ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Eugenia Zaițev

Miracolul creativ al intersubiectivității

Sunt întâlniri care ne modelează felul nostru de a fi, sunt întrevederi neașteptate cu cineva, care ne pot schimba pentru totdeauna (într-o manieră pozitivă sau negativă). Dacă în cazul dialogurilor apăsătoare, interlocutorul este pus în umbră, întrucât această întâlnire te blochează cumva (este bine să evităm pe cât posibil), atunci comunicarea reușită conturează un cadru luminos al persoanei. Întâlnirile importante au loc atunci când cealaltă persoană de dialog te duce spre tine, spre cunoașterea de sine, nu spre el/ spre celălalt.

În acest sens, apare o nouă viziune, o nouă perspectivă. Putem spune că ieșim din zona de confort sau câștigăm experiențe noi care ne marchează viața. Mi se pare extraordinar atunci când se creează armonii între asemănările și diferențele dintre oameni, fie prin răbdare, blândețe sau înțelepciune, fie cu ajutorul artei sau al culturii.

Dialogul a stat ca model de înțelegere a celuilalt încă din Filosofia Antică, unde Socrate se întâlnea cu ucenicii săi. Acestea erau întâlniri miraculoase? – cred că da; atât timp cât considerăm dialogurile platonice demne de studiu până în zilele noastre. Fiecare idee împărtășită atunci prin conversația de la maestru la discipol reflecta o lumină sau o forță de cunoaștere.

Modelul întâlnirilor pentru conversație vedem și în cazul relației de tip „Eu-Tu” sau „Eu-Acela”, unde gânditorul secolului al XIX-lea – al XX-lea, Martin Buber,  face distincția dintre conversația vie a două persoane, dar și distanța ce poate apărea între acestea. Atunci când întâlnirea intersubiectivă este prezentă, vedem un dialog autentic între oameni, între om-natură sau om-Dumnezeu chiar; ceea ce contrastează cu lumea superficială. „Căci Eu din cuvântul fundamental Eu-Tu este altul decât cel din cuvântul fundamental Eu-Acela.”[1]

Aș spune că tocmai entuziasmul creat între întâlnirea a două persoane determină naturalețea și miracolul greu de uitat, dar ușor de zdrobit. În „joc” contează atât atitudinea inițiatorului la comuniune, cât și a receptorului sau viceversa. Rostirea profundă a cuvintelor unui inițiat va întări clipele fascinante, miraculoase, predestinate, trăite la maxim. „Cine rostește un cuvânt fundamental intră în acel cuvânt și sălășluiește acolo.”[2] Este vorba despre percepția și trăirea momentului, de experimentarea și simțirea vieții. Iar întâlnirile creatoare de bucurii sublime par a fi daruri ale vieții, ale destinului, pe care n-ar trebui să le ocolim.

Tzvetan Todorov vorbește în cartea sa Noi și Ceilalți despre relația dintre „noi” (grupul meu cultural și social) și „ceilalți” (cei care nu fac parte din el), arătând „legătura dintre diversitatea popoarelor și unitatea umană.”[3] Cred că întâlnirile dintre popoare, mai ales în contextul globalizării, determină un grad de miracol, în măsura în care putem crea armonii între diferențe și asemănări. Vom observa aici două aspecte esențiale, pe care le subliniază Jean-Jacques Rousseau:

1. Trebuie să descoperi specificitatea fiecărui popor și eventualele sale diferențe în raport cu noi (să fii instruit pentru aceasta);
2. Trebuie să observi diferențele pentru a descoperi proprietățile.

Exemple ce pot constitui miracole creative ale intersubiectivității pot fi atât întâlnirile cu persoanele cele mai dragi, care ne-au ajutat/ îndrumat/ ascultat, cât și cu anumite culturi în care poate am trăit un șoc emoțional (pozitiv ori negativ), dar care ne-au schimbat modul de percepție. Și cred că veți fi de-acord că tocmai aceste momente uluitoare rămân în sufletul și în mintea noastră pentru mult timp sau poate pentru toată viața.

În cadrul emisiunii 50 de minute cu Pleșu și Liiceanu, difuzată la TVR-Cultural o anumită perioadă, aspectele filosofice prindeau viață la fiecare ediție prin meditația și discuția gânditorilor contemporani – Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu, unde accentul cădea pe viziunea critică a acestora prin dialogul televizat. Exprimarea valorilor filosofice și a temelor de interes social ca: Despre iubire, Despre frică, Despre speranță, Despre educație, Miracolul întâlnirii, Parabolele pierderii și regăsirii și altele, reprezintă astfel caracteristica importantă a omului de cultură ajuns la treapta de expert, iar sistemul de valori prezentat și dezbătut în cadrul emisiunii, subliniază necesitatea dezvoltării individuale din punct de vedere spiritual și rațional.

Căutând emisiunea amintită mai sus, pe cunoscutul YouTube, am regăsit ediția despre Miracolul întâlnirii, unde timp de 50 de minunte sunt aduse în atenție idei și exemple despre întâlnirile extraordinare care ne schimbă percepția asupra vieții, ne îndrumă spre noi căi de cunoaștere ori spre noi orizonturi profesionale. Aportul științific, educativ și cultural adus în cadrul acestei emisiuni cu caracter filosofic denotă o distribuire a gândului filosofic, iar intersubiectivitatea amintită în perspectiva fenomenologică conturează forma interviului, în măsura în care cei doi intelectuali vin cu anumite convingeri și ideologii, ceea ce nuanțează discuțiile și formează, oarecum, gândirea privitorului.

          „Fracturile existențiale” (catalogate astfel în emisiunea lui Pleșu și Liiceanu) reprezintă marile întâlniri ale vieții, și care diferă de suitele întâlniri anonime de pe stradă sau din transportul public. Acest miracol se datorează valorilor și reperelor comune, care ne modelează, ne duc spre o altă orbită. Ele ne conturează o nouă viziune, iar ecoul creat în urma acestor întâlniri ne însoțesc mult timp sau poate mereu, deși persoana cu care ne-am intersectat spectaculos, nu se mai află alături. Rămâne forța vie a momentului, care ți-a conturat alegerea, iar dacă nu se întâmpla, dacă nu întâlneai pe cineva, viața ta poate că era altfel. Viața în general este un „mister”, după cum scria Lucian Blaga.

            Marile întâlniri ale vieții, ale sorții, pot apărea oricând și oriunde. Eu le-aș numi momente de catifea. Important este să fim atenți, dar și pregătiți să le vedem, simțim, primim. Să cultivăm răbdarea și sentimentul de așteptare. Ratarea momentului cu o persoană deosebită poate fi gravă, căci vom pierde lucruri esențiale, întrebări, răspunsuri. De aceea, vom conchide că miracolul creativ al intersubiectivității poate fi un cadou atât în copilărie, adolescență sau în studenție, dar și pe parcursul vieții, când suntem în căutărea incredibilului prin foșnetul frunzelor de toamnă sau în luna cadourilor și a Târgurilor de Crăciun. Dvs. ați creat sau ați trăit întâlniri cu adevărat miraculoase?

---

[1] Martin Buber, Eu și Tu, traducere din limba germană și prefațăde Ștefan Aug. Doinaș, Editura Humanitas, București, 2022, p. 39.

[2] Ibidem, p. 40.

[3] Tzvetan Todorov, Noi și Ceilalți. Despre diversitate, traducere de Alex. Vlad, Editura Institutul European, Iași, 1999, p. 9.

INDICAȚII DE CITARE:

Eugenia Zaițev, „Miracolul creativ al intersubiectivității” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 11/2025

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.