ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean

 
Happygonii



- fragmente



La petrecere în poștalion

credeam că e verde cerul

dansam cu toții

unii erau înfășurați în pletele nemăsurate ale unor femei mature în scaune ovale cu pleoape verzi

Pe străduțe înguste în burg spre zorii timpurii 

era o adevărată petrecere în poștalion trecea pe acolo uneori un val uriaș vertical ai zice se oprea



Îndărătul unui gard de argint apărea poetul încruntat era dintr-o castă superioară stătea țeapăn privea rece din colțul ochiului era cenușiu ținea o lebădă de sticlă pe genunchi



Unul venea din cartiere cu un lighean pe cap avea un fluture opalescent care înghițea lumina electrică a întregului oraș



Vedeam luna foarte exactă luna sticloasă oțelită și o lună harnică deretica prin case unde stăteau mormane visele îmbâcsite ale orașului - avea niște ucenici sprinteni



Un poet râdea se tăvălea cu hohotele lui tot scrijelea poemul lui cu mama :

Mama mama învățăturii mama ispitelor mama pământului mama apelor mama cerească mutter courage mama răniților

mama răutăților

Maică



Altul apărea într-o ceașcă în zaț trist cu un zuluf pe frunte privea atent întunericul pe fața lui era un carusel un țipar parcă cu o gură enormă acum profilul e complet în gura desfigurată a întunericului in loc apare o pasăre în picaj un vultur rănit de raze

șopârlele zglobii și o cobră micuță stau cuminți nici nu respiră

Noi ne îmbrăcăm repede cu ceva verde să nu se vadă chiar așa cum ne scutură plânsul

Aveam o cupă de Torino și stăteam la rând el vorbea doar cu pisicile pe unele putea să le ignore cu un gest ferm

Din firida lui de poet ieșeau altfel de litere se tot transformau ca norii literele lui creșteau enorm nu le mai puteai distinge cu privirea binoculară

Literele lui umplu cerul și pământul îți trebuie o distanță enormă să le poți citi.

Te uiți în ceașcă înspre viitor acolo e bine mersi un munte încântat numai triluri pe versanții lui de cristal și rubine 

luminat de focuri blânde apa limpede alunecă de pe culmile lui.



La petrecere în poștalion credeam că e cerul verde.