NR. 3 / 2023
Inedit
Era deja întuneric binișor, în anotimpul rece noaptea se grăbește la Cracovia, sigur că e în sudul Poloniei, dar e totuși la nord. Cobora și o ceață ușoară. Am luat-o pe Grodzka și am început să coborîm spre ținta noastră. Cînd am ajuns la monumentul pentru Katyn, bună ideea cu acea cruce înaltă din lemn, ceața se îndesise deja. Abia vedeam silueta monumentului, iar Wawelul era prins complet în ceață…
LIVIU ANTONESEI
Omul himeric
Chiar dacă visător, omul himeric este o specie potrivită vremurilor noastre pragmatice, tehnicizate și internautice. Pentru că le-a anticipat. Și este pregătit să le trăiască fără mari disfuncții. Este de fapt un proces de adaptare, pentru că nu se poate trăi numai din proiecții spre lumile paralele. Este soluția la riscul rupturii de metaversul concret al viețuirii. O cheie pe filiera himerist-poetică a trăirii live a poeziei scrise..
VASILE BAGHIU
Pe muntele lui Zarathustra
Traducând Critica raţiunii pure, Eminescu a simţit din când în când nevoia de a nota în marginea textului german propriile reflecții. Cele mai multe conţin reformulări, întrebări sau citate din comentatorii pe care îi citea în acea perioadă. Cel mai elaborat gând este așternut în josul unei propoziţii din primul capitol al Deducţiei transcendentale. Aici, Eminescu asemuiește reprezentarea cu un ghem şi cu un fuior, a căror răsfirare şi toarcere ar exprima timpul.”
DRAGOȘ GRUSEA
Contribuții
După toate sursele, în Persia se juca șah încă din secolul al VI-lea d.Hr., el răspândindu-se ulterior către vest, odată cu extinderea invaziei islamice, prin Orientul Apropiat, traversând Maghrebul și Mediterana pentru a ajunge în Spania musulmană și Occidentul creștin la finele veacului al X-lea. Cam așa s-ar fi întins șahul, sub aparențele unei întreceri între două armate, călăuzite de o „filosofie” care s-ar rezuma, simplu, astfel: ucide tot, nimicește-l fără milă pe adversar, de la primul până la ultimul soldat sau ofițer, și chiar și pe regină, până când, rămas doar cu regele, dă-i lovitura de grație și cucerește-i regatul.
FLORIN CHIVOCI
Rațiuni dialectice
Volumul de povestiri Fericire (Polirom, 2022) al scriitorului George C. Dumitru pare scris la încrucișarea dintre reportajul unor fapte cotidiene banale, centrate în cele mai multe rânduri pe tribulațiile familiei românești urbane well off contemporane (sau doar suprinzând scene din viața solitară a proletariatului corporatist white collar), și fluxul unor conștiințe care se redau ca profil psihologico-social în mijlocul unei lumi consumeriste ce nu produce neapărat titlul colecției de povestiri.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
DOSAR:
BĂTRÂNEȚEA – FIZIOLOGIA UNEI STĂRI DE SPIRIT
Înainte să fiu mamă, nu mă temeam de moarte. Nu din teribilism al vârstei, am devenit mama la 40 de ani, o vârstă la care doar proștii mai sunt teribiliști, ci dintr-o combinație între împăcarea cu soarta umană (moartea fiind singura certitudine pe care o avem în viață) și încrederea în viața veșnică promisă nouă de Dumnezeu. Dar de bătrânețe mi-a fost întotdeauna frică.
CRISTIANA POPP
Bătrânii, în special după o anumită vârstă, au nevoie de cârje – nu doar de unele reale, ci și sub forma sprijinului de la semenii mai tineri și mai în putere. Dezintermedierea tehnologică, atunci când e dusă la extrem (când efectuarea anumitor operațiuni fără intermediar uman nu mai constituie o opțiune ci o obligație) îi lipsește de o parte dintre aceste cârje. Intermediarul uman, cu care se comunică natural, e înlocuit cu un dispozitiv/soft al cărui „limbaj” trebuie să-l înveți pentru a-l face să efectueze operațiile de care ai nevoie.
