NR. 3 / 2024
DOSAR: Eroismul: origini, stiluri, metode (coordonat de Liviu Cocei)
Din momentul în care războiul din Ucraina a început am văzut o polarizare fără precedent a spațiului media. Nu numai adevărul, dar și umorul și minimul bun simt au căzut pradă retoricii belicoase. Cred că este cel mai teribil lucru care se putea întâmpla și a arătat câtă nevoie era de un feminism pacifist antimilitarist internaționalist care să poată să opună taberelor pro-Nato și pro-Putin o retorică bazată pe rațiune și cooperare.
MARIA CERNAT
Contextul scrierii acestor rânduri are la bază gândurile și sentimentele pe care mi le-a provocat anunțul morții lui Aleksei Navalnîi, probabil cel mai acerb critic al regimului condus de peste două decenii de către Vladimir Putin. De fapt, nu tocmai decesul în sine m-a uimit și m-a determinat să meditez la tema acestui număr Anthropos, ci decizia disidentului, destul de previzibilă prin consecințele implicate, de a se întoarce în Rusia. Mi s-a părut irațională, cu totul absurdă, amintindu-mi de unele „jocuri” riscante, deloc amuzante, din copilărie, când (nu) răspundeam unor provocări de tipul „n-ai curaj!” sau Just do it!: să te urci pe acoperișul unui bloc și să saluți trecătorii de la înălțime; să te agăți de o căruță, din mers, fără să fii văzut de căruțaș.
LIVIU COCEI
Așa suna titlul unui cântec comunist. Nu mai știu cu ce eroi era cântecul respectiv, dacă m-am obosit vreodată să știu. Cântecele așa-zis patriotice, în realitate de propagandă ieftină, le sunau copiilor de atunci precum cântecele în alte limbi. Le ascultau, le cântau eventual, dar nu înțelegeau cuvintele. Te obișnuiai să nu le înțelegi, ajungeai să ți se pară normal. Mi-am bătut capul o singură dată cu un cântec de genul ăsta, pe când aveam vreo patru ani. Cântecul era ”Țara mea cu ochi frumoși”. L-am asasinat pe taică-meu cu întrebări despre ce vrea să spună cântecul. Cum e aia țară cu ochi?
AMALIA DIACONEASA
Spiritalia Christiana
Există numeroase povestiri în cadrul hagiografiilor care, dincolo de caracterul pe alocuri alegoric (mielul este un bine-cunoscut simbol pentru Hristos, atât leul, cât și șarpele reprezintă diavolul, unele animale simbolizează anumite tipologii de oameni etc.) și moralizator (Dumnezeu poate înfăptui minuni care sfidează naturalul atunci când este rugat sau pentru a consolida credința în sufletele oamenilor), dovedesc o strânsă apropiere între sfinți și animale, un semn al respectului și al iubirii sfinților față de toată creația lui Dumnezeu.
DIANA BARABOI
Adevărat vă spun că, până nu veți trece printr-o situație de viață și de moarte, nu veți ști dacă vecinul, colega sau prietenul sunt eroi sau doar oameni obișnuiți. Și nici măcar despre voi nu veți ști până nu veți ajunge în acel moment în care pericolul e mai mare decât instinctul de supraviețuire.
CRISTIANA POPP
Unghiul Punk
Mă întrebam în ce măsură eroismul implică strict sacrificiul de sine. Este Iisus un erou? Dar Ulise? Cât despre Iason sau Hercule, deși cu greu se poate vorbi de sacrificiu cu privire la cei doi eroi ai legendelor grecești, cu tot cu sfârșitul lor tragic, din unghiul sacrificiului se poate spune că toți sfinții creștinismului sunt eroi. Apare deci o suprapunere între eroism și martiriu, dar bunul simț al rațiunii cere să nu scufundăm eroismul al martiraj, eroul fiind la urma urmei mai mult decât un martir.
