Robert Coravu
Bătrânețe .0
Decizia lanțului de magazine Auchan de a renunța la casieri și de a-i înlocui cu echipamente de self service, unul dintre cele mai recente subiecte care a umflat vena polemică a cetățeanului român utilizator de media sociale, nu este decât încă o ilustrare a fenomenului dezintermedierii pe care îl putem constata în numeroase zone ale activităților umane. Eliminarea sau reducerea prezenței intermediarului uman în relația cu administrația publică, cu băncile sau cu alte instituții publice ori private este un fenomen din ce în ce mai prezent și la noi, deși suntem foarte departe de realitățile unui stat precum Estonia, unde – cel puțin deocamdată – printre puținele activități pe care cetățenii nu le pot efectua online sunt să se căsătorească, să divorțeze și să tranzacționeze proprietăți.
Dezintermedierea, ale cărei prime manifestări se datorează unor dispozitive produse înaintea erei digitale, unele în vremuri mai îndepărtate decât s-ar putea bănui – primul automat de vânzare a produselor, proiectat de Heron din Alexandria, datează din secolul I d.H. [1], restaurantul dotat cu distribuitoare mecanice de alimente a apărut în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea [2], la fel ca prima centrală telefonică automată [3], primul ATM a fost pus în funcțiune în 1969 [4] ș.a.m.d. – a luat avânt în ultimele trei decenii datorită evoluției tehnologiei, în special a instrumentelor de procesare și de comunicare online a informațiilor. Din perspectiva celor care furnizează produse și servicii, ea are un scop pragmatic, se justifică prin reducerea costurilor, deci printr-un beneficiu financiar. Pentru consumatori/ cetățeni, principalul avantaj constă în economisirea timpului și efortului necesare altădată pentru deplasarea la sediul unor instituții, în așteptarea și în realizarea interacțiunii cu intermediarul uman fără de care o anumită operațiune nu putea fi efectuată. În fine, intermediarul ale cărui sarcini mecanice au fost preluate de un dispozitiv poate să se raporteze la acest proces în două moduri, după cum consecința înlocuirii este repartizarea sa într-o activitate care îi solicită mai mult abilitățile (confirmând perspectiva optimistă asupra automatizării – activitățile rutiniere fiind îndeplinite de mașini, calitățile angajaților pot fi valorificate într-un mod mai eficient și generând în același timp o mai mare satisfacție a muncii) sau, dimpotrivă, pierderea locului de muncă. Dincolo de perspectivele diferiților actori implicați și de impactul major al tehnologiei asupra pieței muncii, dezintermedierea și-a dovedit pe deplin utilitatea socială în timpul recentei pandemii, reducând disconfortul și dificultățile practice produse de măsurileimpuse de autorități – oare în ce măsură ar fi fost posibilă și cum ar fi arătat distanțarea socială în absența serviciilor dezintermediate disponibile datorită tehnologiei digitale?
În acest tablou în care, din perspectiva consumatorului, dezintermedierea are avantaje evidente, se ignoră de cele mai multe ori o condiționare esențială: capacitatea de a folosi diversele tehnologii care înlocuiesc intermediarul uman. Se pornește de la premisa, în mod evident greșită, că toți consumatorii sunt la fel de adaptabili, că oricine poate deprinde modalitățile de utilizare și se poate acomoda rapid cu dispozitivele care conferă autonomie în realizarea unor activități curente.
Se știe că disponibilitatea noastră de a acumula cunoștințe, de a ne dezvolta noi abilități scade odată cu vârsta, din cauza slăbiciunilor și împuținărilor care însoțesc procesul de îmbătrânire. Bătrânii sunt conservatori prin definiție, își protejează rutinele formate în timp și sunt prea puțin dispuși să le modifice, (și) pentru că orice schimbare necesită un consum suplimentar dintr-o rezervă de energie care este în continuă scădere. Această realitate intră în conflict cu datele unei lumi în care, datorită ritmului în care se produc schimbări semnificative, imperativul este învățarea continuă, flexibilitatea, adaptarea. Altădată, deprinderile și cunoștințele care permit „funcționarea” în viața de zi cu zi se dobândeau odată cu maturizarea și rămâneau în cea mai mare parte neschimbate de-a lungul existenței. Astăzi, acest confort conferit de niște rutine cvasi-imuabile nu mai este posibil.
