Iosif Berman – personalitate creativă din presa românească
În textul de față, propun spre lectură o personalitate creativă – Iosif Berman. Importanța sa vine dinspre contribuția pe care a lăsat-o în mediul cultural și jurnalistic din spațiul românesc, prin fotografiile sale și mai ales, prin faptul că a fost primul fotoreporter din presa românească.
Născut în 1890, la Burdujeni, județul Botoșani, în prezent județul Suceava, Iosif Berman a fost fiul unui negustor evreu, care a luptat în Războiul de Independență din 1977 și a primit cetățenia română. Provenind dintr-o familie cu șase frați, tânărul Iosif putea să urmeze exemplul profesional al fratelui mai mare, cunoscutul avocat Beniamin Berman, dar a refuzat acest drum de prestigiu, a refuzat și lecțiile în atelierele de fotografie din localitatea natală, pentru a deveni un profesionist liber, un fotograf de presă, amplificându-și ulterior experiența în capitala României.
Numit „omul cu o mie de ochi” de către scriitorul și jurnalistul Geo Bogza, și „coautor al imaginii satului și țăranului român” de către istoricul și sociologul Dimitrie Gusti, Iosif Berman era entuziasmat să fotografieze tot ce se mișca, tot ce apărea pe stradă. În 1910 a câştigat primul concurs de fotografii organizat la Bucureşti de Mihail Papamihalopol, editor la „Gazeta ilustrată”. Mai târziu, fotografiile sale pline de viață, cu peisaje și personaje din viața satului, au fost remarcate de către Constantin Mille, proprietarul ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”, care l-a angajat pe tânăr în calitate de fotoreporter în București. Prin lunga colaborare de două decenii a lui Iosif Berman cu Filip Brunea-Fox la aceste ziare și la revista „Adam”, s-au realizat reportaje de eveniment, reportaje sociale, reportaje-parabolă, despre personaje ilustre sau cele necunoscute. Activitatea celor doi reporteri au schimbat percepția asupra reportajului modern din România, fiind influențați de mediul literar avangardist.
Fotoreporterul era prezent la multe evenimente din capitală, la Casa Regală de la Peleș și prin toată țara, pentru a surprinde realitatea în fotografiile ce completau reportajele publicațiilor: „Gazeta Ilustrată”, „Ilustraţiunea. Revistă lunară enciclopedică”, „Ilustraţiunea Română”, „Ilustraţiunea naţională. Revistă lunară ştiinţifică, literară, artistică, ilustrată”. Era observator fin al detaliilor, ce pot fi observate în portretele țăranilor români și în fragmentele imortalizate de la diferite evenimente.
Plecat pe front în Primul Război Mondial, împreună cu un regiment care a ajuns la Odesa și s-a destrămat din cauza Revoluției, reporterul Iosif Berman aflat mereu în căutarea subiectelor de fotografiat, a ajuns în Rusia. Fotografiile din Rusia revoluționară s-au pierdut, negativele fiind distruse de cei care îl capturau pe fotograf. Aici își cunoaște viitoarea soție, cu care pleacă până în 1923, la Constantinopol (actualul Istanbul), pentru a trimite corespondențe fotografice la presa din România. Întors apoi în București, Berman a publicat în periodicul „Ilustraţia Săptămânală”, editat de „Cultura Naţională”, care acoperea subiecte din ţară, pe lângă fotografiile furnizate de agenţiile străine. Până în 1940, s-a bucurat de ilustrarea operei sale în presa cotidiană românească. În presa străină, a realizat fotografii pentru cunoscutele reviste „National Geographic” (în 1934), „The New York Times” și „Berliner Tageblatt”. A fost reporter corespondent pentru agențiile de presă „Associated Press” și „Scandinavian Newspaper Press”. Iosif Berman a primit și comenzi particulare de la diverse persoane, precum albume de fotografii sau ilustrații de carte.
După închiderea ziarelor „Adevărul” și „Dimineața” în 1937 (la hotărârea guvernului), Berman a continuat să fotografieze pentru „The New York Times”, dar sub pseudonimul I. B. Urseanu, pe care i l-a sugerat Nicolae Iorga, pentru a nu atrage atenția legionarilor cu numele său evreiesc (în germană bär înseamnă urs, de unde și ideea pentru Urseanu). Însă, în 1940, i s-a interzis să mai profeseze, din motive rasiale. Deprimat de această situație, fotograful Iosif Berman nu mai era interesat de nimic, nici de boala sa renală, fapt ce l-a dus la moarte în 1941. Activitatea sa de trei decenii a marcat puternic arta fotografică românească din prima jumătate a secolul al XX-lea, prin documentarea și diversitatea subiectelor.
Însă, după deces, opera sa a căzut în uitare, în special din cauza regimurilor politice din România de până în 1989. Iosif Berman nu a fost autor de expoziţii sau albume de fotografii personale. Cea care a deținut arhive fotografice de familie a fost Luiza Berman (1920–2011), fiica fotoreporterului evreu, care a și vorbit despre acesta pentru diferite studii, inclusiv pentru documentarul despre Iosif Berman, Omul cu o mie de ochi, realizat în anul 2001 de Alexandru Solomon.
FotografiaȚărani din munții Vrancei realizată de Iosif Berman și publicată în revista „România Ilustrată”, anul III, martie 1928, p. 39,se găsește astăzi în logoul Simigeriilor LUCA. Cei doi bătrâni din fotografia alb-negru sunt din comuna Andreiașu, județul Vrancea. Imaginea de diferite dimensiuni, aflată pe peretele cunoscutei simigerii, evidențiază sloganul acesteia – „Tradiție reinterpretată. Facem bun, facem bine”.
Bibliografie:
Cajal, Nicolae, Hary Kuller (coord.), Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație, București, 1996.
Ciuciu, Anca-Aurelia, Coduri vizuale. Evreii din București 1881-1941, Editura Hasefer, București, 2013.
Dumitran, Adriana, Arta fotografică a lui Iosif Berman (1890-1941), în: „Studii și Cercet. Ist. Art., Artă Plastică”, serie nouă, tom 4 (48), București, 2014.
Kuller, Hary (coord.), Evrei din România. Breviar biobibliografic, Editura Hasefer, București, 2008.
Petreanu I. (director), Revista „România Ilustrată”, anul III, 1928.
Surse web:
https://biblioteca-digitala.ro/
https://www.ziaruldevrancea.ro
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Iosif Berman – personalitate creativă din presa românească” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 