René Magritte, Le Faux Miroir

NR. 11 / 2023

DOSAR: ELOGIUL RATĂRII

Ceea ce s-a spus cu privire la omul singur, anume că în fiecare om o lume-și face încercarea (Eminescu), se poate spune și cu privire la popoare întregi. Izbânda sau eșecul lor nasc din această singulară încercare. De aceea cred că nu există popor în legătură cu care să nu poți aminti eșecul.

Pe muntele lui Zarathustra

ne-am putea întreba: de ce să ne lăsăm tulburați de eșecul propriei vieți, când realul însuși manifestă o ratare mai adâncă. Chiar universul ca întreg poate fi văzut ca o „precaritate fără ieșire” străbătut de „mari blocări cosmice”, cum ar fi cea a vastității materiei care nu se mai poate ridica la Viață. Încercând să introducă modelul ontologic împlinit, Noica pornește de la neîmplinirile de ființă, rezultate în urma abaterii constante a existenței de la propria sa desăvârșire, căci „lucrurile singure se recuză în fața ființei și se așază în paranteză.”

Ratarea a fost angoasa tinerilor din vremea mea. Fără a mă preocupa prea tare, din motive pe care nu le știu, dar nici nu le-am cercetat, am asistat, în anii de liceu și facultate, la teama de ratare a multor dintre colegii mei. Cred ca toți au scăpat de ea pe măsură ce s-au maturizat, au depășit vremea când se temeau că nu vor zbura suficient de sus și de mult. Nu prin resemnare, cred eu, au renunțat la teama de ratare, ci mai degrabă prin înțelegerea faptului că acea ratare socială, economică și profesională care îi bântuia era doar o spoială, că în viață sunt lucruri mai importante și că succesul moral, cel care contează de fapt când tragi linie, ne este tuturor la îndemână. 

 În egală măsură, ratarea are un înțeles modern, romantic și „personalist” – acela de (ne)realizare a celor mai profunde posibilități individuale – iar o atare problematică este relevantă exclusiv în contexte culturale definite de o dimensiune concurențială. Or, acest tip de ratare nu a existat dintotdeauna. Acest înțeles era necunoscut vânătorului din societățile tradiționale, colectiviste, bazate pe cooperare, coordonare, unde excepțiile erau rare și, de cele mai multe ori… sacrificate. 

Ce  e ratarea și de unde vine cuvântul, etimologic? În română, ca multe cuvinte care desemnează noțiuni complexe, ”ratat” vine din franceză  de la verbul ”rater”. O căutarea etimologică a cuvântului  franțuzesc ”rater” cu sensul binecunoscut în română,  de a eșua, a nu reuși într-o anumită acțiune, dar și de a nu atinge o țintă cu o armă, apoi cu sensul de a avea un zgomot anormal la motor, ar proveni de la expresia ”prendre un rat”, adică ”a prinde un șobolan”.  

Nu e cazul să purtăm socialismul ca diademă de spini ai ratării absolute și fără de speranță pentru tot restul vieții. În Germania de Est, de pildă, guvernele de după război și-au făcut un țel din a dovedi superioritatea sistemului acordând plată egală la muncă egală, acces la educație, creșe și grădinițe gratuite, creșe în universități pentru studentele care doreau să devină mame, dreptul la avort, dreptul de a divorța ușor, sprijin pentru mamele singure. 

MARIA CERNAT

Ratare și socialism

  În cartea sa autobiografică, Raport către El Greco, Nikos Kazantzakis povestește despre întâlnirea sa cu Maxim Gorki. L-a vizitat împreună cu Panait Istrati care nutrea speranța că va întâlni un semizeu urcat pe cele mai înalte trepte ale desăvârșirii, plin de puterile unei vieți plenare. Citindu-l pe creatorul lui Danko, cel cu inima de foc, pe bună dreptate ai fi crezut că o astfel de așteptare e legitimă, mai ales dacă nu ai citit, din păcate, înainte această relatare. Au întâlnit un om trist, marcat de suferință, care nu avea nicidecum chef să se lase pradă beției, la propriu, cu vin armenesc, și la figurat, unei vieți plenare.

