Nia Damian, Noeme
De ieri
pe o rază de
trei sute de mii
de kilometri
nu există
nici un om
nici lumină
nu există
întunericul
se propagă
cu viteza ei
Suprematism
Dreptunghiul meu negru pe fond negru
și Pătratul alb pe fond alb
al lui Kazimir Malevici
sunt oarecum la fel
chiar dacă albul redă
supremaţia sensibilităţii pure
iar negrul obscuritate absolută dă
sunt oarecum la fel
deși dreptunghiul meu funerar
ar putea fi hexagon sau octogon
ar putea fi icosaedru
ori cea mai complicată figură geometrică
tot nu se va vedea forma în fond
la mine nu există două nuanţe de negru
Calea de mijloc
La început era totul alb
sinele ningea toate zăpezile
mergeam cu întinderile dalbe
până în pânzele albe
Apoi s-a ivit la pândă negrul
era o umbră de vietate
care urmărea cu abilitate
pasul meu arctic sălbatic
Am ajuns într-un târziu
să îmblânzesc nonculorile
în timp ce griul a tras sforile
pentru calea de mijloc
Înşelător
cum să pot stabili momentul
în care te gândesc
când e cel mai târziu în noapte
şi cel mai devreme în dimineaţă
când nici întunericul
nu e chiar atât de negru
nici lumina chiar atât de albă
nici noapte albă
nici dimineață neagră
nici alb nici negru
nici una nici alta eu eu
nici unul nici altul tu tu
aparent e ceva ce nu poate fi
decât în mintea unui timp înşelător
eu nu aș stabili momentul ăsta
De ajuns
când am văzut prima dată lumina zilei
parcă am ştiut că urmează întunericul
de atunci deschid şi închid ochii
şi e de ajuns că ştiu ce urmează
la sfârşit voi fi cu ochii închişi
dar cu mintea deschisă
INDICAȚII DE CITARE
Nia Damian, „ Noeme” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 