ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Mircea Băduț

Note despre „inteligența artificială”

În spațiul public apar tot mai multe neînțelegeri și exagerări privind ‘Artificial Intelligence’, așa încât vă propun, pentru început, un mic exercițiu logico-imaginativ, pentru o eventuală clarificare. Să presupunem că avem un aparat electronic (un aparat de radio, de exemplu) și îi studiem funcția de ‘stand-by’ (de auto-oprire în caz de pauză îndelungată). Putem imagina, pentru această funcție, trei nivele de… inteligență:

• Aparatul se oprește singur după 60 de minute de pauză. [ Nivelul 1: Algoritm prestabilit / Date prestabilite. ]

(Trebuie să admitem că, fiind o decizie/acțiune a aparatului, poate fi calificată – cu oarece indulgență – drept inteligență artificială.)

• Aparatul se oprește singur, dar nu după 60 de minute de pauză, ci după un timp calculat de el făcând o medie a comportamentului uman studiat pe ultimele 50 de utilizări. [ Nivelul 2: Algoritm prestabilit / Date prelucrate de mașină. ]

(Deja putem decela, neîndoielnic, oarece inteligență.)

• Aparatul se oprește singur, în timpul utilizării, atunci când detectează, în fluxul de informații transmis, anumite informații pe care le consideră prea dăunătoare (sau prea benefice?) omului, după criterii non-umane. [ Nivelul 3: Algoritm modificat de mașină / Date gestionate de mașină. ]

(Da, la nivelul 3 am exagerat – cel puțin pentru vremurile noastre –, dar am făcut-o didactic, și anume pentru a sublinia că adevărata inteligență artificială este cea care își construiește propriile decizii.)

Am putea identifica trei cauze pentru generalizarea și adâncirea confuziei publice privind conceptul ‘Inteligență Artificială’ (I.A., sau A.I. la originile anglofone): (1) tendința mass-mediei de a promova subiecte senzaționale și cu nuanță tehnico-progresistă; (2) setea publicului pentru astfel de subiecte (o reacție pozitivă la ‘hype’); (3) practica tot mai frecventă a furnizorilor de tehnologie de a folosi sintagma ‘Artificial Intelligence’ ca argument de marketing (deși, ca profesioniști, ei ar trebui să știe că de multe ori este o folosire eronată/abuzivă a termenului).

La origine, ‘A.I.’ desemnează acele aplicații tehnice/informatice capabile să acumuleze singure cunoștințe sau chiar să își modifice/dezvolte algoritmii de decizie. Or, greșeala/confuzia apare când se desemnează ca ‘inteligență artificială’ acele aplicații/tehnologii care sunt (întradevăr) apte de a lua singure decizii, însă o fac folosind strict informații și algoritmi implementate de oameni. Astfel de tehnologii sunt de fapt aplicații clasice de automatică/informatică. Mai mult (și cumva ironic), pe linie informatică asemenea aplicații sunt de fapt ‘sisteme expert’, adică un concept definit în urmă cu multe decenii, când nu exista internetul, și când sintagma nu putea cunoaște o popularizare de masă precum aceasta.

Mda, precum în multe situații problematice, și aici sursa neînțelegerilor/confuziilor rezidă majoritar în circulația unor definiții asimilate cu jumătate de ureche.

Pe de altă parte, evoluția lucrurilor și nerăbdarea societății par să conducă înspre o relaxare a ‘definiției IA’. Pentru că, iată!, proiecte precum ‘Chat.OpenAI’ cuceresc și totodată frisonează orizonturile. (Voi folosi această denumire, mai scurtă, pentru aplicația ‘ChatGPT’ dezvoltată prin proiectul exprimental OpenAI, întrucât particula GPT – abreviere de la Generative Pretrained Transformer – nu ne spune mare lucru prin sine.) Polarizarea este așa de intensă încât ne face să ne îndoim în privința acelei definiției, și aceasta pentru că ‘Chat.OpenAI’ nu este o ‘inteligență artificală’ în accepțiunea strictă, ci doar un ‘sistem expert’ operând pe un domeniu de cunoștințe extins. Dar Chat.OpenAI nu se lasă ignorat ori declasificat.

Înainte de a merge mai departe trebuie spus că aplicația Microsoft de căutare a informațiilor de pe internet – bing.com – a integrat relativ recent o facilitatea numită ‘Chat’ (bazată tot pe modelatorul de limbaj GPT), și care funcționează destul de asemănător cu ‘Chat.OpenAI’. (Când anume s-a întâmplat asta? Pentru amuzament puteți întreba

un AI… Acum, când fac testul, ambele aplicații eșuează în a da un răspuns, însă prin deja-clasicul Google Search aflu că este vorba de 7 februarie 2023.) Diferența principală constă în faptul că Bing-Chat este orientat/specializat în căutarea de informații pe world-wide-web, pe când ‘Chat.OpenAI’ este mai orientat către dialog. O altă diferență derivă din faptul că proiectul ‘Chat.OpenAI’ integrează cvasi-totalitatea informațiilor existente pe internet la nivelul lui septembrie 2021, pe când Bing-Chat are acces la informațiile actuale.

Dar cu adevărat esențial este faptul că ambele aplicații sunt destinate să prezinte informații într-o formă cât mai naturală pentru om, cât mai umană, chiar familiară. (Astfel că eu nu le-aș boteza ‘AI’, ci mai degrabă ‘HA’, de la ‘Human Adapted’.)

Luate „la bani mărunți”, ele nu impresionează prin vreo deșteptăciune. Să nu ne așteptăm să obținem de la aceste chat-IA-uri idei de sinteză! Deocamdată cele două aplicații doar ambalează un pic mai omenește informațiile existente pe www. Ele răspund corect la o întrebare pusă de om doar dacă găsesc documente/informații care conțin cvasi-exact cuvintele din întrebarea formulată. Altfel (și ironic) spus, răspund doar la întrebări care au mai fost puse.

Nota bene! Informațiile pe care ni le oferă aceste „IA-uri” – fie ca răspuns la întrebările noastre punctuale/concrete, fie ca posibile replici de dialog la sugestiile/ideile noastre – sunt aceleași cu cele pe care le-am putea și noi obține folosind aplicații/servicii precum Google Search și Microsoft Bing, însă prin ‘chat’ ele ne vin agregate într-o formă mult mai umană (deși nu neapărat mai corectă/utilă).

Așa că, spre finalul notei de astăzi, iată ce m-a impresionat pe mine la aceste aplicații:

» abilitatea de a vorbi (tradus) în limba română (pe care o admiram și într-un eseu anterior despre Google Translate);

» abilitatea de a înțelege subiectul discuției (ideile) chiar și atunci când noi nu îl formulăm explicit (adică rezultând un dialog colocvial între oameni);

» frazarea evoluată (denotând o frazeologie competentă și complexă);

» viteza de răspuns (desigur, un pic mai bună la Chat.OpenAI pentru că deocamdată are avantajul de a lucra cu un depozit de date neactualizat și bine indexat).

În concluzie, iată că și ‘forma’, ci nu doar ‘conținutul’ informațiilor (deșteptăciunea), ne-ar putea impune să (re)considerăm „inteligența artificială”. Inclusiv înspre ajustarea definițiilor…

INDICAȚII DE CITARE:

Mircea Băduț „Note despre „inteligența artificială”” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 8-9/2023

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.