ROBERT CORAVU
Au oare copiii și tinerii conștiința bătrâneții și a morții? Dacă e să ne încredem în legenda prințului Siddhartha Gautama ulterior devenit Buddha, adică Trezitul sau Iluminatul, copiii sunt atât de predispuși să dezvolte o asemenea sensibilitate la problema bătrâneții, a suferinței și a morții, încât părinții ar trebui să ia măsuri serioase pentru a preîntâmpina instalarea ei. Este ceea ce face chiar tatăl micului prinț indian, închizându-și copilul în interiorul splendidelor curți ale palatelor sale.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Omnezeu
Neobosita desfășurare de forțe pe care o pune în joc edificarea unui sine complex de-a lungul întregii noastre vieți slăbește în intensitate odată cu înaintarea în vârstă. Identitatea noastră corporală, sufletească, mintală, familială, socială și profesională se macină într-un ritm aproape insesizabil. Acest proces e atât de propriu ființei vii, încât ignorarea lui e percepută ca ridicolă, uneori chiar patologică.
ADRIAN OROȘANU
Nu credeam să-nvăț a-mbătrâni vreodată. La asta cred că se gândea Eminescu, nu la murire, atunci când a scris acele faimoase versuri. La fel și Montaigne, spunând „a filosofa înseamnă a învăța să mori” se referă de fapt la a învăța să îmbătrânești. Filosofia ca pregătire pentru moarte este o filosofie a senectuții. Seneca cel Tânăr îmbătrânind este o imagine exemplară a acestei venerabile deveniri.
LIVIU I. COCEI
Victoria Smith a publicat de curând o carte cu un titlu foarte sugestiv – „Hags: The Demonisation of Middle Aged Women”(Babele: Demonizarea Femeilor de Vârstă Mijlocie). Deconstruind bătrânețea femeilor autoarea ne propune să rezistăm tentației de a le demoniza. Înțelegerea mecanismelor care stau la baza repulsiei pe care societatea o manifestă față de femeia trecută de 40 de ani este esențială și pentru construirea unei mișcări feministe coerente și ancorate în tradițiile sale progresiste.
De curând am intrat în al zecelea lustru al vieții mele și, dacă trăiam în Roma antică, asta însemna că sunt deja bătrân (senex). Și chiar sunt, dacă ar fi să mă iau după semnele clare de tipul celor enumerate de Seneca în a douăsprezecea scrisoare către Lucilius: clădirile au îmbătrânit, copacii s-au uscat și tinerii de odinioară au rămas fără dinți.
ALEXANDRU POPP
Contribuții
Hrabanus Maurus, în lucrarea sa De universo libri viginti duo, în cea de-a șaptea carte, capitolul I intitulat De aetatibus hominis („Despre vârstele omului”), considera că senectus („bătrânețea”) reprezintă cea de-a șasea vârstă a oamenilor, după infantia („pruncia”, care dura până la șapte ani), pueritia („copilăria”, cea până la paisprezece), adolescentia („adolescența”, până la douăzeci și opt), iuventus („tinerețea”, vârstă care dura până la cincizeci de ani) și gravitas („maturitatea”, de la cincizeci până la șaptezeci de ani).
DIANA BARABOI
Meteorologia lecturii
Livius Ciocârlie este unul dintre cei mai importanți memorialiști români. Opera consistentă a acestuia, clădită cu rigoare și meticulozitate, se remarcă și prin preferința pentru autobiografie, memorii sau jurnal. Ultima carte publicată de Livius Ciocârlie, Urmare și sfârșit, reunește fragmente biografice pe care scriitorul le pune sub semnul vârstei bătrâneții.