CĂTĂLIN MARIN
Creativitatea SmART
A fi erou presupune curaj, îndemânare, poate și înțelepciune. Eroul este cineva care se evidențiază prin fapte deosebite, idei aparte sau implicare în cazuri excepționale. Conform Dicționarului Explicativ Român, eroul este „persoana care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă”, dar și „personajul principal al unei opere literare”. Astăzi, putem vorbi despre eroi?
EUGENIA ZAIȚEV
Terapii filosofice
Asocierea eroului cu războiul și confruntarea violentă face ca poveștile eroice să fie ușor folosite ca instrumente de propagare a violenței și cruzimii. Am creionat acest lucru în articolele precedente ca una dintre principalele vulnerabilități ale rasei umane, în raport cu ea însăși, cu propria ei evoluție culturală. Este și greu să ne imaginăm un erou care nu se confruntă cu ceva sau cineva, eventual cu un erou negativ, și care, triumfând asupra adversității, să nu își confirme astfel statutul.
HORIA CINTEZĂ
Nu demult un opozant politic a murit într-o închisoare din nordul extrem. A devenit imediat un martir, căci un erou era considerat deja de mai înainte. Ce-i face pe oameni să fie eroi, ce-i face să fie martiri? Cât despre martiri, se cade să-i las pe alții să vorbească. Să începem, dar, cu începutul, și anume cu grecii. Cuvântul de acolo ne vine: ἥρως (heros) desemnează în poemele homerice pe unul dintre personajele legendare care au participat la războiul Troiei, de exemplu, și care aveau în ascendența lor un zeu.
ALEXANDRU POPP
Pe muntele lui Zarathustra
A înțelege moartea lui Hector, crede preromanticul Karl-Philipp Moritz, înseamnă a privi nemijlocit în izvorul frumuseții. Căci atunci frumusețea însăși a coborât peste câmpia însângerată a Ilionului pentru a da naștere celui mai frumos popor din câte au fost: grecii. Dar nu este sminteală să vezi frumusețea tocmai în întunecimile roșii ale războiului? Poate lumina cea mai puternică să se ivească din negura cea mai adâncă?
DRAGOȘ GRUSEA
Treptele Diotimei
În Iliada obiectivul războiului dintre Grecia și Troia este recuperarea Elenei, cea mai frumoasă femeie din Grecia, soția lui Menelaus, răpită din țara și familia ei de către un troian, Paris, care refuză să o înapoieze poporului și căminului căreia îi aparține de drept. Am putea cădea în păcatul de a crede că grecii, în speță căpeteniile grecești, ar fi fost niște ființe frivole, dispuse să irosească mulțimi de vieți omenești și nenumărate alte resurse doar cu scopul de a recupera o femeie, fie ea cea mai frumoasă..
ELENA RUSEI
Dacă am căuta printre noi, în lumea celor de azi, un erou – care ar fi semnalmentele, semnele distinctive după care ne-am orienta? Uitându-ne în trecutul din care provine acest concept, vom vedea că eroul era asociat fie unei ființe semi-divine, fie unui războinic care-și putea stăpâni și depăși frica ori unui personaj cu calități excepționale.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Antropografii
Semne de carte
Potrivit lui Lévinas, „obiectul dezvăluit, descoperit, apărând – fenomen – este obiectul vizibil sau atins”.[1] Obiectivitatea sa apare în chiar descoperirea sa drept ceea ce se vede ca atare, dar, în perspectiva vederii, o obiectivitate fără obiect, fără obiectualitatea pe care vizibilul o „fură”. Căci obiectul văzut apare în imaginea pe care vizibilul însuşi o face cu putinţă, în spaţiul nedefinit dintre ochi şi lucrul pus în vedere.
