Vacanțe algoritmizate
Vacanțele – perioadele de desprindere din rutina muncii sau, în cazul celor tineri, a studiului – nu pot fi, azi, despărțite de călătorii.
În epocile premoderne, călătoria avea de regulă o finalitate practică — comercială, politică, militară, religioasă sau educativă —, deși forme de călătorie pentru plăcere, curiozitate și relaxare au existat încă din Antichitate. Călătoriile de agrement au devenit mai frecvente în secolele XVII-XVIII, când reprezentanți ai claselor înstărite din Europa și, mai târziu, din America au început să petreacă luni sau ani în alte țări. „Marele Tur” (Grand Tour) reprezenta o modalitate prin care tinerii nobili călătoreau în Franța, Germania, Italia și Grecia în scop educativ, pentru a-și dezvolta cunoștințele și gusturile, afirmându-și, în același timp, statutul social [1].
Călătoria, ca mod de petrecere a timpului liber, s-a democratizat odată cu dezvoltarea mijloacelor de transport. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, trenul a reprezentat soluția pentru călătorii mai rapide și, în același timp, mai ieftine, deci accesibile și celor cu mai puțină dare de mână. Datorită lui, excursiile au pătruns în cultura urbană. A început să se dezvolte, drept urmare, și ceea ce numim azi industria turistică: au apărut intermediarii care oferă servicii comerciale specifice [2].
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vacanța petrecută într-o altă localitate decât cea de domiciliu a devenit o practică a claselor mijlocii și, în anumite forme, a muncitorilor. În paralel, s-a impus treptat ideea concediului anual – expresia annual leave este prima oară întâlnită în 1825 [3] -, de obicei neplătit, la început. Concediul anual plătit, ca drept al angajatului, apare la începutul secolului următor și este consfințit la nivel internațional pentru prima oară în 1936, printr-o convenție a Organizației Internaționale a Muncii (intrată în vigoare în 1939) [4]. Dacă înaintea lui excursiile de o zi și sejururile scurte erau regula, concediul plătit a facilitat călătoriile mai îndelungate. Timpul liber garantat, împreună cu asigurarea veniturilor pe timpul absenței de la locul de muncă au lărgit considerabil baza socială a turismului și au creat condițiile pentru transformarea treptată a călătoriei dintr-un privilegiu într-o practică de masă.
În epocile premoderne, majoritatea covârșitoare a oamenilor au avut acces la locuri îndepărtate prin intermediar, din relatările exploratorilor, pelerinilor, soldaților, marinarilor sau diplomaților care, prin natura preocupărilor, aveau oportunitatea să le cunoască nemijlocit. Timp de secole, comunicările orale și însemnările călătorilor au hrănit curiozitatea și au stimulat imaginația. Ele au constituit primele modalități de a accesibiliza necunoscutul, reducând incertitudinea și stimulând tentația de a călători prin informații despre trasee și durata parcurgerii lor, mijloacele de transport disponibile, hanurile și locurile de popas, hrana, obiceiurile locale sau pericolele care trebuiau evitate. Observațiile directe, de martor ocular, și raritatea lor le-au conferit o autoritate aparte.
Aceste relatări au condus la formarea treptată a unui canon turistic, constituit din orașele, monumentele, peisajele sau operele de artă care trebuie văzute. În perioada Marelui Tur, de pildă, canonul pentru europeanul care voia să se considere cultivat includea Parisul, Roma, Florența, Veneția, ruinele antice și marile colecții de artă. Canonul s-a formalizat apoi în primele ghiduri turistice, care au oferit scenarii de călătorie reproductibile, menționând obiectivele importante, propunând trasee și clasificând atracțiile, spunându-le călătorilor ce și cum trebuie să admire.
Astăzi, datorită creșterii veniturilor, automobilelor personale, industriei hoteliere și alternativelor ei, zborurilor regulate sau charter și pachetelor oferite de agențiile de turism, călătoriile sunt accesibile unor categorii foarte largi ale populației. În plus, călătorul are la dispoziție o multitudine de informații de diverse tipuri despre locurile pe care le vizitează. În era internetului și a rețelelor de socializare, a mijloacelor de înregistrare și distribuire a informațiilor aflate la purtător, orice loc cu potențial turistic este cartografiat în cele mai mici detalii. Canonul turistic se configurează ca rezultat al unei combinații dintre recomandările „instituționalizate”, ale agenților din industria turistică, și selecțiile individuale, subiective, detaliate în bloguri de călătorie, în postări și înregistrări din rețelele de socializare.
