Unde ne sunt adolescenții? Temă de dosar Anthropos nr. 7-8

Argument: Tema dosarului pentru numărul dublu (iulie-august) al revistei Anthropos va fi dedicată adolescenței. O temă și un cuvânt destul de rar întâlnite într-o epocă în care, parcă, oamenii nu mai au răbdare să crească, ci se grăbesc să ajungă cât mai repede la destinația unei maturități eficiente și, mai ales, productive. În alte vremuri adolescența numea tocmai acea vârstă a pârguirii, a coacerii, a așteptării, acel interval suspendat între două vârste – una încheiată, copilăria – cealaltă, viitoare, ce urma să se precizeze. Nimic nu reflecta mai bine ființa omului decât adolescența, din moment ce omul este, cum bine s-a spus, un animal fără specific determinat, o existență ce-și dă sieși esență. Tocmai de aceea adolescența este (sau a fost?) patria haloului și a nuanței, a clarobscurului și a nelămuritului, a inefabilului și a indeterminatului.

Mai avem puterea să  suportăm astăzi –  într-o lume a rigorii și exactității, a preciziei mai mult sau mai puțin artificiale, a răspunsurilor și deciziilor sigure – o asemenea stare, o asemenea „vârstă”? În jurul nostru nu doar plantele sau animalele sunt forțate să crească, să se maturizeze pentru a fi cât mai repede introduse în circuitul consumului, dar se pare că omul însuși a fost restructurat sub presiunea acestui imperativ al accelerării… devenirii de sine. Nu de puține ori s-a remarcat că tinerii din zilele noastre par mult mai în vârstă decât omologii lor din trecut. Multe explicații se pot da acestei schimbări a înfățișării și constituției lor fizice – de la cele alimentare și hormonale până la cele genetice – dar e foarte posibil ca această schimbare să se datoreze și profundei mutații de pe planul spiritului sau al mentalităților pe care tocmai am schițat-o: oamenii vor să reducă la minimum perioada lor de creștere, de pârguire, să devină cât mai devreme productivi, eficienți, „lucrativi”. Este aceasta o pierdere sau poate un câștig?

Întrezăririle și presimțirile vechii adolescențe au fost, pe bună dreptate, înlăturate de siguranța unui tânăr maturizat în conformitate cu rigorile noii epoci? E cazul să regretăm sau să aclamăm această schimbare? Ce amintiri mai păstrăm din vremurile în care omul avea răbdare să crească, să fie adolescent? Ce mai înseamnă – dacă mai înseamnă ceva – să fii astăzi adolescent? Au și animalele adolescență? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care revista Anthropos vi le adresează pentru numărul următor. Așteptăm contribuțiile dumneavoastră – eseuri, articole, interviuri – până la 15 august pe adresa redacției: anthroposredactie@outlook.com

Ilustrație: Albin Polasek, Man Carving His Own Destiny („Omul care își cioplește propriul destin”)