Ecce Homo
Este foarte important de înțeles că etnia, ca și rasa, este o caracteristică de grup; trăsăturile etnorasiale sunt evidente la scara populației, mai puțin la nivel de individ. Deci rasa (la fel și etnia) este o categorie populațională, și nu individuală. Astfel, craniile diferitor indivizi în cadrul unei rase pot varia, și numai în ansamblul lor, în plan statistic, craniile reprezentaților unei rase diferă vizibil de craniile reprezentanților altor rase.
Contribuții
Ascultând de dimineață la radio – într-o scurtă secvență pe tema roboților și a inteligenței artificiale – enunțul celebrelor legi ale lui Asimov, pe loc mi-am zis că „au încurcat-o cei ce-or avea de scris normele metogologice de aplicare!”.
MIRCEA BĂDUȚ
Criticoscop
Contribuții
La sfârșitul anului trecut Gabriel Liiceanu publica un scurt volum care adună textele, deja publicate cu alte ocazii, despre sfârșitul a patru oameni pe care i-a cunoscut, i-a admirat și i-a iubit: Constantin Noica, Horia Bernea, Emil Cioran și Monica Lovinescu. Reținerea cu care a fost întâmpinată de către consiliul editorial propunerea domnului Liiceanu s-a datorat, mărturisește chiar domnia sa, improbabilității ca o asemenea carte să poată fi făcută cadou.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Rațiuni dialectice
Lucrarea de doctorat a Daianei Gârdan, după substanțiale articole de specialitate publicate în reviste de prestigiu academic, se vrea a fi o introducere în noile tehnici de lucru din critica literară românească, dar și a stării sale actuale aduse la zi. Între lumi. Romanul românesc în sistemul literar modern (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023) schițează o topografie recentă și globalistă a romanului ca mănunchi de genuri din prima jumătate a secolului a XX-lea în literatura română.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Contribuții
Întreaga activitate literară a lui Ion Pop se desfășoară, cu regularitate, între plăcerea, eleganța opinării hermeneutice și serenitatea cărturarului de cursă lungă. În ipostaza de poet, discursul său este, înainte de toate, marcat de cotidianul imediat, amplificat afectiv sau imaginativ prin notații care, fie au aerul unei tonifiante colocvialități confesive, fie sunt străbătute de-o undă gravă, cu destule inflexiuni sapiențial-elegiace.
Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu de Gheorghe Crăciun este, din mai multe motive, un volum aparte atât în opera regretatului autor, cât și în peisajul literaturii noastre. (…) Este o carte de critică literară care nu exclude confesiunea, ci o integrează într-un text care îi adună împreună pe cei trei scriitori, pe autor și pe cei doi mari prieteni dispăruți. Autorul mărturisește încă de la început că, deși a scris despre ei, a fost incomodat „de costumul prea strâmt” pe care îl îmbrăcase.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Așteptând să apară în cinematografe Late Night with the Devil, care se anunță a fi unul din cele mai bune filme horror din subgenul found footage din ultimii ani, îmi revine în minte unul din cele mai cunoscute filme privind tema personificării diavolului, deși la modul metaforic. Mă refer la The Usual Suspects (1995).
ALEXANDRU IONAȘCU
În anii de liceu sau de gimnaziu, ziua de marți mereu îmi spunea că săptămâna abia începuse și mai era mult până când săptămâna avea să se termine, deci nu trebuia să-mi fac prea multe griji și să învăț dacă se întâmpla să am un examen săptămâna viitoare. S-ar putea spune că, în acei ani, pentru mine ziua de marți era precum ziua de luni, sau o altă zi de luni, ceea ce se mai întâmplă uneori și în prezent.
ALEXANDRU IONAȘCU
Poezie
umbra unui fir roşu / pe urzeala de pământ / ca o țesătură // culturi pursânge / din cultul urii / la războaiele de țesut
NIA DAMIAN
Poezie
Potrivești lentila o șlefuiești prinde contur / aproape departe aproape / Aerul tremură în jurul ancearului otrăvitor și vântul simte otrava lui / Lângă fereastră copilul nu se teme inventează / cu codița de lalea.
FELICIA MUNTEAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 