ALEXANDRU POPP

O viață cu sens

Treptat, datorită creșterii continue a volumului cunoștințelor disponibile în internet și a modificării comportamentelor informaționale, am făcut trecerea de la o cultură scrisă caracterizată de fixitatea textului și bazată pe stabilitatea reperelor bibliografice la una în care ne confruntăm cu volatilitatea și maleabilitatea documentelor accesibile online. Am fost obligați să ne adaptăm la un mediu instabil și predispus la amnezie.

ROBERT CORAVU

Eroare 404

Spiritalia Christiana

Ratarea, o stare de care se tem atât de mulți oameni, este percepută de fiecare în felul său: pentru unii să fii ratat înseamnă să nu ai o familie, pentru alții să nu ai locul de muncă dorit, să rămâi în anonimat (să nu realizezi nimic deosebit), să nu-ți împlinești un vis din copilărie (de a avea o anumită meserie, de a-ți dezvolta anumite talente artistice) etc; poți să simți că ai eșuat pe un plan ori pe mai multe, iar sentimentele își pierd din intensitate ori, dimpotrivă, se amplifică după o simplă întâmplare. De multe ori pari că ești fericit, dar un mic gest sau o vorbă scot la iveală cele mai ascunse sentimente (furie, frustrare, neputință, durere profundă).

DIANA BARABOI

Conștiința ratării

A rata în filosofie, bâjbâind după esența ultimă a realității sau chiar oferind alte întrebări în locul răspunsurilor, nu reprezintă altceva decât un exercițiu al menținerii vii a intelectului. Iar uneori, arareori, acest exercițiu poate inspira hotărâtor, după cum aminteam mai sus, apariția unei noi arii de cercetare, a unui domeniu supus nu doar observației directe și rațiunii scrutătoare, ci și experimentului.  

LIVIU I. COCEI

Ratarea ca mod de viață

Unghiul Punk

Într-o lume chinuită de obligativitatea succesului, ratarea este nu doar lipsa succesului ci neîndeplinirea unui imperativ, a unui «trebuie» absolut. În asemenea condiții ratarea poate aduce cu sine un miraj al eliberării, ca și cum în clipa în care ratez scap de acea presiune a performanței și a reușitei «cu orice preț» — preț care e cel mai adesea propria sănătate de nervi sau propriul suflet.

Semnal editorial: Costică Brădățan, In Praise of failure. Four Lessons in Humility, Harvard University Press, 2023

Semnal editorial

Cu ocazia acestui număr tematic semnalăm apariția acestei extrem de interesante cărți dedicate eșecului scrisă de compatriotul nostru de peste Atlantic, domnul profesor Costică Brădățan. Cartea are deja o foarte bună primire în spațiul anglo-american, iar publicul românesc este în așteptarea traducerii ce urmează să apară în cursul anului viitor la editura Spandugino. Până la momentul acelei apariții când îi vom dedica în mod special o dosar de presă, ne permitem să dezvăluim doar câteva idei din foarte incitanta lucrare care-și propune să elogieze eșecul într-o lume obsedată de succes.

CRITICĂ LITERARĂ ȘI SOCIALĂ

Rațiuni dialectice

Oportunitatea traducerii Considerațiilor asupra marxismului occidental (Editura Tact, 2023), volum care datează din prima jumătate a anilor 1970, este una greu de estimat în România anului 2023. Perry Anderson este un gânditor marxist a cărui influență nu poate fi reprodusă și înțeleasă la fel de ușor în spații culturale în care cărți și studii fundamentale nu au capacitatea de a produce mirare, emulație, spirit sănătos de controversă sau tradiții culturale contestatare.

DAN ALEXANDRU CHIȚĂ

Istorii marxiste

Contribuții

Analiza unor texte eminesciene precum şi observarea unor detalii ale biografiei poetului pot alcătui o imagine a unei stări, îndeobște denumită ca melancolia poetului, stare pe care medicina modernă o definește ca depresie. Se poate constata astfel faptul că anumite elemente ale unor episoade depresive transpar în opera eminesciană, imaginarul poetic conținând posibile reflectări ale acestora, fiind mai pregnante în ultima parte a creaţiei.

DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU

Eminescu. Ipostaze ale depresiei

Contribuții

Conexiunea dintre muzică și Science-Fiction s-a revelat prin avântul muzicii electronice din anii 1970-1980 (Vangelis și alții), și aceasta s-a datorat abilității sintetizatoarelor electronice de a crea auditiv o atmosferă pe care cultura umană (și poate instinctul uman) a presupus-o asociată cu spațiul cosmic, iar acest fenomen se întâmpla într-o eră în care aventura omului în cosmos (atât cea concretă cât și cea virtuală, din domeniul cunoașterii) febrilizase o bună parte din societate. 

Contribuții

Pentru că în mass-media ni se dezvăluie cu prisosință toate laturile picante din viața agitată a VIP-urilor, ne-am obișnuit cu tot felul de confesiuni și detalii domestice, frivole, picante sau înduioșătoare care sunt sarea și piperul genului jurnalistic sportiv. Ziariștii români cultivă adeseori sau preiau și ei ca model pentru publicul larg felul de a se exprima al performerilor, asta și pe considerentul că ajung astfel mai simplu și mai direct la sufletul cititorilor și al audienței.

CRONICĂ DE FILM

Regizoarea debutantă Ninja Thyberg aruncă privire oarecum rece asupra unei industrii tabu și în același timp omniprezente prin intermediul internetului de mare viteză – industria pornografică. Subiectul filmului Pleasure (2021) este unul destul de dificil, dacă ținem cont de faptul că pornografia ca industrie este adesea acuzată de exploatare și promovarea unor imagini degradante a femeilor și o sexualitate nerealistă, bazată pe privirea masculină și întărind inegalitățile de gen. Cu toate acestea, regizoarea debutantă acoperă multe aspecte importante ale acestei industrii.

Atunci când ne gândim la pornografia filmată, pe suport filmic, cum ar veni, cu siguranță progresul economic e ultimul lucru cu care o asociem. Dar dacă este vorba de muncitori care filmează scene porno-underground pentru comercializare, totul pe fondul unei societăți care se reface în urma unui război mondial, cum era Japonia după 1945? Sigur, progresul de orice fel, dar în special tehnologic, presupune și cercetare în medii specifice – adică universități, seminare, laboratoare, școli publice și biblioteci.

ALEXANDRU IONAȘCU

Pornografii progresului

CONSILIERE FILOSOFICĂ ȘI POETICĂ

Omul himeric

În multe feluri, viața ne oferă lecții, se știe, au spus-o marii înțelepți. Nou este de fiecare dată modul în care acestea ne sunt livrate personal. Modul în care ajungem să regretăm unele entuziasme şi implicări sufleteşti lipsite de ezitări în care ne-am consumat în ani sacrificând poate lucruri importante pentru noi, lecturi liniştite, sau plimbări obişnuite, sau discuţii cu oameni interesaţi de ceea ce avem de împărtăşit, mai pline, toate, de sens (înţelegem asta târziu, bine şi aşa) decât orice devoţiune, în contra curentului.

Terapii filosofice

Avertisment: acest articol poate conține “spoilere”. Spoilerele sunt date relevante cu privire la experiențe potențial viitoare, a căror cunoaștere prealabilă poate altera savoarea posibilă a trăirii efective a experiențelor respective. Spre exemplu un film ale cărui intrigă și deznodământ să le cunoști în avans, fără să mai poți fi surprins de ingenuitatea primei vizionări. De teama aceasta eu prefer și acum recomandările clasice, fără prea multe detalii, deși am obiceiul ruminației culturale, reluând, uneori obsesiv, lecturi, vizionari, audiții etc., dimpreună cu critica de specialitate aferentă respectivelor producții.

HORIA CINTEZĂ

Spoilere

Poezie

Când toți pereții / se îndepărtează de tine / și te trezești abandonat  / într-un spațiu sălbăticit / Hienele se prind cu dinții / de genunchii tăi / și îi sfâșie / până la răsfințit / Nu mai știi cine ești / dacă un fost om / sau poate o umbră / căzută dintr-un pom / Planta din noapte ivită

NIA DAMIAN

Noeme

Poezie

La petrecere în poștalion / credeam că e verde cerul / dansam cu toții / unii erau înfășurați în pletele nemăsurate ale unor femei mature în scaune ovale cu pleoape verzi / Pe străduțe înguste în burg spre zorii timpurii / era o adevărată petrecere în poștalion trecea pe acolo uneori un val uriaș vertical ai zice se oprea

FELICIA MUNTEAN


Happygonii