NR. 10 / 2023
Sărăcie, bogăție? (dosar tematic coordonat de Maria Cernat și Dan Chiță)
De ce sunt oamenii săraci? Fețe alese ale academiei românești ne spun că aleg să fie săraci. Ca și cum tot săracul stă dimineața pe prispă și își zice: azi am de ales între o croazieră pe un iaht de cinci stele și să mă duc să dau cu sapa în grădină. Atunci el, din motive care țin numai de el, spune: Nu mă duc în croazieră. Tot sapa e de bază! O aleg liber!
MARIA CERNAT
Contribuții
În manualele de istorie, în articolele și cărțile de istorie, la colocviile, conferințele și simpozioanele de istorie, o ploconeală generalizată față de descendenții foștilor moșieri. În contrast, răscoala din 1907, ultima mare răscoală țărănească, e complet ignorată. În 1907, țăranii erau 85% din populație, dar aveau doar 10% din locurile din parlament, în sistemul de alegeri cenzitar. În manualul de istorie de clasa XII-a, de 160 de pagini, istoria secolului XX, Zoe Petre consacră UN RÎND răscoalei: ,,și marile răscoale țărănești, dintre care cea mai importantă este cea din 1907”.
Contribuții
La 13 octombrie 2023, la cinci zile după cel mai mare atac terorist de pe teritoriul israelian (0,017% din populație a fost ucisă, în comparație cu atacul ISIS din 11 septembrie 2001, când au fost uciși 0,0009% din Americani), am postat pe Facebook un mesaj în care îi acuzam pe oamenii de stânga care nu au condamnat Hamas pentru activitățile sale teroriste împotriva civililor israelieni (copii, femei, bătrâni), pentru opresiunea pe care o exercită asupra locuitorilor din Gaza și pentru devotamentul organizației față de fascismul teocratic. Am cerut condamnarea tuturor părților care se fac vinovate de crime de război – adică atât Hamas, cât și Israelul -, eliberarea imediată și necondiționată a ostaticilor și revenirea la discuții despre procesul de pace.
Rațiuni dialectice
Statisticile dezvoltării umane în România pot fi privite din două perspective diametral opuse, dar izomorfe. Pe de o parte, dacă ar fi să dăm crezare informațiilor care circulă liber, România este o țară mediu dezvoltată, situată în prima treime a societăților lumii ca nivel de trai și bunăstare. La nivelul anului 2018, numai 9,82% din români trăiau din mai puțin de 5,5 USD pe zi. 23,66% supraviețuiau din cel mult 10 dolari consumați zilnic.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Cum se spune, foarte multe idei filosofice sunt ascunse în înțelepciunea populară, uneori chiar în cuvinte. Având în vedere, cum spun unii lingviști, că limbajul este o metaforă (fapt evident mai ales la limbile vechi), dacă vrem să vedem cum era percepută ,,sărăcia” în trecut, ar trebui să căutăm etimologia cuvântului ,,sărac” în limba română. Acest cuvânt nu seamănă cu echivalentul din alte limbi latine. Dicționarul indică o etimologie slavă de sud, de la ,,sirak” în bulgară și sârbă, ceea ce înseamnă ,,orfan”.
AMALIA DIACONEASA
Contribuții
În discursul public referitor la educație apar destul de frecvent constatări legate de locurile codașe pe care România le ocupă în clasamentele internaționale (rezultate la teste PISA, poziția universităților în românești în topurile mondiale etc.). Se discută însă mai puțin despre legătura dintre nivelul de educație al unei societăți și nivelul de dezvoltare economică și socială. Există oare societăți sărace cu un nivel ridicat de educație, cu școli și universități performante? Există copii care aparțin unor medii defavorizate cu rezultate bune la învățătură?
GELU SABĂU
Nu sunt un medic fără arginți. Trăiesc din banii câștigați din această profesie, îmi cresc copiii, îmi îndeplinesc și necesitățile minimale și micile sau marile luxuri care îmi fac viața frumoasă. Nu iau șpagă, mită, atenții sau cum vreți să le numiți. Nu numai că nu cer, dar nici nu accept, sub nicio formă bani sau cadouri scumpe de la pacienții mei. Aș putea face o listă a cadourilor primite de-a lungul a aproape 20 de ani de truditor cu mintea, trupul și sufletul prin saloanele patriei. Subliniez: primite, niciodată solicitate.
