NR. 12 / 2023
DOSAR: ÎNCEPUTURI ȘI SFÂRȘITURI
Oare de ce suntem atât de darnici și de binevoitori (sau cel puțin ne străduim să fim) în perioada sărbătorilor, în special a celor de iarnă? Răspunsul are legătură cu unele semnificații ale acestora. Dacă echinocțiul de primăvara simbolizează doar o dezmorțire a vieții, solstițiul de iarnă marchează sfârșitul și începutul vieții ca atare, pentru că soarele își dă ultima suflare, după care, treptat, începe să își recapete puterile calorice asupra noastră. Într-un fel, sfârșitul lunii decembrie ne accentuează sentimentul propriului sfârșit.
LIVIU I. COCEI
Contribuții
Există avocați ai interpretării care afirmă cauzalitatea finală a Primului Motor, precum și apărători ai preeminenței cauzei eficiente. Există însă și voci care susțin că cele două modalități de interpretare nu se exclud reciproc și că Dumnezeul aristotelic reunește în sine ambele tipuri de cauze. El este cauză finală numai în măsura în care este și cauză eficientă, este și sfârșit și început.
Pe muntele lui Zarathustra
Există anumite segmente de realitate care par a descifra sensul totalității. Orice om cu simțurile încă viguroase ar fi de acord că peisajul unui vârf de munte atins de nori conține mai mult adevăr decât imaginea unei câmpii arse de soare. Heidegger vorbea la un moment dat despre distanța (Abstand) dintre lună și crengile copacilor, din care emană stranietatea faptului că lumea este. Adevărul transmis de plimbarea lunii printre crengile copacilor ar fi anihilat de îndată ce am încerca să măsurăm distanța sau să înțelegem științific ceea ce vedem.
DRAGOȘ GRUSEA
Din dorința de a(-și) depăși limitele se nasc atât binele, cât și răul. Povestea păcatului strămoșesc redă cât se poate de bine acest aspect: binele și răul sunt roadele aceluiași act de depășire a limitelor, de transcendere a condiției. Vrând să-și depășeasca condiția, omul poate deveni și criminal, tâlhar, alcoolic, consumator de droguri, desfrânat, cuceritor, dar și creator, inventator, mântuitor. A opera în interiorul acestei origini, a despărți firele foarte subțiri ale celor două tendințe care pleacă din aceeași origine, care au același izvor, e un lucru extrem de dificil, mai dificil decât o operație pe creier.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Pulsiunea de transcendență – originea agresivității și a progresului
Spiritalia Christiana
Deși cei doi termeni – început și sfârșit – par a se exclude reciproc, în conștiința creștină ei se pot completa sau chiar suprapune. Căci, conform mentalității creștine, pentru cei drepți, sfârșitul vieții poate reprezenta începutul Vieții, în timp ce pentru cei păcătoși, sfârșitul vieții poate fi începutul Morții.
DIANA BARABOI
Fiecare dintre noi are un început – naștere sau concepere. Momentul nu e important decât din punctul de vedere al astrologiei, care, să fim serioși, e un fel de iluzie numai bună pentru o conversație la o ocazie socială. Mă mir chiar de ce romanii, oameni cu scaun la cap, s-au străduit să o interzică. Bine, poate că Tiberius voia să păstreze cunoașterea viitorului doar pentru sine. Cuvântul început cheamă în minte ideea de sfârșit. Cu acest lucru nu suntem încă cu toții de acord. Sau, în fine, un sfârșit fizic este de necontestat.
ALEXANDRU POPP
Teama de a nu scăpa de sub control rezultatele inventivității noastre tehnico-științifice este întreținută de viteza cu care le producem și le perfecționăm. Ritmul progreselor tehnologice ne pune sub presiune capacitatea de a reflecta asupra impactului lor, iar motivația de a dezvolta tehnologii din ce în ce mai performante, care să realizeze sarcini mai bine și/sau mai ieftin decât concurența, deci să facă diferența din punct de vedere economic, să genereze profit descurajează însăși declanșarea acestei reflecții.
ROBERT CORAVU
Ne îndreptăm spre sfârșitul civilizației noastre lăsând locul unui nou Ev Mediu? În clipa asta nu am dubii că e așa. Dacă am depășit deja punctul de la care nu ne mai putem întoarce nu aș ști să spun, dar nici nu cred ca e vreo miză acolo. Fiindcă sfârșitul acestei civilizații va aduce, fără îndoială, după o perioadă de întuneric de tip medieval, o nouă Renaștere. Pe când salvarea ei ar putea semăna cu învierea lui Lazăr, cel ce va fi trăit o vreme, după învierea sa, ca un mort printre vii, cu trupul deja descărnat de întoarcerea în țărână.
CRISTIANA POPP
Ce e începutul? Ce e sfârșitul? Chiar există așa ceva sau e un construct mental uman? Sigur, există prima zi de viață sau chiar prima zi de școală, de serviciu, de vacanță, dar în cele mai importante fenomene și evenimente din Univers și din lumea vie e greu de stabilit existența sau precizarea acestor evenimente.
