Dorian Furtună
Pop-psihologia și banalizarea gândirii omului de azi
Există o categorie de produse editoriale de larg consum, pe care le-am putea eticheta drept „pop-psihologie”. Mă refer la majoritatea cărțuliilor motivaționale și la articolele care promovează așa-numita gândire pozitivă, propagă diferite bazaconii pseudoștiințifice, oferă sfaturi ușurele și superficiale despre viața în cuplu și alte dulcegării psihologice.
Tot aici putem include tot soiul de seminare „de dezvoltare personală”, pe care le predau diverse vedete cu sau fără studii de specialitate. Sau ședințele cu conținut aproape ezoteric ale unor psihoterapeuți.
Diferența acestei „pop-psihologii” de psihologia academică, probată științific, este ca diferența dintre un roman de bulevard și o bijuterie a literaturii universale. Ca dintre un tablou de la piața de kitsch-uri și o pânză a vreunui pictor consacrat.
Și tot așa cum tablourile de mâna a treia sau poveștile de dragoste glazurată pot oferi impresii eronate despre artă, literatură și viață, „pop-psihologia” denaturează înțelegerea noastră despre propria natură, despre motivațiile și comportamentele umane.
Cu alte cuvinte, această „pop-psihologie” vulgarizează ideile serioase, compromite interesul firesc al oamenilor de a se cunoaște, îi ademenește într-un desiș de teorii multicolore, dar sterile, false. Ea poate provoca daune în situațiile când oamenii necesită un ajutor psihologic real.
Atracția asta spre produse de tip „pop” e simptomatică pentru domeniul cunoașterii. Dacă analizăm atent, vedem că fiecare ştiinţă are oglinda sa strâmbă. Chimia are alchimia, astronomia are astrologia, medicina are homeopatia, biologia are designul inteligent, iar psihologia are legea atracţiei și puterea gândului.
Filosofia, deși e o disciplină în fond mai speculativă, tot are numeroase înfățișări care o banalizează și o coboară la nivel de clișee ale gândirii, scrierile spirituale ale lui Osho și Coelho fiind printre cele mai cunoscute în acest sens. Până și Religia se confruntă cu erezii mondene care îi discreditează înțelesurile fundamentale, fapt dovedit de milioane de oameni care se lasă atrași în secte cu practici degradante.
Pop-ul deci e pretutindeni, e atractiv și popular pe toate dimensiunile, nu doar în estradă, în reviste glamuroase și în cultură. El e un sinonim al facilității, al superficialității accesibile, al artificiului.
Nu doar la noi, dar și în lume, aproape toate topurile sunt formate din aceste pop-uri. E o dovadă că acumularea cunoștințelor nu e un garant al aprofundării cunoașterii. Și nici gusturile estetice ale mulțimii nu devin mai elevate.
Se vede că avem o matrice „pop”, adică un psihic reglat la percepțiile și reflexele simpliste. Atracția față de „pop” e cumva o amintire a naturii noastre arhaice, încă neînvățată să contempleze realitatea și să guste arta; atracția pentru nimicurile facile e reflexul unei naturi rudimentare pe care nici acum nu ne este simplu s-o depășim.
Dorian Furtună,
Fragment preluat din cartea
„Aroganța Gândirii. Reflecții, impresii, însemnări”.
INDICAȚII DE CITARE:
Dorian Furtună „Pop-psihologia și banalizarea gândirii omului de azi” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 9/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
