarele investigații conduse de anchetatori hotărâți și dotați cu cele mai noi tehnologii din știința criminalistică, iar oamenii din acele comunități cândva terorizate de un criminal în serie își continuă mai departe viețile și încearcă să uite totul.
ALEXANDRU IONAȘCU
VERSURI
Poezie
Aș vrea să-ți împrumut senzația mea de zbor,/ cu toate că ea nu mai este/ ca odinioară,/ un hohot înalt de bucurie,/ ci doar o străfulgerare,/ cât un cârd subțiratic de păsări/ străpungând în mare viteză, ca un fir negru de ață,/ urechile cerului.
ANGELA MARTIN
Poezie
Pândești prin ochiul rece al lentilei./ Prădător flămând/ culegi cioburi din viețile altora./ Te strecori fără glas/ răscolind ungherele lor de tăcere/ amăgindu-te că o fărâmă din lumina lor/ poate hrăni întunericul din tine/ anestezic pentru propria ta neputință./ Fotografia devine trofeul tău/ vampirul ce fură duhul celui privit.
GABRIELA BOTICI
Poezie
Ce te susține,/ cerul acesta/ n-are greutate/ pe linia orizontală,/ ce bate înăuntru/ și transmite/ fiere, venin/ minții tale,/ cutremur/ le gene, neurotransmiţători –/ privești pozele/ și pe neașteptate te simţi/ bătrân,/ le întorci/ și găsești urme de-ale tale/ în ochii unei fiice/ dar nesigură/ navighează/ viața aceasta/ care abia lasă/ un semn.
LUCA CIPOLLA