AMALIA DIACONEASA
Se spune adesea că feminismul este damnat să își uite înaintașele, să își ignore mamele fondatoare, ba chiar să își îngroape predecesoarele în ură sau uitare. Probabil că nu este exclusiv vina feminismului că lucrurile stau așa. În ciuda drepturilor obținute pe hârtie suntem încă foarte departe de o emancipare a tuturor femeilor și lumina strălucitoare în care se drapează succesele femeilor din vârful ierarhiilor sociale ce reușesc „să spargă tavalul de sticlă” nu poate ascunde înapoierea în care marea masă a concetățenelor noastre se zbat.
Unghiul Punk
Astfel, în viața de om, ce șade ca temei al înlănțuirilor narative de orice soi, avem de-a face cu un singur început și un singur sfârșit, restul fragmentelor sunt artificiale — adică punctate de om —, fie că vorbim de sfârșitul unui proiect sau începutul unei relații, toate astea se petrec într-un continuum finit amplasat între cele două capete fundamentale.
CĂTĂLIN MARIN
Creativitatea SmART
Început, debut, pornire, start sau update… toate vin cu o anumită direcție și noutate. Orice sfârșit presupune un nou început, și oricare început are un anumit sfârșit. Ne bucurăm la deschiderea unui nou capitol din viață sau în preajma farmecului unei așteptări, în timp ce un sfârșit vine cu o doză de nedumerire sau din contră – cu rezultate deosebite. Însăși natura are un început și un sfârșit, care funcționează prin repetiție: anotimpurile, ziua și noaptea, răsăriturile și apusurile.
EUGENIA ZAIȚEV
Rațiuni dialectice
Ratarea este un spectru psihologic prin intermediul căreia sunt măsurate etic cele câteva personalități studiate. A (se) rata este o condiție axiomatică a oricărei vietăți pentru Costică Brădățan: finiți, imperfecți și cu pretenții, oamenii sunt ratarea însăși, cea care se poate exprima liber. Este clar că ratarea ține de metafora condiționărilor ontologice și se leagă pe ascuns de sentimentul dureros al imposibilității de a trăi metafizic. Costică Brădățan aduce aminte prin amărăciunea cinică și totodată tonică a unora din aprecieri de Emil Cioran și, la fel ca acesta, se tânguie în cuvinte aspre și umile pe treptele unui templu al credinței în cunoașterea absolută și în divinitatea omului, nebuloase și prezumate, din care nu s-a pierdut nimic în afara acestei credințe.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Contribuții
Tematica abordată în cartea de 12 lei iarbă vizează, în primul rând, acea capacitate a cotidianului de a fi modelat și remodelat conform propriului fler poetic, nostalgic-persiflant, în tot atâtea ipostaze teatrale ale unui tablou lumesc, cu totul aparte. De asemenea, miraculosul divin își găsește refugiu în miezul arzător al existenței concrete.
SAVU POPA
Contribuții
Mda, după ce am trecut de tinerețe m-am pricopsit, aproape pe nesimțite deși tot mai accentuat, cu o anume sensibilitate altoită pe gânduri: o preocupare, o aderență spontană pentru aspectele de substrat ale existenței umane, pentru implicita dar discreta coordonată existențială din actele și din operele oamenilor. Pentru antropologie, într-un fel.
MIRCEA BĂDUȚ
Un aspect interesant al poeziei lui Lucian Blaga îl constituie culorile, laitmotive care luminează textele autorului, simboluri deopotrivă poetice și cu amplă deschidere filozofică. Culorile par a fi componentele inițiale ale unei cromatici de tip special, în care lumina pare a fi filtrată, într-o retorică vizuală originală, realizându-se o meditație filozofică prin intermediul culorii, o îngemănare cuvânt-culoare care trece dincolo de limitele imaginii și se poziționează în marginile conceptului.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Terapii filosofice
Neisprăvirea este sinonimă defectului, o imperfecţiune evidenta, cauzată de lipsa în raport cu un standard. Acel standard este, de jure, stindardul binelui şi al normalităţii. Neisprăvitul este un neghiob, un anormal, o fiinţă ale cărei lipsuri fac normalitatea ceva imposibil, sau extrem de dificil. Evoluţia umană este parcursul fiinţelor, cu toate imperfecţiunile lor, către un standard superior de dezvoltare, care reflectă pretenţiile de dezvoltare individuală şi colectivă ale oamenilor cu privire la ei înşişi, la un moment dat.
Poezie
Înainte / când simțeam neputința / uni-versului / eram doar eu / Acum / când nu mai pot să simt / că nu mai pot / e o lume întreagă
NIA DAMIAN
Poezie
Dedesubt pământul e ud / Faci același exercițiu te- ncumeti / toate razele sunt împreună / o singură respirație un abur în oglindă - ies din ea ființe inseparabile ațipite fiecare grăunte al pielii a înflorit / fiecare alveolă e o tânără cascadă / O,babe / avem lacrimi mari pe obraji
FELICIA MUNTEAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
