Margini de lume – laboratoare ale civilizației
Lucrarea de doctorat a Daianei Gârdan, după substanțiale articole de specialitate publicate în reviste de prestigiu academic, se vrea a fi o introducere în noile tehnici de lucru din critica literară românească, dar și a stării sale actuale aduse la zi. Între lumi. Romanul românesc în sistemul literar modern (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2023) schițează o topografie recentă și globalistă a romanului ca mănunchi de genuri din prima jumătate a secolului a XX-lea în literatura română: ,,M-a interesat mai ales revizitarea din unghiuri diferite, care privilegiază o critică socio-spațială, a celor două subgenuri deja anunțate – romanul rural și romanul urban –, dar și problematizarea unui al treilea subgen, pe care l-am numit roman interstițial”. (pp. 12-13) Daiana Gârdan încearcă și reușește consecvent să depășească ,,logica (…) națională și conservatoare” (p. 13) pe care s-a clădit, pare-se, critica literară românească. Depășirea acestei poziționări provinciale și patrimoniale se face după cum urmează: ,,O primă recalibrare metodologică necesară vizează reorientarea criticii literare către literatura comparată și către premisele transfrontaliere, globaliste, care să privească producția literară românească ca parte integrată a unui sistem, combinat și inegal, mondial, ca parte din sisteme-lume (Immanuel Wallerstein), ca World Literature”. (p. 13) Instalarea capitalismului în zonele subdezvoltate ale globului antrenează de la sine o serie de metabolizări distincte ale modernității, care se întrevăd ca versanți ai aceluiași masiv literar mondial. ,,Premisa centrală de la care pornesc teoretizările modernității singulare este aceea a unei modernități înțeleasă ca instalare inegală a capitalismului la nivel mondial. De la această formulare pleacă o serie de investigații din această carte, care urmăresc felul în care a fost instalată metabolizarea capitalismului în romanul românesc și cum s-au raportat ideologii vremii la aceste fenomene”. (p. 14) Daiana Gârdan aplică la tot pasul mijloacele computerizate, de natură liminar statistică, ale distant reading-ului morettian, cu implicații sociologice suplimentare din partea Warwick Research Collective, o școală de analiză comparată și materialistă a literaturii de inspirație colonială și postcolonială. ,,Aplicațiile posibile pe corpusul și resursele pe care le-am avut la dispoziție au fost, din zona digitală, stilometria și modelarea tematică (topic modelling), iar din zona cantitativă, geografia literară și analize sistemice, sprijinite constant de perspectiva sociologiei literare”. (p. 16)
Ca primă interpretare inovatoare se observă accentul pus pe dialectica modernitate – mondenitate în romanul românesc modern, spațialitatea citadină care decantează Occidentul în legătură paralelă cu alte culturi literare limitrofe, prezente în Sudul Global. Lestul trecutului subdezvoltat este valorizat pozitiv: ,,Romanul spațiilor intermediare a metabolizat cel mai bine efectele instalării modernității acolo unde noile conduite capitaliste au fost suprascrise formelor de viață arhaice. Literatura marginilor și a spațiilor de trecere, de mijloc, a surprins felurile particulare și locale în care s-a realizat tranziția și întrepătrunderea unor maniere de trăire radical opuse. Zonele de acest tip au păstrat o formă arhaică de a înțelege lumea, dar au asimilat noi tehnici de supraviețuire în contextul unor modificări globale resimțite, la nivel local, inegal”. (p. 19) Vocile subdezvoltării, surprinse în modulațiile lor specifice, dar și în ceea ce au în comun cu centrele culturale ale modernității, captează energia analitică a Daianei Gârdan.
