Horia Vicențiu Pătrașcu

              Nu doar un nou cuvânt, ci și un nou fenomen a apărut în spațiul românesc odată cu noțiunea de influencer. Sigur, vă poate mira o asemenea afirmație întrucât, veți spune, dacă cuvântul e nou – fenomenul influențării omului de către om este vechi de când lumea.

              Și totuși… Am urmărit și chiar am cunoscut îndeaproape persoane care se încadrau perfect în categoria influencer-ului și mi-am putut da seama că  un influencer nu poate echivalat nici cu liderul, nici cu maestrul spiritual, nici cu șeful de generație sau cu „directorul de conștiință”. Nu poate fi echivalat nici ca tip de personalitate, nici ca tip de acțiune.

              Să le luăm pe rând. Influencer-ul este o personalitate egocentrică în mod absolut. Înzestrată cu o charismă indiscutabilă (prin aspect fizic, darul vorbirii, spontaneitate ș.a.m.d.), ea exercită o atracție foarte mare asupra unui public specific care tinde să crească exponențial. Doar că spre deosebire de clasicul și weberianul lider charismatic, influencer-ul nu poate, prin structura personalității sale, să-și difuzeze autoritatea asupra altor persoane. Să luăm un exemplu: imaginați-vă că sunteți la începuturile erei noastre și l-ați cunoscut pe Iisus Hristos. După ce povestea răstignirii și zvonurile legate de înviere se vor fi răspândit suficient destul de mult, simplul fapt de a-l fi cunoscut pe Iisus v-ar da o autoritate atât de mare încât ați putea deveni… coautori ai Cărții Cărților, autori de evanghelii, măcar unele apocrife. Tot așa în privința oricărei personalități charismatice – luați orice exemplu doriți, de la Platon la Heidegger. Acum aproape un veac simplul fapt de a fi luat parte la seminariile ținute de Heidegger era o recomandare absolută, nu mai vorbesc despre a-ți face doctoratul cu el. Ceva din aura lui trecea asupra ta, o purtai cu tine toată viața, iar mult după ce îți vei fi dobândit propria ta identitate se adăuga acesteia, sporindu-i strălucirea: a fost elevul lui…, l-a cunoscut pe… etc.

              Ei bine, influencer-ul nu transmite din autoritatea lui nimănui altcuiva. El este „câștigătorul care ia totul” și nu dă nimic. Publicul lui este creat din indivizi care sunt atrași de el până la obsesie… erotică astfel încât membrii „turmei” pe care o conduce se „gelozesc” între ei dacă influencer-ul acordă mai multă atenție unuia decât altuia etc. Îmi spunea o influencer-iță cu care am avut ocazia să vorbesc destul de mult timp că „haita ei” – chiar așa îi zicea grupului extrem de mare de urmăritori: „haita” – sare asupra oricărui intrus, asupra oricărui nou-venit în grup pentru că vechii membri sunt foarte geloși pe noul intrat în „harem”. „Va trece un timp până îl vor accepta, pentru că le e greu… toți mă iubesc numai pe mine, le va lua un timp până vor învăța să mă împartă cu încă unul”. Într-adevăr, comportamentul „haitei”, comportamentul „urmăritorilor” influencer-iței corespundea în mod riguros descrierii făcute. Geloși față de un nou intrat, neiertători cu  cei care le contestau idolul, erau de altminteri foarte circumspecți și unii cu alții, din moment ce nu-i „unea” decât pasiunea lor comună (și contradictorie) față de același obiect „erotic”, legătură care funcționează doar dacă „legații” privesc înspre același punct (zeița, idolul) și nu fiecare în ochii celuilalt – caz în care idolatrii se iau la bătaie și se sfârtecă între ei.

              Date fiind toate aceste lucruri, capacitatea „zeiței” de a influența – în sensul acreditării, transmisiunii de autoritate altei persoane în afară de ea – era absolut nulă. A încercat la un moment dat să-mi promoveze unele cărți pe pagina ei, dar – așa cum se aștepta și cum mi-a și spus-o dinainte – reacțiile au fost cu totul lamentabile: nu doar că nici o carte scrisă de mine nu a fost cerută de vreunul din ortacii ei, dar au apărut imediat „mârâielile” geloase, criticile acide, injuriile. Cu greu a reușit „zeița” să-i țină în frâu, liniștindu-i cu acel amestec inefabil de agresivitate tandră sau de tandrețe agresivă cu care o femelă alfa își ține grupul sub control.

              De altminteri, cum spuneam, nu intra deloc în obiceiurile ei să distribuie altceva decât pe sine însăși – ce a făcut, ce a citit, ce a mâncat, ce a gătit. Zeci, sute, mii de inimioare inundau pagina ei de facebook – iar „haita” ei adora tot ce zeița le azvârlea de pe tronul ei, de la zacuștile pe care le făcea până la poeziile și povestirile scrise de ea, de la selfie-uri până la maxime și cugetări. Tot ce le dădea zeița era yummy-yummy, cu condiția să fie vorba despre non-persoane: orice, de la gastronomie la astronomie era primit cu plecăciuni și temenele, orice, mai puțin recomandarea sau aprecierea față de un om viu în carne și oase, caz în care „haita” devenea extrem de iritată. Zeița știa foarte bine despre ce este vorba și de aceea când interesul îi cerea totuși să recomande când și când un nume și un prenume cu puls – aprecierile erau făcute din vârful buzelor, distant, cu oarece doză de ironie dacă nu chiar de sarcasm, pentru a nu stârni invidia și gelozia în rândul ortacilor ei.

              Ajung acum la cel de-al doilea punct: tipul de acțiune. Cu privire la ce influențează influencer-ul? Am văzut că el nu poate ceda din autoritatea sa nimănui altcuiva. Între influencer-ul de azi și liderul / personalitatea charismatică de ieri există aceeași diferență ca dintre un soare și o gaură neagră. Soarele strălucește, dă lumină, difuzează, împrăștie, face să apară viața, gaura neagră atrage totul în propriul ei abis, gravitația e atât de puternică încât lumina nu mai poate ieși din ea. Personalitatea charismatică – spre deosebire de influencer – îți conferă autoritate, recomandările ei îți sporesc importanța și credibilitatea, aura ei te învăluie și pe tine, iar simplul fapt de a te afla în prezența ei este suficient pentru a te i-lumina, pentru a te face luminiscent. Invers, influencer-ul te atrage în „cercul” lui doar pentru a-și spori el importanța, densitatea, masa, devii încă un număr în haita pe care o stăpânește, încă un like-ăr, un „follower”.

              Și atunci cu privire la ce influențează influencer-ul? Cum spuneam și cum se vede: influencer-ul poate influența cu privire la obiecte: crațițe, aspiratoare, mobilă, zacuscă, hai, fie și cărți (dar neapărat scrise de autori care nu mai prezintă semne vitale). De altfel așa și sunt folosiți, pe bună dreptate, influencer-ii: în afară de ei înșiși, ei nu mai pot promova decât „produse”: rujuri, vopsele de păr, scheme de tratament, pantofi, creme, purificatoare.

              Cazul prăbușirii unuia ca Buhnici confirmă întru totul această teorie:  nu afirmațiile discriminatorii față de femeile plinuțe, ci faptul că și-a lăudat public propria nevastă, dând-o drept exemplu și model de frumusețe. Admiratorii săi nu l-au iertat pentru această crimă de lez-amor. Rețineți vă rog că influncer-ii sau cei care aspiră să devină influenceri sunt solitari sau se comportă ca și cum ar fi, își ascund relațiile conjugale pe care le au (soția, soțul, iubitul, iubita) sau le minimalizează suficient de tare încât „haita” să aibă senzația că este obiectul unic (fie el și colectiv) al afecțiunii „zeiței” sau „zeului”. Liderul haitei trebuie să nu dovedească preferințe față de unul sau altul, nici măcar față de nevastă sau soț (se acceptă progenitura) – „amorul” lui trebuie să fie dedicat, în exclusivitate, haitei ca întreg, ca obiect colectiv.

              Acest text nu se vrea o condamnare a influencer-ului, nici pe departe, intenția mea este doar să disting între diferite categorii de personalități „de impact”, între diferite categorii de acțiune exercitate de acestea asupra semenilor lor. Influencer-ii pot fi și de cele mai multe ori persoane extrem de înzestrate, oameni de o inteligență mult peste medie, talentați, activi și harnici. Dar limitele lor sunt cele amintite mai sus și ele derivă din chiar statutul lor: după cum am văzut, nici dacă vor nu pot să schimbe tipul de influență pe care o exercită. De aceea statutul de influencer este incompatibil cu munca în echipă, cu comunitatea și cu ideea de organizație. Nu poți înființa o organizație cu un „influencer” – decât dacă acesta renunță să mai fie influencer – altfel în foarte scurtă vreme se va produce, absolut previzibil, dizolvarea comunității respective pentru că influencerul tinde – prin definiție  – să atragă, ca o gaură neagră ce este, absolut tot ce mișcă în jurul lui.

              Feriți-vă deci de influenceri dacă doriți să creați o comunitate, o organizație, o instituție. Influencerii nu pot fi folosiți decât ca cel mult plasatori de produse, ca agenți de publicitate – așa cum și sunt folosiți în momentul de față.

Sursă ilustrație: aici