CRISTIANA POPP
Contribuții
Dincolo de toate aceste statistici impersonale, avem de-a face deci cu un fenomen politic în esență. Nu, sărăcia nu este în primul rând o chestiune care ține de aptitudini personale, de ghinion, de alegeri neinspirate, de lene, de lipsă de inițiativă, de reticența de a risca, de teama de inovație, de lipsa de organizare, de absența economiilor, sau de alte motive de acest gen. Sigur, toți acești factori își aduc fără doar și poate aportul la instaurarea acestei nefericite condiții care este sărăcia. Însă aportul lor nu este, spre deosebire de cel al autorităților, decisiv.
EMANUEL COPILAȘ
Sărăcia nu este o alegere personală. Este o alegere politică.
The Nothing Factory (titlul în engleză) cu ale sale trei ore ne copleșește de realism și de multitudinea de probleme și întrebări ridicate de această peliculă prezentată într-un stil documentar. Într-o seară, puținii muncitori aflați în tura de noapte descoperă că utilajele de la fabrica lor de lifturi sunt demontate și îndepărtate fără vreo explicație, confuzia lor transformându-se în dorința de-a rezista. Singurele răspunsuri pe care le primesc de la conducere este că fabrica întâmpină serioase probleme pe piețele internaționale, nu mai este profitabilă, deci se impun niște reduceri de personal.
ALEXANDRU IONAȘCU
În cazul în care ai absolvit Literele și ai apreciat sau încă ești fan literatură gotică, sunt mari șanse să fi observat că redarea literară a mitului vampirului apare încă de la început sub forma diferenței de clasă. Prin ,,de la început’’ mă refer la romanul lui Bram Stoker (acum și în traducerea Ion Gorun, așa cum pot admira cititorii admirabilei edituri și grup de umor Dezarticulat), unde vampirul omonim era un fel de nobil pierdut în negura timpului – ceea ce vrea să spună că locuia într-un castel din Transilvania – o rămășiță a erei feudale care, la acea vreme – sfârșitul secolului al XIX-lea – era deja istorie. Ei bine, acest aspect al diferențelor de clasă se păstrează și în Day Shift (debutul regizoral al lui J.J. Perry), despre care putem spune că actualizează mitul la modul urban și cotidian. Adic transferă acest mit gotic în acel mare oraș american de pe coasta de vest, zona considerată a fi centrul stângii progresiste din SUA.
ALEXANDRU IONAȘCU
Povestea lui Crassus prilejuiește oricărui om care se apleacă asupra ei o mirare îndreptățită. Ca să reluăm pasajul ciceronian, oare ce îi lipsea? Plutarh crede că acesta simțea că-i lipsește totul pentru că era întrecut doar de doi oameni: ἀλλ᾽ ὅτι δυεῖν μόνον ἀνδρῶν ὕστερος ἐκρίνετο, τοῦ παντὸς ἀποδεῖν νομίζων. Desigur, e vorba de Cezar și de Pompei. Motorul acestei stări era ambiția, dorința de onoruri (φιλοτιμία). Pliniu e mai pragmatic, e vorba de o lăcomie pe care nu ar putea-o sătura nici aurul partic: nec fuit satis nisi totum Parthorum usurpasset aurum
ALEXANDRU POPP
Spiritalia Christiana
Bogăția și sărăcia reprezintă o temă des tratată în Sfânta Scriptură, sub cele două coordonate ale ei: atât din punct de vedere material, cât și spiritual. În Vechiul Testament bogățiile nu erau văzute neapărat ca pe ceva rău, ci ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu (de pildă, regele Solomon a cerut înțelepciune, dar a primit și bogății drept răsplată), iar în Noul Testament bogăția aducea nenorocire atunci când ea era folosită din rațiuni strict egoiste, atunci când oamenii strângeau comori doar pentru ei, fără a se gândi la Dumnezeu ori la aproape, fără discernământ și bună cuviință.
DIANA BARABOI
Dincolo de bogăție și de sărăcie. Ce sens are cunoscuta dilemă ontologică shakespeariană în absența dilemei economice anunțate în titlu? Fără îndoială, sărăcia în sine nu este o virtute și nici bogăția ca atare nu este un viciu. Totuși, anumite virtuți și unele vicii sunt specifice fiecărei condiții sociale în parte. Dacă unele sunt mai „păcătoase” decât celelalte reprezintă un subiect discutabil și greu de tranșat, dar care ne-ar oferi măcar o imagine ceva mai clară a ceea ce presupune fiecare. Sărăcia are drept trăsătură esențială lipsa, pe când bogăția se caracterizează în chip fundamental ca surplus, de unde decurge că cel sărac este întemeiat să dețină, în timp ce bogătașul este descurajat.
