Homo Sapiens – de la creație la tehnologie
Despre Homo Sapiens s-a vorbit în diverse moduri și domenii, esențial este însă că această expresie ce provine din latinescul homō (genitiv hominis) – „ființă umană, om”; și sapiens – „intelegent, înțelept, sensibil“; adică: „om înțelept”, contribuie la cunoașterea căilor de evoluție a ceea ce înseamnă unica specie umană existentă în Univers. Știm că nu există alte tipuri de ființe umane, doar rasa și cultura ne diferențiază. Se estimează că Homo Sapiens a apărut cu aproximativ 300.000 de ani în urmă, iar curiozitatea și dorința umană de a cunoaște cât mai multe din lumea înconjurătoare a condus la dezvoltarea științei, filosofiei, mitologiei, religiei și a altor ramuri cognitive.
În acest articol îmi propun să urmărim o scurtă trecere în revistă a evoluției omului de la crearea Universului până la tehnologia actuală, să vedem cum ființa umană nu mai înseamnă doar cineva care știe să existe, să înțeleagă, să scrie, dar și să fie un utilizator smart al Inteligenței Artificiale. Însăși Biblia – Cartea Sfântă în Creștinism – începe cu „Facerea Lumii”, adică cu Crearea Universului, unde Dumnezeu a creat întâi Cerul și Pământul.
Profesorul britanic, John Hands, amintește în cartea sa Cosmo Sapiens. Evoluția omului de la originile universului despre Charles Darwin și descoperirea acestuia acum vreo 150 de ani, că oamenii sunt rezultatul evoluției biologice, care se pot adapta mediului. Acest lucru a influențat următoarele cercetări ale secolului trecut, și anume:
Cu aproximativ 50 de ani în urmă, cosmologii au ajuns la concluzia că materia și energia din care suntem formați își au originea în modelul cosmologic din care a apărut Universul.
Iar peste 20 de ani după acest fenomen, cercetătorii din neuroștiințe au început să demonstreze cum ceea ce vedem, auzim, simțim și gândim se intersectează cu activitatea neuronilor din anumite părți ale creierului uman.
Mi se pare interesant faptul că aceste teorii științifice au fost dezvoltate foarte aproape de secolul tehnologiei, nu în Evul Mediu, Renaștere sau în alte epoci din Istoria Omenirii. De ce s-au realizat abia în secolul al XX-lea? Cred că răspunsul ar fi cel oferit de John Hands, în care spațiul și timpul au prins noi orizonturi de înțelegere a evoluției umane. „Toate aceste realizări spectaculoase în știință au fost posibile datorită unor progrese corespunzătoare în tehnologie, care au produs la rândul lor, o creștere exponențială a datelor.”[1]
Însuși conceptul de evoluție presupune o viziune mai largă asupra lucrurilor, înglobând și cosmosul, dar și latura infinită a materiei și spiritului, deoarece „orice sistem material este dinamic, într-o continuă transformare sau devenire a caracteristicilor sale, într-o nesfârșită curgere (panta rhei), așa cum considera Heraclit.”[2] Datorită acestui flux neîntrerupt de schimbare a lucrurilor se întâmplă evoluția omului, a lumii.
Universul nu stă în loc, chiar și planetele se mișcă, totul se mișcă într-un anumit ritm, ceea ce creează evoluții umane sau tehnologice. Modificările speciilor în timp și spațiu formează reguli noi, interese noi, tehnologii avansate. Știința este dinamică, iar omul o dezvoltă și se dezvoltă, mai ales în contextul IA, cu care ne-am obișnuit deja. O fi această evoluție prea rapidă în cazul Inteligenței Artificiale? Aș spune că da, dar tocmai ritmul alert al secolului al XXI-lea conduce omenirea spre evoluția tehnologică și spre noi orizonturi de dezvoltare.
Transformarea ființei umane de la omul înțelept la omul-computer înseamnă o evoluție radicală, un progres științific și tehnologic. Aici creativitatea își face loc prin prisma tehnicilor clasice de exprimare a frumosului sau libertății împletite cu cele computerizate, unde diferite programe creează în locul omului ori îi sugerează anumite etape de lucru. Esențial este faptul că ecranul a devenit ceva indispensabil, și într-o manieră rapidă.
Dezvoltarea și transformarea continuă a societății în decursul timpului, modifică atât cunoștințele unui om, cât și stările ori preferințele profesionale ale acestuia. „Evoluția este o realitate cosmică și nu este caracteristică numai vitalului (ființelor vii), ci întregii lumi materiale.”[3] Întrucât, ceea ce (se) mișcă și este viu, tinde spre noi schimbări. „Putem vorbi de evoluția atomilor, a elementelor chimice, a galaxiilor, dar și de evoluția ființelor vii, a limbii, a mașinilor electronice de calcul și a altor categorii de sisteme.”[4] Evoluția lumii vii înseamnă, așadar, tendința de progres biologic, științific, artistic (creativ) și tehnologic.
Printre lucrurile care sunt firesc legate între ele și care evoluează împreună, cum ar fi Cosmosul și Microcosmosul, apare și Homo Sapiens[5]cu evoluția antropologică – un excelent domeniu filosofic despre care îl abordăm în revista Anthropos, pentru că omul rămâne o ființă complexă, cu mistere și calități/ defecte ce pot fi studiate în mai multe contexte.
Vorbim despre evoluții ale Universului, ale omului prin prisma timpului și spațiului, ale tehnologiei și vieții, în definitiv. Utilizarea tehnolologiilor deja constituie o evoluție, deoarece studiem istoria și pașii de întrebuințare a unor programe sau aplicații, atât în sfera laptopurilor/ telefoanelor/ tabletelor, cât și în perimetrul tehnologiilor necesare în cunoașterea Sistemului Solar, spre exemplu. Pentru o posibilă evoluție, este nevoie și de o evaluare concretă a lucrurilor, astfel încât tehnologiile vechi să constituie prilejuri bune pentru crearea tehnologiilor noi. „O analiză robustă a problemelor cere o evaluare bine elaborată a stadiului diferitelor tehnologii, a probabilității succesului lor tehnic și comercial și a receptivității acestor tehnologii la stimuli sub formă de bani și statut.”[6]
Încheierea acestui text vine cu gândul că Homo Sapiens este o parte a Universului, pornind de la Geneza din Biblie, și continând cu tehnologia avansată din lumea contemporană. Dorința de a înțelege de unde venim, cine suntem și încotro ne îndreptăm reprezintă o formă de cunoaștere a omenirii, iar fiecare cultură își are propriile mituri și teorii științifice despre acest lucru. Evoluția ființei umane de la prima Creație („Facerea Lumii”) până la contactul acesteia cu Inteligența Artificială determină un parcurs destul de mare, divers și care necesită un studiu continuu.
[1] John Hands, Cosmo Sapiens. Evoluția omului de la originile universului, Editura Humanitas, București, 2019, p. 21.
[2] Gheorghe Mustață, Evoluția nu-și șterge urmele, ci le păstrează funcționale, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, București, 2015, p. 23.
[3] Ibidem, p. 24.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem, p. 74.
[6] Wolf Häfele (coord.), Energia – problemă globală. O analiză de sistem, Editura Tehnică, București, 1987, p. 451.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Homo Sapiens – de la creație la tehnologie” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 