Felicia Muntean

Turnirul poeților

Poetul și poeta se-ntreceau în versuri 
pe malul apei
pe chei pescăruși rătăciți
Oare cine se clatină
cine se leagănă
cine se strecoară printr-un tub viu colorat
cu o halebardă pe genunchi
are un aer de prinț, de fariseu cu dinți ascuțiți
Parcă era copilul blond din Calais
arunca pietre albe pe mal
migdali rodii caracatița verde
descifra în întuneric desenul criptic din pântecul lalelei
Binecuvânta toate rămășițele stării de veghe
indolenta ațipire a florii uscate
Ca un clopot era
avea umerii strânși

adulmeca pietrele rostogolite pe mal
la amiaza mică
Toți în picioare așteptau
turnirul poeților 
Iată trompeta îngerului!
Clopotele pleacă la fiecare stea!

INDICAȚII DE CITARE:

Felicia Muntean „Turnirul poeților” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2023

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.

%d blogeri au apreciat: