Mitul pe care-l prezintă Aristofan în Banchetul lui Platon este de obicei redus doar la o parte a lui – fapt pentru care i se spune mitul androginului. La această stare de lucruri a contribuit cel mai probabil pudoarea epocii creștine, ca să nu vorbim de homofobia ei. În fapt Platon vrea să explice, în Banchetul, toate formele de iubire, iar iubirea homosexuală era, vai!, una foarte prețuită de vechii greci, mai ales iubirea dintre bărbați. Desigur, nu orice fel de iubire, ci iubirea care este direcționată spre bine, spre învățătură, spre asimilarea înțelepciunii, nu iubirea al cărei scop este simpla desfătare trupească.
Din clipul de mai jos puteți găsi explicat simplu felul în care arătau „oamenii rotunzi și rotitori” ai lui Aristofan, oamenii primordiali – care erau deci de trei feluri: bărbați, femei și androgini.
Ce mai trebuie adăugat – și nu e în clip – este că, potrivit mitului lui Aristofan, după despicarea în două, Apollo nu le mută doar capul înspre partea despicăturii (pentru a avea tot timpul amintirea despărțirii de cealaltă jumătate a lor), ci și „părțile rușinoase” pentru a-și ostoi dorul de celălalt (o vreme după despărțitură părțile rușinoase rămăseseră pe „verso”).
Aristofan merge și mai departe și spune că dacă nu ne-am fi cumințit, Zeus ne-ar fi tăiat din nou și am fi sărit într-un picior. Noroc că nu existau, pe vremea lui Aristofan, și swingeri, căci sigur ar fi adăugat că anumiți oameni au fost despicați în trei…
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 