Dacă în cazul recomandărilor formulate de agenții din industria turistică interesul comercial este declarat, în cazul celor subiective întâlnim un amestec între feedbackul și relatările dezinteresate, pe de o parte, și cele pentru care sinceritatea e o fațadă. Sistemele de evaluare bazate pe feedbackul turiștilor pot fi manipulate pentru a transmite impresia dorită. Destinații mai puțin cunoscute pot deveni canonice deoarece sunt promovate, mai mult sau mai puțin interesat, de influenceri. În sens invers, pentru validarea în rețelele de socializare, respectarea canonului turistic favorizează obținerea unor valori ridicate ale indicatorilor vanității (vanity metrics) – like-urile, vizualizările, urmăritorii. Toate aceste comportamente neautentice sunt amplificate și recompensate de algoritmii care guvernează platformele online în care ne petrecem o mare parte a timpului. Ele ajung, între altele, să „hrănească” și să influențeze răspunsurile agenților AI, aflați într-o continuă foame de date și informații.
Cantitatea de informații disponibile și dificultatea de a le procesa și evalua fac ca apelul la inteligența artificială generativă în calitate de asistent în proiectarea și gestionarea vacanțelor să fie foarte tentant. Comoditatea îi împinge pe mulți să adopte un agent AI pe post de ghid turistic [5]. Pe baza informațiilor pe care le-a ingerat – inclusiv a unora precum cele menționate în paragraful anterior – acesta propune și descrie destinații, configurează trasee și sugerează locuri de cazare, restaurante, opțiuni de divertisment ș.a.m.d. Algoritmii AI constituie cea mai recentă infrastructură de canonizare turistică.
Un avantaj incontestabil pentru călător al apelului la instrumentele de inteligență artificială generativă este că poate să-și detalieze preferințele și să obțină astfel răspunsuri personalizate. Când, însă, sunt lăsate să funcționeze în regim implicit și fără o cerere explicită de diversificare, algoritmii lor privilegiază căile bătătorite – opțiunile bine documentate, frecvent menționate și validate social. Experimentul, serendipitatea, „rătăcirea”, plăcerea descoperirii unor locuri pe cont propriu nu sunt încurajate by default.
În zilele noastre, așadar, alegerile vacanței sunt supuse presiunii conformității și tentației de a le delega unui creier electronic. Omniprezenții, atotputernicii și biasații algoritmi, în același timp personalizează și uniformizează, sunt efectul și cauza opțiunilor de călătorie. Vacanța algoritmizată lărgește drumul pentru pătrunderea culturii eficienței în spațiul care trebuia să ne elibereze de ea. Dolce far niente e o opțiune, prin natura ei, antialgoritmică. Abordarea relaxată a călătoriei, fără scopul de a bifa (și a etala în social media) cât mai multe „obiective” din canonul turistic nu-și găsește locul în logica mașinii.
***
[1] Carmen PÉRIZ RODRÍGUEZ, ”Călătoria de plăcere: o scurtă istorie a turismului”, Europeana, 16 iunie 2020, https://www.europeana.eu/ro/stories/travelling-for-pleasure-a-brief-history-of-tourism, consultat la 14.07.2026.
[2] Ibidem.
[3] „Annual leave”, Oxford English Dictionary, https://www.oed.com/dictionary/annual-leave_n, consultat la 14.07.2026.
[4] ”C052 – Holidays with Pay Convention, 1936 (No. 52)”, Normlex: Information System on International Labour Standards, https://normlex.ilo.org/dyn/nrmlx_en/f?p=NORMLEXPUB:12100:0::NO::P12100_INSTRUMENT_ID:312197, consultat la 14.07.2026.
[5] Vezi pe acest subiect Emmanouil Taxiarchis GAZILAS, „The algorithm made me visit”, Annals of Tourism Research, vol. 114, 2025, https://doi.org/10.1016/j.annals.2025.104007, consultat la 17.07.2026.
INDICAȚII DE CITARE:
Robert Coravu „Vacanțe algoritmizate” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 6/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
.jpg){kind=link}