ÎNTREVORBIRI ÎN 30 DE MINUTE. INTERVIURILE ANTHROPOS

Întrevorbiri în 30 de minute. Interviurile Anthropos

Întrevorbiri în 30 de minute este seria de interviuri a revistei Anthropos: întâlniri cu filosofi, scriitori, profesori, cercetători, artiști și oameni ai culturii contemporane, construite în jurul unei cărți, al unei idei, al unei întrebări sau al unei teme care merită urmărită dincolo de răspunsurile grăbite.

Formatul este deliberat simplu: aproximativ o jumătate de oră de conversație, fără solemnitate inutilă și fără pretenția de a epuiza subiectul. Ne interesează mai ales acel moment în care dialogul încetează să mai fie simplu schimb de informații și devine reflecție: când o întrebare deschide alta, când o idee capătă relief, când interlocutorul este surprins nu doar în ceea ce știe, ci și în felul în care gândește.

Prin aceste întrevorbiri ne propunem să intrăm, pe cât posibil, în lumea unor cărți, dar și în mintea autorilor lor; să apropiem filosofia, artele și umanioarele de publicul larg fără a le simplifica până la banalizare și să păstrăm vie plăcerea conversației intelectuale.

Această pagină reunește toate episoadele seriei Întrevorbiri în 30 de minute. Interviurile Anthropos.

Doru Căstăian — Adolescența, educația și darurile filosofiei

Prima întâlnire din seria „Întrevorbiri în 30 de minute” îl are ca invitat pe filosoful și profesorul Doru Căstăian, într-o conversație realizată de Horia Vicențiu Pătrașcu despre adolescență, educație, valorile tinerei generații și despre ceea ce filosofia mai poate oferi astăzi unui tânăr, pornind de la volumul său Darurile filosofiei. Ghid pentru o minte limpede. Versiunea scrisă a acestui interviu este publicată în numărul 7-8 al revistei Anthropos.

Interviul poate fi vizionat aici:

Acest conținut poate fi preluat și distribuit, cu precizarea sursei.

Arthur Suciu — Filosofia istoriei la români. Partea I: periferie, identitate și sens

A doua întâlnire din seria Întrevorbiri — O minte în 30 de minute îl are ca invitat pe scriitorul, eseistul și filosoful Arthur Suciu, într-o conversație cu Horia Vicențiu Pătrașcu despre posibilitatea unei filosofii românești a istoriei.

Există o asemenea filosofie? Și dacă există, nu cumva ea s-a format tocmai din experiența periferiei — din sentimentul unei istorii care vine peste noi mai curând decât din noi?

De la cronicarii moldoveni și pesimismul lor, conversația ajunge la condiția periferică a culturii române, la sincronism, la Eminescu și Blaga, la problema culturii majore, la identitate și românitate, dar și la întrebarea dacă România ar putea transforma experiența sa istorică într-o formă de sens.

Versiunea scrisă a interviului poate fi citită aici: Arthur Suciu: „Problema nu este că românii au fost victime. Problema este ce fac cu acest lucru”

Partea I.

Acest conținut poate fi preluat și distribuit, cu precizarea sursei.

Partea a II-a „Românii sunt niște apocaliptici de duzină”.

În partea a doua a conversației cu Arthur Suciu despre filosofia istoriei la români, discuția se mută dinspre condiția periferică a culturii române spre sensibilitatea pe care această situare istorică o produce.

Este cultura română una „minoră” sau, mai curând, una periferică? De ce a devenit Miorița expresia privilegiată a resemnării românești? Trăim, așa cum sugera Constantin Noica, într-un orizont al posibilului sau, dimpotrivă, avem — cum spune Arthur Suciu — „o apetență mai mare pentru imposibil”?

De aici, conversația ajunge la așteptare, la anxietate și speranță, la umorul popoarelor periferice și la ideea că umorul poate fi o formă de conviețuire cu răul. Mesianismul, victimizarea, relația dintre centru și periferie și posibilitatea ca periferia însăși să producă istorie completează această a doua parte a dialogului.

Una dintre formulele memorabile ale întâlnirii îi dă și tonul:

„Cred că românii sunt niște apocaliptici de duzină, pentru că au fost învățați să trăiască la marginea lumii și a timpului sute de ani.”

Întrevorbiri — O minte în 30 de minute
Arthur Suciu în dialog cu Horia Vicențiu Pătrașcu.

Versiunea scrisă a celei de-a doua părți a interviului poate fi citită aici: Românii sunt niște apocaliptici de duzină

Acest conținut poate fi preluat și distribuit, cu precizarea sursei.

Cristian Iftode — Ce mai este adevărul astăzi? Partea I: Filosofia ca mod de viață

O nouă întâlnire din seria Întrevorbiri în 30 de minute îl are ca invitat pe filosoful Cristian Iftode, profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București și autor, între altele, al volumelor Mintea de pe urmă. Breviar de filosofie practică și Foucault și practica adevărului.

În această primă parte, conversația pornește de la întrebarea dacă filosofia mai poate fi astăzi nu doar o disciplină teoretică, ci și un mod de viață.

Ce mai înseamnă înțelepciunea? Ce poate oferi filosofia unui om contemporan aflat în căutarea unei orientări existențiale? Și unde se situează consilierea filosofică în raport cu psihoterapia?

Discuția ajunge astfel la locul filosofiei practice în lumea de astăzi, la interesul pentru exercițiile filosofice și practicile sinelui, dar și la întrebarea dacă filosofia își recuperează astfel una dintre vocațiile sale originare sau riscă să fie absorbită de cultura dezvoltării personale.

Cristian Iftode în dialog cu Horia Vicențiu Pătrașcu.

Partea I.

Versiunea scrisă a întregului interviu este disponibilă spre lectură în numărul 9 / 2026 al revistei Anthropos. Lectură plăcută!

Acest conținut poate fi preluat și distribuit, cu precizarea sursei.

Ce mai este adevărul astăzi? — Partea a II-a

Ce mai înseamnă adevărul într-o „epocă a vrăjelii”? Putem accepta existența unor „regimuri de adevăr” fără să devenim relativiști? De ce depinde însăși posibilitatea unei societăți de încrederea pe care o acordăm adevărului?

În partea a doua a Întrevorbirii cu Cristian Iftode, pornim de la volumul Foucault și practica adevărului și discutăm despre istoricitatea adevărului, post-adevăr și „grija față de adevăr”, despre efectele pe care discursurile adevărate le produc asupra realității și asupra celor care le asumă.

A doua parte a conversației urmărește apoi relația dintre filosofie și literatură: claritate și expresivitate, emoție și text, metaforă și creație conceptuală. Cum apare ceva cu adevărat nou în filosofie? Și unde se întâlnesc, în actul creativității, filosoful, poetul și omul de știință?

În final vorbim despre consilierea filosofică, despre raportul ei cu psihoterapia și despre ceea ce Cristian Iftode numește, într-o formulare remarcabilă, elucidarea „filosofiei care ești”: filosofia încapsulată în propriile alegeri de viață.

Cristian Iftode este profesor la Facultatea de Filosofie a Universității din București și unul dintre principalii promotori ai filosofiei practice și ai consilierii filosofice în România.

Cristian Iftode în dialog cu Horia Vicențiu Pătrașcu.

Partea a II-a.