NR. 2 / 2026
Odată cu primele mesaje înregistrate pe un suport material, memoria umană, limitată, a dobândit o extensie care, până astăzi, este unul dintre motoarele principale ale dezvoltării societății. Tehnologiile de (re)producere, transmitere și stocare a informațiilor au facilitat extinderea memoriei umane nu doar în spațiu (creșterea capacității de a ne reaminti), ci și în timp (păstrarea pe termen lung și transmiterea peste generații a experiențelor și cunoștințelor).
ROBERT CORAVU
Problema formei pare a fi fost definitiv izgonită din cultura acestui secol. Căci filosofia nu mai caută de mult forme eterne, iar arta a renunțat la orice pretenție de a obține forme desăvârșite care să închidă în ele maxima strălucire sensibilă. Spiritul de astăzi seamănă cu „plasma” originară din Timaios-ul lui Platon, care oscilează în mod haotic și in-form. Această situație nu trebuie văzută ca o întâmplare.
DRAGOȘ GRUSEA
Suntem în luna martie. De la sărbătoarea inițiată de femeile ruse care cereau pâine pentru copiii lor flămânzi în Moscova anului 1917, trecând prin totalitarismul nativist românesc și transformarea sărbătorii drepturilor femeii în „ziua mamei”, asistăm azi la o comercializare a sărbătorii și la transformarea ei în prilej de consum. Pare uneori un ritual de spălare a păcatelor din celelalte 364 de zile pe care bărbații țin să le acopere cu buchete de zambile și lalele. E o presiune „să dai”.
DOSAR: ORAȘUL
Când păstorul Tityrus îi povestește tovarășului său Meliboeus[1] despre orașul Roma vorbește ca în povești despre măretia acestuia. Credea, zice el, în naivitatea sa, că este asemănător cu cel în care păstorii își duc mieii, că îl poate compara pe acesta cu acela așa cum experiența l-a învățat că poate asemăna cățeii cu câinii sau iezii cu caprele.
ALEXANDRU POPP
Orașul este ceva fundamental problematic: „Un oraș reflectă noua psihologie masculin-agresivă a revoltei împotriva principiilor feminine ale dependenței și naturii”, scrie Norman O. Brown în lucrarea sa fundamentală Viața împotriva morții (Brown 1985, 281). Este expresia materializată a unei voințe androcentrice de a modela lucrurile, care nu are nimic în comun cu cea a lui Zarathustra, ci semnifică doar distrugere, opresiune și suferință.
Nu știu dacă mai există orașe necunoscute. Există însă, cu siguranță, moduri necunoscute de a le locui. Expoziția „Uncharted Territories” pornește de la ideea generală și abstractă a teritoriilor necartografiate, dar ceea ce se conturează, parcurgând vizual lucrările, nu este atât o geografie a exteriorului, cât o înregistrare atentă a interiorului modelat de exterior. Artiștii nu își propun să creeze hărți ale spațiului fizic, înconjurător.
Mă gândisem să scriu despre orașele pe care le-am cunoscut de-a lungul anilor: Craiova, Câmpulung Moldovenesc, București, Iași, Brașov, Sibiu. Poate Atena, Roma, Amsterdam. Unora le găsisem chiar personaje literare cu care să le compar: Bucureștiul ar fi fost probabil Milady de Winter din Cei trei mușchetari, Craiova Ma Joad din Strugurii mâniei, iar Câmpulungul bucovinean un fel de Ilie Moromete.
CRISTIANA POPP
Descrierile literare ale orașelor (cunoscute și sub numele de descriptiones urbium) formează un gen literar care își are originea în retorica epideictică din greaca veche[1], ele putând fi în proză sau poezie. Multe iau forma unui elogiu urban (denumit în mod divers encomium urbis, laudes urbium, encomium civis, laus civis, laudes civitatum, în latină; sau în română: elogiu urban sau al orașului, panegiric, laudație sau poem de laudă) care își tămâiază, laudă subiectul[2], de multe ori în exces, ca un fel de cult al personalității orașului, aș sublinia.
Contrar percepției multora de a considera orașele un fel de „jungle urbane”, etologul englez Desmond Morris scria că: „oraşul nu este nici pe departe o junglă de beton, ci este o grădină zoologică umană. Nu trebuie să comparăm locuitorul oraşului cu un animal sălbatic, ci cu un animal captiv. Animalul uman modern nu mai trăieşte în condiţiile naturale ale speciei lui.
Între Antena şi Sparta, cele mai importante oraşe-stat din Grecia antică, a existat o rivalitate continuă, mergând până la perioade lungi de lupte şi războaie intense, epuizante, atât pentru cele două părţi, cât şi pentru aliaţii lor – căci Atena şi Sparta trebuiau să se bazeze mereu pe tratate şi alianţe cu alte cetăţi din spaţiul grecesc.