DAN LAURENȚIU PĂTRAȘCU
Ecce Homo
Cercetătorii au descoperit un lucru surprinzător: dacă măsurăm gradul de percepție a fericirii de-a lungul vieții, ajungem la o diagramă în forma literei U (în engleză se spune U-shaped happiness curve), cu partea de jos însemnând gradul redus de fericire la vârsta de mijloc, pe la 40-50 de ani
Unghiul Punk
Cea mai mare eroare a gândirii omenești supuse viciului obișnuinței rămâne asocierea dintre bătrânețe și moarte, deși la o privire mai atentă, corelarea se susține vag, iar bătrânețea în sine este doar uneori cauza morții «fizice», ea fiind de fapt cauza unanimă a morții spirituale, a refuzului vieții, a mumificării prin mâhnire, a sucombării întru absolutizarea deșertăciunii.
CĂTĂLIN MARIN
Căutarea genelor pentru îmbătrânire, ca și pentru multe boli rare acum 100 de ani sau chiar mai puțin, e e o altă mină unde se caută soluția îmbătrânirii. Se pornește de la ideea că există un program al îmbătrânirii. Se cheltuie milioane pentru căutarea acelor gene care ar determina organismele să se degradeze și să moară după ce devin inutile, adică după ce se reproduc. La întrebarea logică, dacă nu ar fi mai bine ca organismele să se reproducă mult mai mult timp, nu se răspunde.
AMALIA DIACONEASA
Terapii filosofice
Terapia prin filosofie este şi despre a exersa putere asupra vieţii prin alte mijloace decât uciderea, violenţa şi constrângerea prin tertip. Puterea pe care o are filosofia este puterea limbajului, a dialogului, a reflecţiei şi comunicării, şi , într-un final, a cooperării şi comuniunii care pot rezulta din acestea. Pentru cine înţelege sensul expresiei “triumf fără glorie”, filosofia poate aduce opusul acesteia gloria fără triumf, şi poate, pacea fără victorie, adică viaţa , sau măcar posibilitatea unei vieţi, fără necesitatea sau dependenta de ucidere sau înfrângere a cuiva.
HORIA CINTEZĂ
Contribuții
Prezenţa lui Hristos în viaţa soției lui Nae Ionescu, Elena-Margareta, e fundamentală. O ţine vie, cu nădejde în puterea ei de a merge mai departe, cu speranţe divine dătătoare de energie sufletească şi, paradoxal, cu iubirea ei pentru Nae aproape neştirbită.
Poezie
nimeni nu poate fi înţeles / cu propria lui înţelegere / de aceea mă gândesc că / nimeni nu înţelege pe nimeni / raţiunea celorlalţi e doar o impresie / trăirile personale adunate într-o fiinţă / stabilesc fiecare impresie despre alte fiinţe
NIA DAMIAN
Poezie
Poetul și poeta se-ntreceau in versuri / pe malul apei pe chei pescăruși rătăciți / Oare cine se clatină cine se leagănă / cine se strecoară printr-un tub viu colorat cu o halebardă pe genunchi / are un aer de prinț,de fariseu cu dinți ascuțiți
FELICIA MUNTEAN
Contribuții
Mergând prin librăria unui mall, mi-a atras atenția cartea profesorului american, Robert Levine, pe care o văzusem deja pe site-urile cu cărți noi. Geografia Timpului. De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile – o carte cu titlu provocator, care ne duce cu gândul la geografie, călătorii sau ghid turistic.
EUGENIA ZAIȚEV
Contribuții
Suntem o țară resentimentară, în sensul lui Todorov, o națiune care se simte umilită și înapoiată și care pare să găsească satisfacție în a rămâne în această stare, mai ales că alegem să ne distrugem reciproc, decât să colaborăm. Și atunci nu este mai ușor să-l tragem pe unul în jos decât să-l ajutăm să zboare? Tzvetan Todorov ne avertizează cu privire la pericolele acestei mentalități, care poate fi utilizată și manipulată de liderii politici pentru a-și întări poziția și pentru a justifica acțiunile lor.
GEORGE COLANG
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 