Nia Damian, Noeme
Reproducere după Magritte
Într-o zi și-au făgăduit
să iubească suprarealist
Din turnul ei de fildeș ea închide ochii
înainte să-i deschidă el
Din turnul lui de veghe el închide ochii
înainte să-i deschidă ea
Doar aşa vor şti
ce înseamnă dorul de a se privi
Darul de a vedea fiecare uimire
Ei fac pe rând de pază la iubire
Ei transformă pasiunea răpitoare
într-o normă de izolare
Ei lasă până la asalt
bariera către eul celuilalt
Când vor deschide ochii și se vor privi
ca două jumătăți de oracol
își vor închide capul
în câte o pânză albă de culoare gri
şi se vor săruta pecetluit
precum Îndrăgostiţii lui Magritte
Ecorşeu
„Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuţi.“
A fost o vreme
ca o anatomie disecată
Când un om
s-a jupuit cu propria daltă
Și-a întins coloana vertebrală
pe un pat vertical de aer
și a făcut-o infinită
A golit-o de măduvă
și a pus nemurire
Cu fierul a atins piatra
și s-a făcut poartă
și s-a făcut sărut
și s-a făcut soartă
De la apus spre răsărit
în toate universurile
Axa va da o masă rotundă
unde s-au sculptat tăcerile
Adevărul
azi-noapte
superstiţia umbla nebună pe străzi
când poezia ne-a tăiat calea
am dat trei paşi înapoi
călcând peste umbra noastră
viaţa era o întâmplare
un chibrit aprins
în bătaia vântului
în curând se face târziu
şi nimeni nu ne va spune
adevărul
INDICAȚII DE CITARE
Nia Damian, „Noeme” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 12/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 