ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Facerea lumii 

La început a fost sfârșitul 
Urmat de imaginație 

astfel se naște și moare o idee 
prin care a mai trecut cineva 




Evoluția durerii

Înainte
când simțeam neputința
uni-versului
eram doar eu
Acum
când nu mai pot să simt 
că nu mai pot
e o lume întreagă 




Instrument de tortură  


Sunt în mâna timpului un instrument de tortură:
Otrăvesc lumina cu ochiul verde de paris
Silesc oglinda să-şi arate chipul mutilat
Părul încâlcit ca un cleşte smulge 
dinţii de lapte ai pieptănului neajutorat
Sugrum gulerul cămăşii cu gâtul îmbuibat
Coatele înfipte în masa de bucătărie
fac răni vii în ţesutul de bumbac
Hrana îşi întoarce măruntaiele pe dos
la ivirea stomacului alterat
Îmbăt paharul cu băuturi sinucigașe
apoi îl las pe o margine de sine
unde mii de cioburi se taie în mine 
Închid în robinet picătura chinezească 
şi fac chiuveta să înnebunească
Îi bag aragazului flăcări în ochi 
arzându-i privirea clocotindu-i vederea
Înjunghii cuţitul cu inima
Înăbuş perna cu faţa asasină
Şi astfel extermin o zi într-un singur act
Pregătind pentru următoarea un alt fel de rapt.

În casa mea pereţii aveau urechi şi ferestrele ochi
dar într-o zi le-am tăiat şi în alta i-am scos
În dulapul meu sunt molii mâncate de haine bizare
În mine sunt curse de prins păsările rare

Sunt un instrument de tortură cu mâinile mânjite de timp:
Împlânt cu disperare fiecare minut în vintre
Şi ucid tăcerea cu gloanţe de cuvinte.




Neliniște


Sunt momente în viață
precum cele din moarte
mult prea coapte
Și te uiți în oglindă
când cel din oglindă
se uită în gol
dacă nu la un perete
la o piatră la un pom
Când cel din oglindă
se uită în altă parte
Și te afli pe un drum 
dacă da sau dacă nu 
ești în fața unui zid
și te uiți în sinea ta
ca în ochii unui om
ambalat în vid
Te păstrezi pentru ceva
dar neliniștea pătrunde 
Ca un punct viu 
într-un punct mort
Și-atunci te întrebi
așa cum ți-ai răspunde

Oare

urmează ceva mai bun
sau asta a fost tot




Rephaos absolut


mi-a luat toate nopțile
să mă trezesc
într-o altă minte
negânditoare
într-un alt trup
nenăscut 
într-o altă viață
neîncepută
într-o altă moarte
neîntâmplată 

mi-a luat toate zilele
să-mi adorm 
mintea cu trupul 
și trupul cu mintea
viața cu moartea

mi-a luat toate mințile 

lumina gravitația timpul 
materia și energia 
mi-au dat totul
de la microbi 
la cea mai mare galaxie