Bătrânii, în special după o anumită vârstă, au nevoie de cârje – nu doar de unele reale, ci și sub forma sprijinului de la semenii mai tineri și mai în putere. Dezintermedierea tehnologică, atunci când e dusă la extrem (când efectuarea anumitor operațiuni fără intermediar uman nu mai constituie o opțiune, ci o obligație), îi lipsește de o parte dintre aceste cârje. Intermediarul uman, cu care se comunică natural, e înlocuit cu un dispozitiv/ software al cărui „limbaj” trebuie să-l înveți pentru a-l face să efectueze operațiile de care ai nevoie. Așadar, dezintermedierea unor servicii nu conduce întotdeauna la creșterea autonomiei individuale, ci dimpotrivă, la o dependență de alții, care posedă abilitățile de utilizare a noilor tehnologii, la al căror ajutor sunt nevoiți să apeleze cei care nu sunt tech savvy. În această situație, tehnologia, în loc să fie eliberatoare, condiționează și discriminează.
S-ar putea argumenta că temerea privind dificultatea de adaptare ar fi justificată doar pentru generațiile „de tranziție” ale celor născuți și formați înainte de boom-ul tehnologiei informației și va dispărea odată cu ele; că tinerii de azi, ajunși la senectute, vor fi mult mai adaptabili la schimbările aduse/ impuse de tehnologie deoarece vor fi fiind deja obișnuiți cu specificul și dinamismul lor. Însă, dacă avem în vedere ritmul în care evoluează tehnologiile informației și comunicării și implicit al schimbărilor semnificative pe care acestea le produc în societate, nu cumva el provoacă limitele naturale ale capacității de adaptare a omului după o anumită vârstă, indiferent dacă face parte din generația Y, Z, Alfa ș.a.m.d.?
Poate că evoluția de la homo sapiens la homo technologicus, pe care o descriu unii, va lăsa aceste temeri fără obiect. Până atunci, să reținem că există preocupări pentru a face tehnologiile actuale mai intuitive, deci mai ușor de utilizat de către persoanele în vârstă [5], ceea ce vine în sprijinul ideii că această categorie trebuie abordată distinct de cea a tinerilor cărora li se adresează în primul rând proiectanții lor. Și pentru că tot am menționat la început exemplul Estoniei, considerată cea mai digitalizată țară din lume, acolo procesul de dezintermediere a fost însoțit de o strategie educațională orientată spre dezvoltarea competențelor digitale a cărei eficiență se reflectă, între altele, în locurile fruntașe ocupate în urma testărilor Pisa. Multe dintre problemele generate de dezintermediere pot fi atenuate sau eliminate acordând atenție educației media și informaționale, începând de la cele mai mici vârste, astfel încât bătrânii de mâine să fie mai eficienți decât cei de azi atunci când va trebui să utilizeze tehnologii noi.
[1] Jaffe, Eric. Old World, High Tech. În: Smithsonian Magazine, decembrie 2006. [Online]. [Accesat 22.03.2023]. Disponibil la: https://www.smithsonianmag.com/science-nature/old-world-high-tech-141284744.
[2] Smith, Andrew F. Automats. În: Smith, Andrew F. (ed.). Savoring Gotham: A Food Lover’s Companion to New York City. Oxford: Oxford University Press, 2015, p. 24. ISBN 978-0-19-939702-0.
[3] *** Almon B. Strowger: The undertaker who revolutionized telephone technology. [Online]. [Accesat 22.03.2023]. Disponibil la: https://www.sparkmuseum.org/almon-b-strowger-the-undertaker-who-revolutionized-telephone-technology.
[4] *** World’s first cash machine turns gold to mark 50th anniversary. În: The Guardian, 28.06.2017. [Online]. [Accesat 22.03.2023]. Disponibil la: https://www.theguardian.com/business/2017/jun/28/worlds-first-cash-machine-turns-gold-to-mark-50th-anniversary.
[5] DeAngelis, Tori. Optimizing tech for older adults. În: Monitor on Psychology, vol. 52, nr. 5, 1.07.2021. [Online]. [Accesat 23.03.2023]. Disponibil la: https://www.apa.org/monitor/2021/07/tech-older-adults.
INDICAȚII DE CITARE:
Robert Coravu „Bătrânețe .0” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 