Presa în crearea de măști
Despre măști putem vorbi în diverse contexte; le întâlnim la carnavaluri, baluri, la Halloween, în pandemii sau spitale. În articolul de față propun spre atenția dvs. importanța măștilor, dar din altă perspectivă – ca rezultate creative prin prisma ziarelor sau a televiziunii. Subiectul pe care îl propun, are rădăcini în disertația mea, lucrare coordonată câțiva ani în urmă de profesorul universitar, George Bondor, care recent a șocat mediul academic. În general, presa este o lume distructivă, un loc de manipulare și formare de măști. Acestea nu sunt obiectele cunoscute pentru a le aranja pe față, ci sunt litere care reflectă modul simplu de alcătuire a unor personalități în defavoarea realității sau a cunoștințelor, dar care conving publicul larg de „importanța” lor. Sunt niște iluzii, adică niște măști.
În numărul din decembrie 2024, al revistei ANTHROPOS, am scris un articol despre forța iluziei, unde am menționat că: „Pe de o parte, iluzia este o putere de creativitate, o forță lăuntrică care se manifestă prin realizarea lucrărilor artistice. Pe de altă parte, aceasta poate duce la lucruri grave, dacă iese din perimetrul conștientului, tocmai dintr-un exces de imaginație. Creăm un obiect din imaginație, adică din iluzia care ni se arată cum ar trebui să fie ceva; dar poate fi și un rezultat utopic, fantezist, nerealist, lipsit de noimă. Astfel că legăturile imaginare formează iluzii bogate, numai că o suferință spirituală puternică poate deforma inconștientul creator.”[1]
Lucrarea mea de finalizare a masteratului Filosofia aplicată și managament cultural, conturează legătura dintre Filosofie și Televiziune. În acest sens, voi aminti că G.W.F. Hegel îi îndemna pe filosofi la lectura zilnică a ziarelor, gânditorii ar trebui să fie interesați de ceea ce se scrie despre lumea în care trăim. Friedrich Nietzsche, în schimb, considera că „presa nu face altceva decât să inventeze mijloace cât mai sofisticate pentru a satisface curiozitatea maselor, punându-se fără reținere în slujba lor”.[2] Preocuparea principală a presei, spune acest gânditor german arhicunoscut, este să descopere ori să inventeze lucruri și personalități, căutând senzaționalul în orice.
Astfel, presa îl plasează pe om în postura de simplu spectator sau telespectator (în cazul televiziunii), fiind curios să afle „ce se mai întâmplă?”. Această „curiozitate zilnică” îl plasează pe individ în perimetrul unei măști, fiind manipulat, dus ușor în eroare și lipsit de puterea unei gândiri critice. Tocmai de aceea, se pare că Nietzsche era împotriva contemporanilor săi care fără să reflecteze, „își ghidează viața după noutatea clipei”.[3] Aceștia nu filtrează informațiile primite, ci le „rumegă” ca atare, fiind niște „purtători de măști”. Conform gândirii moderne, presa întruchipează „noua viteză a vieții”; și putem verifica acest aspect, privind des știrile, emisiunile lungi și cu efect scăzut asupra intelectului uman.
Pentru gânditorul francez, Jacques Derrida, un filosof ca atare, ar trebui să cerceteze cum se produc și cine sunt cei care redactează ziarele, cotidianele, săptămânalele, jurnalele televizate, deoarece filosoful care „își gândește vremea sa” trebuie să fie atent la implicațiile și consecințele timpului real sau virtual, precum și la noutățile punerii în practică a tehnicii sale.[4] Analizând lumea, cotidianul, viața în ansamblu, filosoful prin vocația sa, poate să-și pună întrebări privitoare la existențialul uman ce denotă din lumea vizibilă, dar și la partea transmisibilă a lumii, la ceea ce se vede prin forma scrisă, audio sau video. Aici un filosof joacă rolul de urmăritor al celor care expun lumea, care o transpun în text, sunet sau imagine.
