Nia Damian, Noeme
Sinergie
Într-o noapte,
Heidegger a identificat
două tipuri de spaime:
cu chip și fără chip.
Deosebirea e vizibilă
în cel mai dens întuneric,
deşi după atâtea apariții
în ochii minții
ajungi să le vezi
și celor din urmă chipul.
Viaţa cu mască
și viaţa fără mască
se întâlnesc ca două vieţi
care se deosebesc
prin lucruri ascunse
ori la vedere,
la fel de umbrite
în viscere.
Până şi sinele
știut doar de tine
poartă o mască
să se deosebească
de sine.
Masca
pereţii mei
proaspăt renovaţi
au început
să scoată în relief
igrasia chipului tău
Femeia fără chip
demult nu mai ştiu cum arăt
din ziua în care oglinda mea
nu mai arată nimic
de mi-ar arăta alt chip
sau rochia de catifea
până să-mi şteargă imaginea
îmi arăta adeseori spatele
când înaintam spre ea
îmi vedeam pletele
curgând pe umerii altcuiva
părul meu crescuse mult
în perioada aceea
salcia din casă îl udase
uitându-mă devenisem femeia
al cărei chip se uitase
INDICAȚII DE CITARE
Nia Damian, „ Noeme” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 