ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean



Exerciții 

Lăsa de la o vreme câte o prăjitură pe marginea pervazului, așteptând pasărea despre care se spunea că aduce nenumărate nopți senine  și răcoroase, când putem vedea limpede toate stelele . Așa pretindeau niște fete in rochiile lor albastre,  vaporoase, care gânguresc în preajma ferestrelor.

Pisica nu putea să se ascundă încă în copac: nu apăruse nici măcar un muguraș.
Când se trezi o văzu uriașă la fereastră legănându-se fără frică pe o creangă.

Era parcă pe o șosea americană infinită, se vedeau niște munți înzăpeziți colosali - și norii păreau niște munți imenși în oglindă, alerga de mama focului.
Se trezi buimac, doar cu o șosetă, cu bărbia plină de sos, în plin generic 

Geometria sălbatică ( fragment)

Înaintează pe un podiș mexican 
bea din cactuși 
Pășește grav spre țara următoare - ce netezime!
Pare că s a întins peste tot un frumos linoleum roșu închis 
Arborii arși prind din nou rădăcini 
Zice profesorul: Să vedem acum ce putem înțelege printr-o strategie pură ( se adresează arborelui - urzică)
Să vedem cum putem atribui aceste valori 
Să facem diverse cupluri de strategii ( zice mai în șoaptă)
Cordilierii dispar într-o ceață trandafirie 
Se văd marile vapoare coborând pe un val cu multe adâncimi 
Aici n au mai rămas ierarhii - zice
Toate variantele sunt posibile 
Trupul stă obosit Intr o rână spre golf
Doar el are definiția exactă a promisiunii 
negociază strict cu fiecare maree
Când ajung la o situație conflictuală o pot lejer reprezenta pe mal, pe scoarța unui arbore 
Se caută definiția amenințării printre arbuștii sfrijiți 

Aici e locul cel mai de jos 
Nu mai sunt prea multe ființe 

Ne vom gândi la alte strategii - el pleacă pe lângă pereții acizi se ține bine 
Va fi aici când se va întuneca 
Clipind extrem de rar va întreba: - Așa se vede?
De acolo se vede la fel?
- Moi je suis toi, advienne que pourra- ( eu sunt tu, orice ar fi)