Romanul ca gen suprem al modernității și ca rezervor al literarității contemporane a fost deja teoretizat de critici excepționali ca importanță în domeniu, precum Georg Lukács, Mihail Bahtin sau, mai de curând, Galin Tihanov și Franco Moretti. ,,Romanul ca efect al și ca formă de metabolizare a tensiunilor sociale, ideologice, politice din contexte locale și globale, ca produs glocal (ceea ce Warwick Research Collective numește world-literature) și romanul ca organism viu, în continuă dezvoltare și evoluție, în care fiecare produs individual face parte dintr-un travaliu și exercițiu colectiv – acestea sunt perspectivele de cel mai mare interes pentru noul comparatism, tributare unei noi vârste a teoriei genurilor, care culege din fostele regimuri teoretice ce s-au aplecat asupra problemei poate cele mai stranii intuiții”. (p. 38)
Arhiva literară contează mai mult în prezentul analizei literare comparative decât canonicitatea reperelor. ,,Raportarea acestor virtuoși apărători ai unei închipuite purități a obiectelor estetice și a operelor literare nu a ținut aproape niciodată cont până în prezent de multiplele ocazii în care autorii de studii cantitative și digitale au subliniat situația de coabitare a paradigmei cantitative și a celei hermeneutice, ,,tradiționale”.” (p. 51) În chestiunea criticii literare în general și a celei românești în particular, Daiana Gârdan caută o cale de mijloc în umanioare, dar una care se concentrează pe un grad ridicat de științificitate a cercetării, mai ales când aceasta este imperios necesară în prezentul autohton: ,,Nevoile cele mai mari ale studiilor noastre literare pot fi rezolvate prin practici cantitative și de digitalizare relativ simple. (…) Caracterul istoriilor noastre literare – despre care am vorbit mai devreme în această lucrare – și lipsa unor proiecte istoriografice coerente și din punct de vedere cantitativ fac din turnura statistică o nevoie reală și care vine să completeze, nu să submineze câștigurile hermeneuticii”. (p. 57) Romanul românesc merită a fi studiat din multiple perspective, asociate Warwick Research Collective, comparate, sociale și formaliste, transnaționale și sistemice. (p. 61) Daiana Gârdan nu consideră subgenurile romanului românesc precum ,,romanul haiducesc, social, romanul socialist-realist sau decadent” ca surprinzând cu adevărat științific, nu doar ideologic, dinamica romanului autohton. (p. 72) În prima sută de ani, romanul românesc se potrivește mai degrabă modelelor actualizate din teoria literară globalizatoare: ,,Dacă narațiunile intelectualizante, mondene, cosmopolite, sau, la antipod, cele rurale, cu probleme social-economice specifice mediului, sau, intermediar, narațiunile mici-burgheze sau ale periferiei ,,decăzute”, așa cum este văzută adesea mahalaua, au toate ambiția de a produce o literatură națională care să circule, la nivel continental, ca transportor al valorilor de țară și de societate, narațiunile populare sau de consum au același rol, la scală mai mică: diseminarea acestor valori într-un vocabular accesibil publicului național, consumator de traduceri și imitații de romane de suspans sau de senzație străine, mai ales franceze”. (p. 99) Daiana Gârdan (p. 111) observă cum receptarea romanului interbelic schimbă accentul de pe latura psihologic-confesivă a romanului modernist modern, cum îl denumește autoarea, fără să tranziteze spre o tratare ceva mai puțin tributară subiectivității directe a romanului interbelic. ,,La noi, o parte din această transcriere ficțională a modernității are o interfață etnocentrist-conservatoare (sămănătoriștii), alta, socialistă (poporaniștii) și, în fine, o alta construită sub imperativele ideologiei liberale și a dorinței de sincronizare la civilizația capitalistă a Vestului (moderniștii). Este de prisos să spun că aceste raporturi sunt trivializate și ele permit multe nuanțări, ca, în complexitatea dezvoltării și activității lor, aceste grupari au contribuit toate la evoluția romanului românesc modern”. (p. 111) Romanul românesc interbelic are o predilecție deosebită pentru orașe mari, de pilda Bucureștiul, insistând pe tribulațiile de natură intelectuală a unui mic-burghez, amploaiat la stat, funcționar, profesor, artist etc., totul conectat la fluxurile de informație și distracție urbane occidentale, privite ca pozitive și aspiraționale. ,,Astfel, și întorcându-mă la curioasa formulare a acestui subgen, roman modern modern este romanul care metabolizează fenomenele globale sub forma expoziției, care traduce transplantul modernității prin promovarea brandurilor, prin exotizarea consumului. (…) Decorul autohton a fost tradus în romanul românesc modern(ist) ca scenă, ca vitrină a spațiului global, plasându-și personajele într-o poziție pasivă, de urmăritori, de spectatori, fascinați de prestația capitalismului”. (pp. 120-121) Cezar Petrescu, Camil Petrescu, articolele lui Felix Aderca sunt invocate la tot pasul în analiza geoculturală a romanului interbelic. Daiana Gârdan nu lucrează doar cu instrumentele distant reading-ului, ci și ale sociologiei aplicate sau ale diverselor turnuri culturaliste din critică. Câmpurile semantice pe care le identifică autoarea sunt legate de muncă, familie, capital etc. ,,Ce mi se pare demn de notat este diferența frapantă dintre coerența internă a romanelor străine ca mostre și lipsa de coerență a romanului românesc”. (p. 155) Deși tema și formula operei sunt împrumutate de romancierii interbelici aflați sub lupă din Occidentul bogat, cosmopolit, bulevardier, centru al lumii moderne, teme antimoderne și nostalgice se întrepătrund recurent cu gustul monden pentru opulența vestică.
În ceea ce privește romanul rural românesc, Daiana Gârdan subliniază legătura forma globală – trama locală – forma regională. ,,În cazul de față, voi încerca să argumentez pentru o triangulație reformulată ca: forma străină (naturalismul francez), material local (subiect național, românesc, respective brazilian) și forma regională (naturalism periferic)”. (p 168) Răscoala din 1907 și razboiul din Canudos din 1896-1898 sunt tratate ca evenimente filtrate literar pornind de la reacția proprie periferiilor la modernitatea globală. ,,Tehnica naturalistă aici depășește simpla detabuizare a problemelor sociale cu caracter universal, așa cum propune Zola în manifestul său, și ajută la comunicarea unor realități locale și regionale în două periferii pe care revoluția industrială, modernizarea instituțiilor și a circuitului capitalului le-a găsit pregătite doar parțial și în plin proces de consolidare statală, cu o bună parte din populație vulnerabilă la efectele trecerii de la o formă de economie și trăire la alta”. (p. 171) Țăranul ca personaj exploatat, amuțit, abrutizat și abuzat economic de elita noilor state-națiune consolidează cele două romane rurale. Cei umili și brutalizați de jos sunt descriși ca victime sociale mai degrabă la Liviu Rebreanu decât la Euclides da Cuhna.
Romanul interstițial este cel al inegalității provocate de uneven and combined development în piața globală, în universal mărfii care formează liniile directoare ale modernității. ,,Noțiunea propusă de Immanuel Wallerstein de sisteme-lume și exploatată în studiile dedicate World Literature este, fără îndoială, cea care face mai multă dreptate literaturile (semi-)periferice și care deschide o conversație reală despre dialectica dintre margine și centru. WReC pleacă de la acest model propus de Wallerstein înțeles ca ,,univers social cu granițe – a cărui funcționare este mai mult sau mai puțin (adică relativ) autonomă”. Spre deosebire de ideea de sisteme-lume, care ,,nu se suprapun cu lumea, nu sunt globale sau nu au o dispersie globală” cel mai coerent sistem-lume și care este în același timp o excepție (deoarece este fără precedent în istorie și consistă exact în faptul că este deopotrivă un sistem-lume și un sistem mondial) este modernitatea capitalistă”. (p. 195) Dislocarea unei populații țărănești arhaice în orașe în curs de modernizare a creat o gamă de reprezentări între lumi, blocate sau greu evolutive în sensul viitorului trasat de modernitatea centrelor globale. Geografia acordă un specific local fenomenului. ,,Romanul interstițial definește, așadar, romanul plasat întotdeauna într-o zonă de tranziție – între oraș și sat, între sensibilitatea rurală și cea mondenă, în spații care mixează forme arhaice de viață cu dezvoltările industriale și cu un habitus economic dirijat de acumularea de capital și de logica de piață liberă”. (p. 201) Modernitatea inegală, instabilă, dezechilibrată constituie fermentul romanului interstițial, de periferie, de marginalitate sordidă a unui segment social cu nostalgii arhaizante, tipic regiunilor coloniale, a marginilor de imperii și rețele capitaliste centrale. Asocierea dintre romanul rural românesc și cel sud-american are loc cu oarecare ușurință: ,,În cele două romane, Sousa expune tranziția culegătorilor de cacao de la o formă de supraviețuire la muncă în slujba unei industrii pe care o recunosc drept abuzivă. De cealaltă parte, indigenii sunt văzuți concomitent ca obstacole în calea modernizării, dar și ca mână de lucru necesară acestuia”. (p. 222) Mahalaua se prezintă ,,ca istorie a unei nedreptăți globale” (p. 225) Romanele interbelice românești reprezentative sunt studiate cu minuție de Daiana Gârdan. Concluzia generală sunt astfel: ,,Eliberată de presiunile programelor de dirijare a modernității românești, literatura interstițialului demască, cu sau fără intenție, tezist sau inocent (în sensul de naivitate a unei vârste foarte tinere a culturii autohtone), această stare tensionată a societăților postcoloniale sau post-imperiale în perioada de acomodare la trecerea de la economii subordinate imperiilor la cele de piață, dar care depindeau, în continuare, de raporturile de putere dintre centru și periferii”. (p. 234)
Daiana Gârdan are ambiția să modifice metodologiile anterioare ale criticii literare românești. Apelul la instrumentele statistice ale stilometriei este binevenit și de bun augur. Perspectiva transnațională, dimensiunea socială a literaturii române, spațialitatea romanului românesc în sensul unor abordări ideologice, toate lentilele sunt refocalizate corespunzător. Reexaminarea științifică a literaturii interbelice în romane mai mult sau mai puțin canonice a avut astfel loc. Elementul de critică a demersului Daianei Gârdan atinge eventual dimensiunea finală a cercetarii: dincolo de rigoarea rețelelor prezentate grafic și a datele găsite pe calea unor programe de tip distant reading, nu simțim că se extrag noi înțelesuri paradigmatice în teza sa de doctorat, care nu au precedent sau nu au fost discutate anterior în discursul eseistic al majorității critici literare românești. Între lumi. Romanul românesc și sistemul literar modern rafinează, îmbunătățește, aplică metodologii de după anul 2000 într-o arie a literaturii române în care s-a spus dacă nu totul, cel puțin la nivel intuitiv și speculativ, suficient de consistent din punct de vedere al analizei estetice, sociologice, filosofice, de la Nicolae Manolescu până la Teodora Dumitru și asta doar în ultima jumătate de secol.
INDICAȚII DE CITARE
Dan Alexandru Chiță, „Margini de lume – laboratoare ale civilizației” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 