ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Felicia Muntean

Blues VI


Rămân fără ritmul știut
se tot modifică și izbucnește și trântește geamuri
scoate în valuri aburii din holul întunecat


Blocul rămâne într-o parte și luna e incredibil de grea e vizibilă lângă plop care se apleacă precaut suspicios

Vântul iscat seara dă un corp frunzelor nu mă uit nu vreau să te văd

Cu lampa stinsă lângă ușorul ușii pot să ți aud gândul și privirea începi să reflectezi cu omoplatul tău încerc să i creez o umbră diafană de animal blând


Aleg din trei ritmuri împletite încâlcite până acum la asfințit 

Beau multă apă din lacul argintiu înclinat
Îmi potrivesc ritmul

Trece iar valul înalt se îndepărtează discret se oprește uneori ca un abur suspendat respiră adânc
Ăsta e ritmul.