Nia Damian, Noeme
Lenevie, lene vie
cineva toarce
în altcineva
nimeni nu întoarce
pe nimeni
îmi iau doza
de otium
și începe
studiul lumii
ce liniște
e în lene
dulce lenevie
desert preferat
câtă vanilie
atâta ciocolată
Aș mânca ceva bun
Luna orbitoare
în amiaza mare
la ora şi demersul
când mie
îmi străluceşte
viersul
Mă gândesc
la mâncare
la un prânz
cu soare
și două bețișoare
Când o
ciocănitoare
sculptează
în piciorul mesei
o scobitoare
Fermoarul
două şiruri de dinţi
stau faţă în faţă
pe câte o gingie textilă
şi se hlizesc
unii la alţii
toată ziua
până vine seara
se lasă frigul
în peisaj apare o mână
care trage în sus
de o plombă metalică
mobilă
şi dinţii
se îmbucă reciproc
INDICAȚII DE CITARE
Nia Damian, „ Noeme” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 6/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 