ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean

Potrivești lentila


Potrivești lentila o șlefuiești prinde contur
aproape departe aproape
Aerul tremură în jurul ancearului otrăvitor și vântul simte otrava lui
Lângă fereastră copilul nu se teme inventează cu codița de lalea

Don't break my heart
se tânguiesc miresmele serii
Pun amuletele peste tot
se vede un chepeng in apă prin aerul gri albăstrui încordat
Copacul urzică și o mangustă îndatoritoare fac semne avertizează

Potrivești lentila
se văd armate întregi pastelate ,de aproape niște plante cu armuri sidefate înaintează încet pe câmp cerul e o sticlă afumată
un melc pare muntele crestat
Iar în mijlocul câmpiei un vas uriaș de granit
fumuriul devine violet
Don’t break my heart


Spicul și palmierul
 baobabul stuful
fire peste fire 
In puterea uraganului
Stăm toți lângă fereastră
cu codița lalelei

Potrivim lentila