LIVIU I. COCEI
„Sărac e Dracul!” – această vorbă auzită pe vremea când eram copil mi-a rămas mult timp în minte. Îmi răsună încă de fiecare dată când mă gândesc la sărăcie deși în primă instanță nu am găsit o legătură explicită între sărăcie și cele diavolești, nici în mitologia românească, nici în teologie unde sărăcia are chiar un statut… privilegiat (cei săraci, inclusiv cei săraci cu duhul sunt binecuvântați de Iisus, în vreme ce bogații, inclusiv bogații în duh, învățații, sunt mai curând ponegriți în Evanghelii: „mai ușor îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în împărăția cerurilor” ori „înțelepciunea lumii este nebunie pentru Dumnezeu” Pavel, I Corinteni: 3, 19). Poate numai în graiul moldovenesc termenul sărăcie păstrează o conotație profund negativă care sugerează că ea intră sub jurisdicția celui Rău.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Într-o societate configurată în jurul generării, utilizării și distribuirii informației în mod electronic, în care așadar informația are un puternic impact economic, politic și cultural, accesul la mijloacele de informare și comunicare digitală poate fi în același timp o cauză și o consecință a bunăstării. Falia digitală, decalajul în privința accesului la dispozitive digitale și la internet generează noi inegalități sociale: indivizii cu venituri mici nu pot folosi aceleași tehnologii și implicit nu au aceleași oportunități educaționale sau de integrare pe piața muncii precum cei cu venituri mari, ceea ce le reduce șansele de a-și depăși condiția.
ROBERT CORAVU
Creativitatea SmART
În zilele noastre, vorbim despre un nou val de informatizare, prin digitizare; iar cartea prinde noi valențe și dimensiuni atractive (în formă de ciocolată, carte-magnet sau breloc). Acest izvor de informații, transmise prin intermediul cărților, al revistelor, sau al manuscriselor păstrate ca volume de patrimoniu constituie nucleul oricărei biblioteci (publice sau personale), dar și o formă de inovare și îmbogățire spirituală. Putem observa cum multe biblioteci se află într-un proces de modernizare, iar cartea digitală constituie forma de actualitate și de actualizare a patrimoniului cultural.
EUGENIA ZAIȚEV
Unghiul Punk
Sărăcia e o binecuvântare pentru cel inapt să ducă responsabilitatea putinței, iar bogăția un blestem. A păstra ori a spori o avere, fie ea fizică sau meta-fizică, înseamnă a duce greutatea unei răspunderi față de aceasta, iar cel mai mare apel la sărăcie este acolo unde om vede în darul vieții un blestem și dă fuga să-l înapoieze ăluia de i l-a dat cu forța. Dă-i amărâtului un Rolls Royce și va intra cu el în toate gardurile, până-l aduce la stadiul de rablă, simțindu-se atunci: eliberat. Cam așa cu viața, dragostea, prietenia, banii și alte soiuri de averi.
CĂTĂLIN MARIN
AVANPREMIERĂ EDITORIALĂ
Semn din carte
Trebuie luptat cu întreaga raţiune contra cuiva care s-ar strădui să desfiinţeze în orice fel cunoaşterea, înţelepciunea, intelectul”.[1] În jurul – şi împotriva – acestei poziţii se structurează textul pe care B. Fondane îl propune ca răspuns la o anchetă lansată de „Cahiers du Sud”, intitulat L’homme devant l’histoire ou le bruit et la fureur.[2] A proclama stringenţa luptei împotriva cuiva care atentează la întâietatea ontologică a cunoaşterii şi a intelectului – aşa cum face Platon şi după el o întreagă tradiţie a gândirii filosofice occidentale – echivalează cu încercarea disperată de a salvgarda puritatea inteligibilului şi a-l pune la adăpost de orice parazitare din partea sensibilului.
DORIN ȘTEFĂNESCU
Istorii
În desfăşurarea perioadei interbelice (1918-1940) schimbările neaşteptate la conducerea treburilor statului roman au fost frecvente. Acest fapt a avut o cauzalitate multiplă: de la manevre diplomatice la Conferinţa de Pace de la Paris (în 1919), tulburări social-economice şi mergând până la asasinate politice. Doar un singur partid a guvernat neîntrerupt un întreg mandat de 4 ani (este vorba de guvernarea liberală, 1922-1926).