Contribuții
Obiectele de uz cotidian – unelte, mobilier, instrumente muzicale, veselă, textile etc. – funcționează ca adevărate „obiective foto” orientate spre trecut, prin care este focalizată memoria, nu lumina: ele ne permit să vedem ceea ce altfel nu mai poate fi perceput, să intuim viața și sensibilitățile oamenilor care au populat lumea înaintea noastră. În perspectivă antropologică, aceste lucruri păstrează informații despre obiceiuri, gusturi, stiluri, nevoi și relații sociale, despre rutine și chiar ritualuri religioase. Ele devin mediatori între prezent și trecut, purtători de memorie culturală și simbolică, care transcende utilitatea lor materială. .
VIANU MUREȘAN
„Avuția națiunilor” de Adam Smith spune povestea surprinzător de captivantă „Despre ascensiunea și progresul orașelor și comunelor” în Europa, de la căderea Imperiului Roman până la începutul modernității. Prezența multor ființe umane într-un singur loc le-a permis să-și specializeze sarcinile de muncă ca niciodată înainte – cu alte cuvinte, le-a permis să se sprijine pe puterea diviziunii muncii, creând o explozie economică.
Numele Tir provine dintr-un cuvânt egiptean cu sensul de „stâncă” datorită formațiunii pe care fusese construit orașul; avantajat prin poziția geografică și prin relief (…), în Antichitate, Tirul era considerat a fi atât cel mai bogat oraș-port fenician, faimos pentru producția și comerțul cu purpură, cât și cel mai puternic pe plan maritim datorită flotei sale.
DIANA BARABOI
Ce e un oraș? Cuvântul oraș din română vine din maghiară (varos) și înseamnă ”oraș”. Varos vine de la var, ”castel”, ”fortăreață” cu sufix os, asociat genitivului. Orașul ar fi un loc cu fortăreață. Dar un cuvânt mai vechi, moștenit din latină, este cetate (înrudit cu city din engleză). Deci orașul, cetatea era o așezare întărită, ori cu ziduri de apărare, ori cu șanțuri.
AMALIA DIACONEASA
Deși conceptul de aglomerație urbană a început să fie pe alocuri pus sub semnul întrebării (sub influența ideii de protejare a naturii și de prezervare a resurselor pentru viitor), el a însoțit de-a lungul timpului mai toată civilizația umană, fiindu-i totodată „și ou și găină” (adică și nucleu/embrion, dar și produs/efect), și sperăm să mai reziste. Însă i-ar prinde bine o mică analiză SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats).
MIRCEA BĂDUȚ
Îndrăgostită de eschivele subtile ale retoricii, Europa consideră sărăcia o excepţie în civilizaţia ei, o relicvă a unui trecut astăzi constrâns să îşi cânte numai clipele de glorie şi să uite hepatita ororilor de care s-a vindecat lăsându-şi zdrenţăroşii să piară, cerşetorii, progeniturile Germinalului („inutil”, după Bernanos, „să îi deranjezi pe Rabelais, pe Montaigne, pe Pascal, ca să îţi exprimi concepţia sumară asupra vieţii”).
CLAUDIU SOARE
Ce lecție ne oferă pustnicii, eremiții, călugării solitari, cei izolați în pustie, pe munte sau în pădure? Ei ne transmit, foarte clar și convingător, mesajul că, la depărtare de zumzetul societății, mintea omenească devine deosebit de robustă. Ei ne învață că, în lipsa provocărilor mundane și a stimulilor deranjanți, putem cunoaște o stare de beatitudine nemaiîntâlnită, când psihicul devine liniștit și echilibrat precum suprafața calmă și netulburată a unui lac în lumina stelelor.
DORIAN FURTUNĂ
La noi în «suduri» polisul s-a demodat iute la nivel istoric, în timp ce mai spre nord de Mediterana, Burgul a înlocuit Polisul, că de-asta oricât ai «moderniza» Marakech ori Fez, nu vor fi nici Paris nici Berlin și nici Napoli n-are s-ajungă vreodată Milano, New Orleans nu va fi New York iar Abu Thenran nu va fi Quebec după cum evident București n-are să fie în veci vecilor Cluuuuj — din fericire —, nici dacă se mută la Polul Sud Ecuatorul.
CĂTĂLIN MARIN
POVESTIRE FILOSOFICO FANTASTICĂ
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU. CEASORNICUL.
Aici: versiunea online!
POVESTIRE
Alexandrei nu-i fusese niciodată clar de ce Doina își dorea o singură consultație. Doar una. Atât a cerut, de patru ori, în patru ani. De fiecare dată, Alexandra o amânase, fără să știe exact de ce. Poate era ceva în felul în care Doina formula cererea, cu o rigiditate care semăna mai puțin cu o rugăminte și mai mult cu un ultimatum. Vocea ei de la telefon era joasă și ar fi putut fi liniștitoare dacă n-ar fi fost sacadată, precipitată, un metronom defect care bătea într-un alt ritm decât cel pe care îl promitea.
