Recent, gazetarul Cristian Tudor Popescu anunța că gibonii au fost aclimatizați în România. Era vorba de frații Tate. Continuând investigațiile legate de posibilele asemănări între giboni și influencerii controversați, ajungem la ceva foarte interesant. Presa ne ajută să înțelegem de ce i-ar numi cineva giboni…

Acum câteva zile, a apărut în ziare o poveste despre aventurile unui gibon captiv (aici e o asemănare), dar restul ne duce cu gândul mai degrabă la Cristi Borcea decât la frații Tate. Ca un indiciu despre subiect, Borcea se lăuda că a făcut 4 copii de când a intrat în pușcărie. Nu știm cum va evolua fertilitatea fraților Tate, sperăm doar ca experimentul să dureze suficient pentru un studiu serios.

Povestea sună așa: un gibon femelă de la o grădină zoologică din Nagasaki a apărut cu un pui cu paternitate neidentificată. Femela fusese închisă singură, nu se știa vreun mascul în apropiere. Misterul s-a rezolvat prin teste ADN. ”Suspectul” pare un mascul care pentru o scurtă perioadă de timp a locuit într-o celulă vecină cu a respectivei femele. Să-i zicem suspect că a trebuit identificat cu o anumită eroare. Deși greu de crezut că tatăl și-ar fi abandonat partenera și puiul, conform cutumelor speciei. Probabil a și suferit din cauza abandonului forțat. Acum el e la altă grădină zoologică din alt oraș.

Dar cum a reușit performanța? Între pereții celor două încăperi era o tablă în care ar fi existat o gaură cu diametrul de…1 cm. Cum au ajuns primatele să se împerecheze sfidează poveștile din filmele cu spioni. Gibonii dețin sisteme de comunicare foarte complexe. Ei cântă, iar de data asta serenadele chiar s-au dovedit foarte utile. Totuși, codurile lor subtile nu au ajuns. Era nevoie și de alte ”dotări” (depinde din ce punct de vedere privești problema) ca împerecherea să aibă loc. Cu succes, după cum se vede…

Diametrul de 1 cm al unui orificiu ajunge pentru un șoricel ca să se împerecheze, dar pentru un animal cu mult mai mare…Cam rușinos pentru cineva din familia noastră, a primatelor antropoide, dar se pare că dotarea slabă…e o trăsătură de familie.

Gorila, masculul adică, are 200 kg, dar penisul de două ori mai mic decât la Homo sapiens. Ce înseamnă asta la specia noastră, mai ales când e vorba de self report, e altă discuție. Dar cum stau lucrurile la alte primate, inclusiv gibonul, se poate vedea cu ochiul liber (dacă nu ai miopie) în grădinile zoologice. Cimpanzeii și bonobo (Pan troglodytes și Pan paniscus) ar fi pe undeva pe la mijloc între om și gorilă. Să fie specia noastră aleasă dintre rude? Se pare că nu. Babuinii Hamadrya, mult mai mici, s-ar lăuda cu dimensiuni similare.

De unde vine această variație? Ipotezele cele mai cunoscute vorbesc despre selecția care are legătură cu modul de viață, adică tipul de societate, inclusiv de împerechere. Că și la alte animale, personalul e politic, cum spunea Kate Millet. Dacă e promiscuitate, dacă femelele se împerechează cu mai mulți masculi, e avantajos ca penisul să fie mai mare. Nu, nu vă gândiți că femelele ar fi ales asta, conform acestei ipoteze. Nu, cercetătorii care se impun (tot chestie socială), cei mai adesea bărbați, iau în calcul posibilele avantaje ale masculilor. Deci o dotare superioară crește șansele la succes în cazul promiscuității femelelor. La gorile nu e nevoie de așa ceva, că acolo funcționează un fel de harem. Sau așa vedem noi lucrurile, deși nici haremurile din Orient nu erau cum le vedeam noi, occidentalii. Sau bărbații occidentali, mai precis.

Să credem astfel că în trecutul speciei noastre, mai precis cea mai mare parte a trecutului nostru ca specie, când femelele erau libere, aș adăuga, modul de împerechere semăna cu al bonobo (și al cimpanzeului), adică femelele se împerecheau cu mulți masculi? Cel mai probabil, da. Dar diferența notabilă dintre masculii din specia noastră și cea a verișorilor noștri cu blană e dimensiunea testiculelor. La cimpanzeu, testiculele sunt de o treime din creier ca greutate. Ne putem imagina așa ceva la om? O cantiate mai mare de spermă ar crește succesul reproductiv în cazul promiscuității feminine (dar și masculine). Atunci să presupunem că la om ar fi existat în trecut un fel de poliginie, adică harem, ca la gorile? Acum să nu ne imaginăm nici că femelele de gorile ar fi monogame. Cînd eram mică și am asistat la o discuție despre haremuri, la specia noastră, desigur, un copil a întrebat dacă o femeie poate face parte din mai multe haremuri. Era logic. La gorile așa se întâmplă. Femelele sunt monogame în serie.

Dacă întrebi o cercetătoare care a mai citit și ceva istorie și etnologie, despre posibila monogamie a femelelor de hominine din istoria speciei, răspunsul e simplu: exclus! Adică femelele de om nu acceptă așa ceva, în niciun caz „de bunăvoie și nesilite de nimeni”. De ce ar mai fi existat atâtea metode, multe violente, de a împiedica femeile… să fie promiscue? De ce sunt haremurile păzite?