Chiar la începutul cărții Dansul măștilor. Nietzsche și filosofia interpretării, autorul specifică: „Filosoful trebuie să fie un bun dansator. […] Prins în jocul lumii, el experimentează neobosit eliberarea de vechile măști, dar și creația altora noi, înțelegând însă perfect că toate sunt la fel de iluzorii.”[5] Iluziile pentru acesta vor dispărea, atât cele care erau formate deja, cât și cele care se ivesc în urma trăirilor noi. Așadar, în cazul presei ca mod iluzoriu de a transmite realitatea, măștile ascultătorilor pot fi cu atât mai pronunțate, cu cât aceștia receptează direct informațiile. Prin „dansul” său, filosoful autentic va reflecta și (se) va elibera de măștile colective create cu ajutorul mass-mediei.
Desigur, și filosofii au măștile lor, ascunzișurile sale ca atitudini critici ale gândirii. Un filosof serios este și idealist, și realist, sublinia George Bondor. Însă, în aceste pagini ale articolului mă refer mai mult la abordarea măștilor în spectrul presei, jurnalistul fiind „dansatorul” care mișcă lumea, subiectele, temerile sau convingerile. Apropo, dvs. ce fel de măști purtați sau preferați?
Când vorbim despre televiziune, ne gândim în mod idealist la informare, iar în prezent ne confruntăm cu un șir lung de informații atât pozitive și eficiente, cât și din contră, de o importanță scăzută și manipulatoare, de fake news-uri. Sunt imagini peste imagini, un flux de imagini cu oferte atractive. Selecția informațiilor aparține publicului ce le „consumă”, fie în zona media, fie în online. Privitorii urmăresc cotidianele și materialele televizate pentru a le așeza conform proprietăților lor.
Televiziunea clasică presupune o formă de gândire, a gândi ceea ce va fi prezentat pentru o informare coerentă; în timp ce o mare parte din presa secolului nostru este comercială și astfel diminuează exercițiul gândirii. Răspândirea informației astăzi presupune înștiințare, dar și o formă de împiedicare. Distribuirea informației are loc în mediul televizat, la radio sau în presa scrisă, precum și în mediul online, ca o paletă cu informații utile, ori ceea ce presupune nimicul.
Pierre Bourdieu susține că jurnalele oferă news – știri și diverse fapte; și views – puncte de vedere, analize, dezbateri. Aceste aspecte caracteristice televiziunii contribuie la structurarea mass-mediei și la exprimarea opiniilor privitorilor în spațiul privat. Cu privire la dezbateri, Bourdieu spune că „universul invitaților permanenți este o lume închisă a inter-cunoașterii, care funcționează conform unei logici a auto-consolidării permanente”.[6] Moderatorul este cel care impune subiectul dezbaterii, împarte timpul de discurs și distribuie tonul interviului în diverse forme, de la atenție până la lipsa de răbdare sau plictiseală.
Drept pentru care, putem observa că lumea jurnalistică este divizată, diferențiată, diversificată, putând să reprezinte toate opiniile posibile sau să ofere posibilitatea de exprimare reală, virtuală sau imaginară. Presa vorbită, adică televiziunea, apare ca un instrument de formare a opiniilor publice. Prin difuzarea opiniei unui invitat, poate avea acces întreaga populație, care la rândul ei își formează altă opinie (bazată pe fapte reale sau doar pe discursuri utopice cu ajutorul ecranului).
În concluzie, presa constituie factorul modern de informare, dar și de manipulare, de creare a măștilor iluzorii. Presa vizuală a devenit un mijloc de comunicare între realizator și privitor prin intermediul ecranului obișnuit ori al smartphone-ului, iar cel care recepționează informațiile are un impuls de conștientizare a fenomenelor reale sau, din contră, poate cădea în fluxul de imagini și al blocării într-o singură perspectivă, ceea ce acoperă gândirea abstractă.
[1] Eugenia Zaițev, „Iluzia ca factor creativ sau ca exces de imaginație” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 12/2024.
[2] George Bondor, Dansul măștilor. Nietzsche și filosofia interpretării, Editura Humanitas, București, 2008, p. 155.
[3] Ibidem.
[4] Cf. Derrida, Jacques, Bernard Stiegler, Ecografii ale televiziunii. Interviuri filmate, traducere de Ciprian Mihali și Sebastian Big, Editura Idea Design & Print, Cluj, 2011.
[5] George Bondor, op. cit., p. 19.
[6] Pierre Bourdieu, Despre televiziune, urmat de „Dominația jurnalistului”, traducere și prezentare de Bogdan Ghiu, Editura Meridiane, București, 1998, p. 33.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Presa în crearea de măști” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 