Mat Messerschmidt
Yellowstone, puterea orașului și „codificarea politică”
Cartea Avuția națiunilor a lui Adam Smith relatează povestea surprinzător de captivantă a „apariției și dezvoltării orașelor și a localităților” din Europa, de la căderea Imperiului Roman până la începutul epocii moderne. Concentrarea unui număr mare de oameni într-un singur loc le-a permis să-și specializeze sarcinile de muncă ca niciodată până atunci – le-a permis, cu alte cuvinte, să profite de puterea diviziunii muncii, generând o explozie economică. Negustorii, comercianții și meșteșugarii care au construit orașele au devenit o clasă decisivă în istoria mondială, multiplicând exponențial bogăția națiunilor și asigurându-se că sediul acestei bogății, punctul focal al capitalului, era orașul. Smith numește această clasă burghezi, ceea ce inițial înseamnă pur și simplu locuitorii orașului.
Partea din expunerea lui Smith la care mă refer este preluată, mai mult sau mai puțin în întregime, de Karl Marx. În timp ce Smith folosea termenul englezesc „burghers” pentru a se referi la clasa decisivă a locuitorilor orașelor, Marx folosește fie echivalentul german, „Bürger”, fie cuvântul francez, de asemenea aproximativ echivalent în sensul său original, „bourgeoisie” (primul este folosit de obicei când este nevoie de un adjectiv, cel de-al doilea, ca substantiv). Principala diferență între discuțiile lui Smith și ale lui Marx despre noii orășeni este legat de gradul de concentrare în privința conflictului de clasă, care este mult mai mare la Marx.
În timp ce punctul central al narațiunii istorice a lui Marx este de obicei orașul, unde burghezia a adus proletariatul, clasa muncitoare urbană, pentru a-i lua roadele muncii, serialul „Yellowstone” spune povestea rezistenței împotriva burghezilor organizată de mediul rural, într-o epocă în care transferul de putere de la țară la oraș, așa cum l-au descris Smith și Marx, este o istorie veche, un fapt împlinit – în care lumea rurală este o lume apusă. În lumea serialului, mediul rural a fost castrat și este amenințat permanent de puterea orașului, care nu apare niciodată cu adevărat pe ecran. Feudalul său se luptă pentru relevanță, iar săracii săi se luptă pentru modul lor de viață pe cale de dispariție. Orașul, sub forma dezvoltatorilor imobiliari din Los Angeles și apoi din New York, caută, în sensul propriu al cuvântului, să se extindă în Montana, să acopere o mare parte din ea cu beton și să o transforme în zonă urbană. Scopul, desigur, este profitul, iar forțelor orașului nu le pasă că acest lucru ar pune capăt lumilor muribunde și suprapuse ale cowboy-ilor și muncitorilor agricoli, în mare parte albi, și ale indienilor din rezervația Broken Rock. Ei vor să facă acest lucru confiscând ferma familiei lui John Dutton (Dutton este personajul principal) prin expropriere sau alte mijloace și folosind pământurile ancestrale ale indienilor (care includ ferma familiei Dutton) pentru construcția de infrastructură, inclusiv un oleoduct. Cele cinci sezoane ale serialului „Yellowstone” prezintă povestea acestor comunități din Montana aflate în pericol, într-o stare instabilă de unitate și dezbinare, care se angajează într-o luptă sisifică pentru a nu fi înghițite de capitalul urban. În cele din urmă, în ultimele două episoade, reușesc să-și atingă scopul, dar numai printr-un act de solidaritate rurală radicală, care implică un sacrificiu de sine extraordinar.
Deși se poate recurge la limbajul marxist pentru a descrie conflictul central din „Yellowstone”, o mare parte din comentariile referitoare la serial s-au concentrat pe ideea că acesta este „codificat ca fiind conservator”, la fel cum aproape totul în cultura noastră actuală primește o codificare politică. Yellowstone poate fi supus cadrului marxist pe care tocmai i l-am atribuit și poate fi, în același timp, codificat ca fiind conservator, deoarece reprezintă orașul modern, tărâmul burghezilor, ca fiind marele rău deziluzionant al modernității. Această antipatie față de capitalul urban ar putea proveni de la Marx sau de la MAGA.
