ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean



Sonet


Într-o zi spălam un covoraș la râu 
Peste pod trecea un tren de marfă plin 
Băusem în zori doar un ceai de pelin 
Foamea cu greu o mai țineam în frâu 

Să pot să mă opresc un pic din chin
Aș fi vrut. Desenul apei părea un brâu 
Din spice alese, cel mai nobil grâu 
Se prelingea din val pe brațul plin .

Soarele se apropia de asfințit
Lumina lui colora dealul de-aproape
Un val cenușiu sub pod a-ncremenit 

Știam precis - covorul o să-mi scape 
In râu, și - atunci, pe mal am adormit 
Iar vântul ascuțit trecea pe ape.