În partea a doua a conversației cu Arthur Suciu, întrebarea despre filosofia istoriei la români se deplasează dinspre istorie către sensibilitatea pe care o produce existența la periferie. Este cultura română o cultură minoră sau, mai curând, una periferică? Și ce înseamnă, de fapt, să trăiești la marginea centrelor politice și culturale, obligat să iei permanent în calcul mai multe raporturi de putere, mai multe posibilități și mai multe pericole?

De aici, dialogul ajunge la câteva dintre temele clasice ale reflecției asupra românității: Miorița și resemnarea, Constantin Noica și posibilul, așteptarea, umorul, mesianismul. Arthur Suciu propune însă răsturnări surprinzătoare: ciobanul mioritic nu ar exprima atât resemnarea, cât o pregătire pentru posibilitatea morții; românii nu ar avea o apetență specială pentru posibil, ci mai degrabă pentru imposibil; iar umorul popoarelor periferice ar putea fi înțeles ca o formă de conviețuire cu răul.

Conversația se încheie cu o întrebare care revine, într-o altă formă, asupra întregului dialog: poate periferia să facă istorie? Sau intrarea în istorie presupune inevitabil exercitarea puterii asupra celorlalți?

Partea a II-a a dialogului Arthur Suciu – Horia Vicențiu Pătrașcu, în seria „Întrevorbiri — O minte în 30 de minute”.

Invitat: Arthur Suciu
Moderator: Horia Vicențiu Pătrașcu

Întrevorbiri — O minte în 30 de minute este seria video Anthropos dedicată conversațiilor de idei.

Versiunea scrisă a interviului poate fi citită aici: Arthur Suciu: „Românii sunt niște apocaliptici de duzină”

Prima parte a interviului poate fi urmărită aici: Partea I: periferie, identitate și sens

Vizionare plăcută!