Mai mult „MAGA” decât Marx este însă faptul că locuitorii orașelor care vin în Montana se înțeleg în mod sistematic greșit în raport cu montanienii. Persoana din mediul urban pe care o vedem cel mai des este Summer Higgins, ecologista radicală din Portland care sosește în sezonul 4 în fruntea mișcării „Free Earth”, mișcare care își propune să blocheze proiectul conductei de petrol. O cunoaștem pe Summer prin aventura ei cu John Dutton. Ea presupune că Uber-urile sunt disponibile la ore distanță de cel mai apropiat oraș, consideră cu aroganță că un bucătar din Montana poate pregăti cu ușurință un mic dejun vegan fără gluten, îl insultă pe același bucătar pentru că a servit la cină vânatul pe care l-a vânat el însuși și, de asemenea, pentru că a servit rață, deoarece „rațele se împerechează pe viață”. Aceste detalii reflectă istoria ei ca locuitoare a unei lumi cu o gamă radicală de opțiuni, adică o lume a bogăției – bogăția orașului, pe care familia Dutton (bogați ei înșiși, desigur) și restul locuitorilor din Montana o înțeleg ca fiind lumea establishmentului, lumea cu putere culturală, financiară și politică. Cu toate acestea, Summer, activista politică, nu-și dă seama, cel puțin la început, de mediul privilegiat pe care îl trădează comportamentul ei și se consideră în mod evident o voce rebelă și anti-sistem în Montana și în familia în care se află. La aerul de superioritate morală al lui Summer se adaugă un alt fel de condescendență din partea liderilor de afaceri și a politicienilor din oraș, care le spun în repetate rânduri familiei Dutton și conducerii Broken Rock că nu înțeleg ce este bine pentru ei – faptul că aeroportul, stațiunea de schi, cazinoul etc. sunt cea mai bună opțiune pentru ei. Toate acestea sugerează o lipsă de înțelegere din partea orășenilor atât în ceea ce privește lumea pe care au invadat-o, cât și semnificația, pentru locuitori, a intruziunii lor în acea lume. Aceste expresii ale aroganței și ale sentimentului de superioritate ale Americii urbane se bazează pe vechi tropi, cunoscuți deja de fiecare american.
Poate mai puțin previzibil a fost finalul serialului „Yellowstone”, care contrazice puternic interpretarea criticilor, cei care îl descriseseră ca pe o fantezie a albilor, una care a cucerit publicul satisfăcând în mod strategic imaginarul rural, în esență alb, al „Americii roșii”. Pentru a evita pierderea terenului fermei din cauza neplății impozitelor datorate, familia Dutton cedează practic terenul indienilor din Broken Rock, vânzându-l acestora cu 1,25 dolari pe acru (prețul la care a fost achiziționat de la indieni în 1883) în schimbul promisiunii că nu va fi niciodată vândut sau supus dezvoltării. Cu alte cuvinte, terenul va rămâne în mâinile curajoaselor forțe rurale din Montana care au rezistat incursiunilor capitalului din orașele de coastă. Serialul prezintă această concluzie ca fiind dulce-amăruie, dar nu poate exista nicio îndoială că, în universul moral al serialului Yellowstone, faptul că mâinile lacome ale New York-ului și Los Angeles-ului sunt în cele din urmă îndepărtate de Montana reprezintă o mare victorie morală.
Poate că serialul „Yellowstone”, la fel ca orice altceva din cultura noastră actuală, a fost „codificat” prea rigid din punct de vedere politic de către comentatori încă de la început. Dar este adevărat că creatorul serialului, Taylor Sheridan, știa cu mult înainte de finalul seriei că publicul acestuia era în mod disproporționat de orientare de dreapta. Este, de asemenea, adevărat că, în era Trump, blocul electoral republican este mai divers din punct de vedere rasial decât a fost vreodată în epoca modernă. Este posibil ca satisfacerea prejudecăților americanilor din statele roșii, lucru de care criticii au acuzat serialul de-a lungul multor sezoane, să nu însemne exact ceea ce presupun comentatorii culturali progresiști din mediul urban – adică să nu însemne pur și simplu să te complaci într-o fantezie culturală cosmetizată. Este posibil ca șeful Thomas Rainwater al indienilor Broken Rock, care rezistă neobosit puterii New York-ului și Californiei în numele comunității și tradiției, să fie o figură mai simpatică pentru telespectatorii din statele roșii decât Dan Jenkins, un dezvoltator imobiliar alfa alb și ambițios din Los Angeles, care vrea să construiască un cazinou în Montana și disprețuiește tot ce ține de Montana. S-ar putea ca spectatorii din statele republicane să nu se simtă ofensați, așa cum presupun progresiștii, de faptul că Rainwater este singurul personaj central din Yellowstone care are un final fericit, mai mult sau mai puțin necomplicat (ca să fim corecți, este ușor să găsim rapoarte cu plângeri privind un final „woke”, dar acestea sunt de obicei rapoarte de mâna a doua, care citează adesea unul sau doi utilizatori de pe X).
De fapt, nu cred că Sheridan gândea obsesiv în termenii politizați fără de care noi nu mai suntem capabili să gândim – cu alte cuvinte, nu cred că realizatorii serialului „Yellowstone” au analizat implicațiile politice ale fiecărei răsturnări de situație din serial. Dacă atractivitatea serialului Yellowstone trebuie înțeleasă în termeni politizați, ar trebui să permitem ca acești termeni să pună la încercare prejudecățile propriilor noastre convingeri politice: rezistența politică față de oraș și preocuparea pentru comunitățile pe cale de dispariție nu trebuie neapărat să fie retrograde din punct de vedere rasial. Însă, în cele din urmă, aș descrie atractivitatea serialului altfel: acesta creează o lume a cărei distanțare față de termenii politici obosiți sau epuziați, care au ajuns să domine discursul nostru cultural, aduce adesea cu sine o ușurare extraordinară.
INDICAȚII DE CITARE
Mat Messerschmidt ,,Yellowstone, puterea orașului și „codificarea politică”’’ în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 2 / 2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 