Angela Martin
Cât un cârd subțiratic de păsări
Ascult căderea timpului, picătură cu picătură,
dar niciun bob ce cade nu se aude căzând.(Fernando Pessoa)
Hai să ne mutăm în poezie, Fernando,
unde până și tremurarea luminii
se aude cântând!
Uite, un stol de grauri a prăfuit astăzi cerul
aripile lor fumegând au înnegrit o literă zburătoare:
un început de poem încununează
creștetul muntelui precum un curcubeu
fluturând din toate culorile
atât de aproape de fereastra mea,
încât îmi pare că dacă am întinde mâna,
l am putea aduna în palme ca pe o panglică ușoară –
aceeași pe care, meșterindu-l în vreo dimineață de primăvară,
tata o agăța să-mi fâlfâie în coada zmeului în copilărie.
Aș vrea să-ți împrumut senzația mea de zbor,
cu toate că ea nu mai este
ca odinioară,
un hohot înalt de bucurie,
ci doar o străfulgerare,
cât un cârd subțiratic de păsări
străpungând în mare viteză, ca un fir negru de ață,
urechile cerului.
Unde ești Fernando Pessoa,
de ce nu mă urmezi?
Ori ai ostenit și te-ai ascuns de mine
în liniștitoarea cantată a lui Bach
„Odihna plăcută a sufletului”?
Doar știi că această carte a noastră
este o călătorie în doi
pe care cu orice chip trebuie să o ducem
la bun sfârșit,
chiar dacă poemele tale s-au îndârjit
să călătorească singure din suflet în suflet.
(Din vol. Dragă Fernando Pessoa, Ed. Vremea, 2021)
INDICAȚII DE CITARE
Angela Martin, „Cât un cârd subțiratic de păsări” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 9/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
