ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean

Blues 

N aveam absolut nimic de făcut
stăteam în hol treceau spre dreapta spre stânga
întrau undeva deschideau uși ferestre
aveau draperii bleu fluturau

Era unul foarte sever îmi spunea să fac ceva ce naiba
îmi proiecta imaginile- atunci - foarte clare
pe maluri 
niște statui abia trezite din somn proaspăt dezgropate din râu jilave aurii
nave albe corăbii improvizate din plută
aveau și niște mecanisme impecabile
alcătuite atent din roți tremurătoare ca meduzele
flori asimetrice respirau adânc
ca n somn
treceau și niște vaci supradimensionate solemne gri- eram sigură că și ele visează

Cariatide pisici se roteau
îmi dădeau cu tifla nu le puteam opri
îmi făceau în ciudă degeaba țipam la ele


Se auzea- in sfârșit - chitara cu glas răgușit
și pianul - cântau la el înfrigurate nenumărate mâini cu manșetele lor protocolare 

Rămânea o peliculă pe marele zid se voala
(I cant take IT no more
It' s over,babe
O,yeeeeee)