ALINA NECȘULESCU
CRITICOSCOP
Volumul Epoca Klaus Iohannis? (editura Tact, 2025), coordonat de Mihnea Bâlici, Anca Bîrnoiu, Veronica Lazăr, Catrinel Rădoi și Vali Stan, bucurându-se de o prefață și o cronologie politică substanțiale, este una din cele mai curajoase încercări de a analiza societatea românească între 2014 și 2025. În cele ce urmează, ne vom mulțumi să rezumăm fiecare contribuție din volum, la care vom contribui cu câteva critici punctuale.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Există în literatura universală texte paradigmatice privitoare la conexiunea dintre artă și moralitate. Dialogul platonic Republica este primul care ne vine în minte, dar putem să ne gândim și la romanul lui Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Gray sau la eseul lui John Ruskin The Relation of Art to Morals. Acestora li se adaugă, fără îndoială, Discursul asupra științelor și artelor scris între 1749-1750 de Jean-Jacques Rousseau.
Realitatea morții este una greu de acceptat sau de imaginat. Cu atât mai mult pentru cel care, fără a fi preot sau medic, se află în preajma ei, la cimitir, devenindu-i prieten și administrând-o, într-un anumit înțeles laic și social.
SAVU POPA
În Memorii,Mircea Eliade scria că după ce terminase de tradus The Fighting Angel, se simțea obsedat de subiectul unui roman de dragoste. Subiectul acestuia era în aparență simplu: la o vânătoare se întâlnesc doi bărbați care își povestesc, într-o noapte, „marea lor dragoste”. Ambii sunt îndrăgostiți de aceeași femeie Ileana / Lena. Motivul despărțirii fiind neclar, însă cert este că „tragedia care de două ori curmase această «dragoste perfectă» nu fusese provocată de incidente aparținând lumii profane” (Eliade, Memorii I, 1991, p. 358).
Sinuciderea din Grădina Botanică ocupă un loc special în ansamblul operei lui Radu Petrescu prin faptul că este primul text de ficţiune pe care îl scrie, aşa cum mărturiseşte el însuşi în Părul Berenicei: „În 1950, jurnalul meu a căpătat un aspect nou ca dimensiune şi colorit al imaginilor şi, în 1951, mi-am învins în fine bâlbâiala şi am scris în trei zile Sinuciderea din Grădina Botanică şi, în 1952, în două luni, Didactica Nova.”
Terapii filosofice
În debutul lucrării Adevăr și metodă, Gadamer își propune o sarcină ambițioasă: salvarea științelor umane (Geisteswissenschaften) de sub dominația metodologică a științelor naturii. El susține că adevărul nu este doar rezultatul unei metode riguroase, ci apare în experiențe care preced și transcend știința —, precum arta, istoria și limbajul.
HORIA CINTEZĂ
O parte semnificativă a vieții noastre înseamnă munca pentru un angajator. Suntem angajați undeva, avem un șef și primim un salariu din care plătim taxe, impozite, utilități și ce mai este de plătit pentru funcționarea aparatului serviciilor sociale. Dacă nu ești complet acaparat/ă de propaganda extremei drepte, vei ști că, în prezent, munca abia mai asigură subzistența pentru foarte mulți oameni și înseamnă exploatare și dispariția proverbialei sfere a vieții personale.
ALEXANDRU IONAȘCU
VERSURI
Poezie
Azi e duminică, / am câțiva anișori, sunt cu mama la Palatul Cultural, la concertul de la matineu. / Nu pot fi decât acolo – / îmi întărește această convingere / acustica perfectă a sălii /și bucățica de plastilină / pe care mi‑a dat‑o chiar mama ca să‑mi treacă timpul mai ușor….
ANGELA MARTIN
Poezie
La fiecare înserare te aduni din propriile-ți artere
și pleci să înfrunți necunoscutul
pășind în jocul anilor cu reguli neclare
care te-ar putea arunca
în gura larg deschisă a visului imens
cel care uneori înghite credințe
și până chiar și numele lui Dumnezeu.
GABRIELA BOTICI
Poezie
Eu nu îndrăznesc,
nici măcar să privesc
spre Tatăl!
Și nici
nu am puterea sau credința
sau puterea credinței
de a păcătui prin
Imitatio Christi...
Dar Sfîntul Duh
se află, binecuvîntatul!,
mereu in jurul meu,
ca un roi de albine!
RADU ENACHE
La miezul nopţii cineva oprea timpul/ toate orologiile scoteau un ţipăt/ ca de pescăruş apoi nimic/ Nici măcar un cehov nu rămânea pe cer/ pendulând între cele patru puncte cardinale/ nina, arkadina, treplev şi trigorin
NIA DAMIAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
