Citind „Colierul porumbiței” – lectură greoaie, nu știu poate și traducerea suferă, habar n-am (habar e un cuvânt arab înseamnă istorioară, povestioară, știre; chiar așa sunt traduse subcapitolele care redau anecdotele ce susțin ideile anterioare) – îmi dau seama, încă o dată, de superioritatea creștinismului față de religia musulmană.

Ibn Hazm – care era și un teolog și specialist în dreptul canonic islamic – se apucă, în finalul epistolei despre dragoste, să enumere și să justifice pedeapsa cu moartea. Dumnezeu a interzis uciderea oamenilor, daaaar…. Și urmează vreo șapte de dar: în caz de fugă din fața atacului, în caz de preacurvie / adulter, în caz de acuză mincinoasă de adulter, în caz de ucidere a unui alt musulman pe nedrept, în caz de abjurare ș.a.m.d. Înțeleg că există teologi musulmani specializați în dreptul omorârii – unii adaugă înaintea uciderii și biciuirea în fața apropiaților, alții resping aceste condimente, în sfârșit o adevărată artă și știință a morții la poalele teologiei musulmane.

Ceea ce, să fiu iertat dacă greșesc, nu ai să vezi în interiorul creștinismului. Nu există așa ceva. Moartea nu a fost niciodată argumentată, justificată, susținută, demonstrată – de vreun teolog creștin. Nici măcar oribila inchiziție nu condamna la moarte, lăsând în seama „brațului secular” (justiția laică) viața individului cercetat.

Iată, deci, unul dintre fundamentele creștine ale civilizației noastre actuale laice, o civilizație a libertății: respectul față de viață și față de valoarea inestimabilă a persoanei arătat de creștinism. Oprirea lapidării femeii adultere este una din imaginile emblematice ale revoluției spirituale produse de profetul din Nazaret.

Când ni se spune că Islamul este religia păcii și iubirii – și că de fapt terorismul este un simplu accident produs de niște descreierați – se ascunde, iată, o parte din adevăr. Această religie a „păcii și a iubirii” – argumentează, de la înălțimea școlilor ei teologice, necesitatea uciderii oamenilor – desigur în anumite cazuri, bine întemeiate, bla-bla-bla!

(Alături de creștinism – stă buddhismul – în sensul respectului față de viață. Nu e ciudat că tocmai aceste „religii nihiliste” cum li s-a spus – respectă viața în cel mai elementar sens).

(Horia Vicențiu Pătrașcu – sursa facebook).

Disclaimer: această postare reprezintă strict opinia autorului ei și nu implică în nici un fel o consultare anterioară sau poziția autorilor, membrilor redacției sau consiliului editorial al revistei Anthropos.