Deși ceea ce Darwin a numit ”selecție sexuală”, mai precis cam tot ceea ce în mare trebuia să explice ce nu explica selecția naturală, era apanajul femelelor conform teoriei lui, adică femelele fac selecția masculilor cu care se împerechează, când e vorba de tocmai de penis, ele s-ar fi răzgândit. Adică păunițele au modelat prin selecție coada păunului, dar femelele de hominine nu ar fi făcut așa ceva cu instrumentul direct al plăcerii sexuale.

La om, spre deosebire de cimpanzeu, bonobo și chiar gibon, penisul nu are ”basoreliefuri” și tot felul de accesorii demne de sex shop, ca la alte primate (vezi link). La om și la bonobo, este documentat orgasmul feminin. Dar avem motive să credem că nici pentru alte primate, sexul nu trebuie să fie neplăcut. Așa că masculii de hominine (strămoșii omului), care au pierdut din calitate, ar fi câștigat în cantitate, adică lungime. Măcar atât, ca în reclama la faianță! Dar să nu ne gândim la spermă! La masculul de om, cum se spune, „cui n-are i se va mai lua”. După ce că are puțină, se epuizează repede. Promiscuitatea sau excesul sexual transformă masculii de om în regi ai…infertilității. De fapt oricum ocupă poziția asta. Rezultatele festivalului de la Woodstock sunt edificatoare. Câți pui ar fi rezultat dacă ar fi fost alte specii implicate? Chiar de primate, care nu se pot lăuda nici ele cu calități deosebite din punctul ăsta de vedere. La animale, inteligența, viața lungă merg invers proporțional cu…fertilitatea (mai multe despre subiect în cartea ”Civilizația foametei/ o altă abordare a umanizării”). Între noi fie vorba, complexitatea în evoluție merge invers proporțional cu fertilitatea, cel puțin la animale.

În cazul unei fertilități reduse la ambele sexe, pentru care sex ar fi utilă promiscuitatea? Grecii antici s-ar fi plictisit deja la discuția asta. Știau de ce țineau femeile în gineceu, dar ele tot se descurcau, cum o făceau și femeile din haremurile de mai târziu sau de atunci (ale perșilor).

Și cum rămîne cu Hamadrya? Babuinii Hamadrya trăiesc în zone ostile, de munte, în Cornul Africii și Peninsula Arabică. La prima vedere, societatea lor pare violentă. Chiar există agresiune a masculilor față de femele. Dar, dacă te uiți mai atent, e vorba de girl power, ca să citez un cercetător care îi studiază. Spre deosebire de alți babuini, care trăiesc în grupuri în care mai multe femele înrudite, surori și sau verișoare, primesc în grupul lor un mascul dintre burlacii care hălăduie în haite prin împrejurimi, la Hamadrya masculul rupe câte o femelă de grup și o aduce cu forța în grupul lui. La alte primate, când femelelor nu le mai convine, conspiră, gonesc masculul dominant și aduc altul. La aceste specii, ca la majoritatea celor sociale (ex. leii) e de fapt un matriarhat în care masculii sunt doar acceptați în grup. Rolul lor e de apărare, chiar dacă femelele se împerechează cu ei. Preponderent cu ei, mai precis. (Despre o altă viziune asupra societăților animale în cartea „7000 Years of Patriarchy” de Ioana Petra). Ce e interesant la Hamadrya, care fac o încercare de a construi ceea ce la om e patriarhatul, adică răpesc femelele din familie, le izolează și le aduc în familia lor (a lui adică), e cum ripostează femelele. Fac ce fac și rudele se reunesc în aceste familii forțate. Ele sunt adesea rude între ele. Și de aici…solidaritate feminină, girl power, etc. Solidaritea feminină apare și când e vorba de femele neînrudite, ca la cimpanzeu și mai ales bonobo. Apărea și…haremurile Homo sapiens. Poate unii au auzit de Sultanatul femeilor. Și cum unii bărbați poligami din Irak sau Afganistan, în scopul obținerii respectului femeilor, comiteau acte de corupție pentru viagra de la soldații americani, e logic ca și masculii de Hamadrya să facă multe, evolutiv adică, pentru a satisface femelele, mai ales că nu sunt tocmai aleși, și femelele lor știu să conspire..

Selecție sexuală dură ar fi dus la Hamadrya la o dotare apreciabilă. Sigur, și o competiție dură între masculi, cei mai mulți burlaci. Greu să fii poligam!

Și revenind la frații Tate, putem specula o posibilă asemănare cu gibonul, dacă ne gândim la…diametru? Probabil nu la alte accesorii, prezente la gibon. Sau cine știe? Rămâne de văzut. Ceea ce putem spera e că girl power din domeniul justiției să dea rezultate.

Note

O femelă gibon care stătea singură în cușcă a născut un pui. Îngrijitorii săi din Japonia au aflat abia după doi ani ce s-a întâmplat | Digi24

Why did humans evolve big penises but small testicles? (theconversation.com)

King of the Mountain Baboons | Earth Touch Sales & Distribution (earthtouchtvsales.com)