René Magritte, Golconda, 1953

Radu Enache

Crestomație de tribologie socială


*

Eu nu îndrăznesc,
nici măcar să privesc
spre Tatăl!
Și nici
nu am puterea sau credința
sau puterea credinței
de a păcătui prin
Imitatio Christi...
Dar Sfîntul Duh
se află, binecuvîntatul!,
mereu in jurul meu,
ca un roi de albine!
Însă, apoi,
cel mai aproape mi-este
Fratele meu mai mare, Ioan!
Desculț, înfășurat în
cîrpe sărace, luînd
în palme muncite, crăpate,
apa simplă, naivă și gingașă,
din Rîul
care străbătea pustia,
și lăsînd-o să spele
creștetele, trupurile, inimile
oamenilor,
acelor oameni proști,
asemenea mie...


*

Treceam, la o oră tîrzie,
ca o corabie pe valuri,
printr-un pasaj din centrul
comercial și, sub un felinar,
am nimerit între două
geamuri-oglindă,
de-o parte și de alta a drumului...
Nu'ș ce mi-a venit de m-am
oprit acolo, sub felinar,
să mă zgîiesc
în dreapta și-n stînga.
Într-o oglindă vedeam
un tînăr subțirel, cu mutră
de tocilar și privire de Saint Just,
în cealaltă, un boșorog obez,
cu ochi apoși și prietenoși.
Mă dau doi pași în spate
și înaintez din nou: aceiași inși
mă priveau din cele două oglinzi!
Zic - Nu se poate! - și scot
Cartea de identitate
din portofel. Mă uit la poză,
nu seamănă nici cu unul,
nici cu celălalt.
Și, deodată, pluf!, dispar!
Dar în oglinzi rămîn
cele două imagini,
sus, agățat, felinarul,
și jos, pe asfalt,
Cartea de identitate.
Apoi trec doi polițiști,
se opresc, iau de jos
Cartea mea de identitate
și pleacă, probabil, la Secție.
Dar imaginea unuia
a rămas lipită peste imaginea tînărului,
iar imaginea celuilalt
peste cea a boșorogului.
Pe urmă se face dimineață,
și trec, într-o parte și alta,
gunoieri, corporatiști, femei
de serviciu, liceeni și liceene,
cucoane la shopping,
oameni de afaceri, bișnițari,
homleși...
Și fiecare lasă cîte o imagine,
în dreapta sau în stînga,
lipită peste cele dinainte.
Cîndva, niște angajați
vor spăla geamurile
sau va veni o revoluție
și le va sparge.


*

Uite un pahar
în care torni
apă
sau vin sau vis...
Mîna, stîngace, tremură,
cioburile strălucesc, nestemate.
Atît de puțin
să fie?
Apa se duce, visele...
și ele...,
vinul, doar, pătează.



INDICAȚII DE CITARE

Radu Enache, „Crestomație de tribologie socială” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 2/2026

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.