CORNELIU RIEGLER
PAGINI DE CARTE
Pe muntele lui Zarathustra
Timpul mefistofelic e depăşit atunci când apariţia spiritului face ca clipele să nu mai fie simple puncte fixe (Gestalten), ci momente ale unui proces configurator de Bildung. Atunci, clipa prezentă trebuie să păstreze în sine trecutul şi să se lege de viitor printr-o regulă. În termenii lui Goethe, momentele încep să se presimtă unele pe altele, la fel cum o fac organele unei plante aflate în creştere. Din desfiinţător, timpul devine înfiinţător al unei ordini care sfidează trecerea. Timpul unei plante care creşte producând ordine, al unei vieţi supuse unui ideal, al unei comunităţi istorice sau temporalitatea sporitoare a unei mari opere, sunt toate exemple ale unei asemenea metamorfoze temporale.
DRAGOȘ GRUSEA
CRITICĂ, CRONICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ
Contribuții
Practicând o artă sculpturală care respiră, prin toți porii, o intensă poezie a imaginii, a apropierii corporale, a obiectului și a unei spațialități inefabile, artista clujeană Elena Ilash debutează și în literatură. O face nu oricum, ci, parcă, de la sculptură la poezie, practicând un transfer al sensibilității și al ideii, cu un simț artistic, marcat de o patină de originalitate, pregnantă.
SAVU POPA
Opera scriitorilor Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu este creată din perspectiva totalității, a unui summum care înglobează, într-un exercițiu intertextual toate scrierile de la jurnal până la roman. Cazul lui Radu Petrescu este definitoriu (dar nu singular) pentru ceea ce înseamnă construcția unei opere care se naște printr-o jalonare conștientă a autorului, în cele mai mici detalii, a devenirii acesteia.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Contribuții
Gheorghe Săsărman s-a născut în București în anul 1941, într-o familie greco-catolică refugiată din Ardealul de Nord. În perioada 1959-1965 a urmat Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București. (Un traiect educativ puternic. Întâmplare?, voință?, predestinare? Orice ar fi, studiile de arhitectură și urbanism aveau să-i amprenteze substanțial gândirea și scrierile.)
Contribuții
Le-am savurat cu poftă tâlcul hazos încă dinainte de 1990, în revistele umoristice sau în publicațiile de dezlegat cuvinte încrucișate: despre tânărul ce se fălește cu ceasul pe care i l-a vândut tatăl aflat pe patul de moarte, despre spectatorul care vrea să cumpere biletul de meci la jumătate de preț, sub pretext că nu urmărește decât echipa gazdă, ori despre cetățeanul care, împiedicându-se pe scări cu o sticlă de whisky în buzunar simte ceva ud și exclamă, revenindu-și: „ – Sper că e sânge!…”.
FLORIN CHIVOCI
CONSILIERE FILOSOFICĂ ȘI POETICĂ
Omul himeric
Încerc, între altele, să găsesc, prin ,,himerism”, un fir de legătură al situațiilor despre care se poate spune că ar fi poetice, al perspectivelor multi-individuale pe care acestea ar putea să le includă, un mod prin care poezia, care este inutilitatea prin definiție, poate deveni, totuși, folositoare – ca o unealtă, ca un instrument – în viața de zi cu zi. De fapt, doar mă gândesc, nădăjduiesc la această perspectivă, în timp ce explorez aici mai departe, în rubrica ,,Omul himeric” din Anthropos, feluritele întruchipări ale poeticului nescris.
VASILE BAGHIU
Terapii filosofice
Mai demult, pe vremea internetului „de cartier”, cu cabluri multe trase peste blocuri și case, dintr-un balcon în altul, sau de la o fereastră la alta, exista o poveste cu tâlc a vitezei traficului online garantat, care se sprijinea sau chiar specula, înțelegerea sau ignoranța cu privire la diferența dintre bits și bytes. Astăzi, această diferență este mult mai puțin relevantă în România, însă atunci putea însemna diferența dintre satisfacție și dezamăgire. Pe scurt, un byte este egal cu opt bits.
Poezie
vecinul de vizavi m-a rugat să-i împrumut nişte zile el nu mai avea i-am dat câteva într-o pungă de-atunci nu l-am mai văzut
NIA DAMIAN
Poezie
O, stăpâne al meu am fost atinsă de mâna - trandafir aș fi vrut - preacucernic și neînchipuit serv al luminii - aș fi vrut să rămân încremenită în răcoroasa adiere fără de seamăn
FELICIA MUNTEAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
