Farmecul începutului, necesitatea sfârșitului
Început, debut, pornire, start sau update… toate vin cu o anumită direcție și noutate. Orice sfârșit presupune un nou început, și oricare început are un anumit sfârșit. Ne bucurăm la deschiderea unui nou capitol din viață sau în preajma farmecului unei așteptări, în timp ce un sfârșit vine cu o doză de nedumerire sau din contră – cu rezultate deosebite. Însăși natura are un început și un sfârșit, care funcționează prin repetiție: anotimpurile, ziua și noaptea, răsăriturile și apusurile.
Începuturile de drum (în deplasare ori în vacanță), de an (calendaristic sau universitar), de viață, de prietenie… pornesc cu un prim pas, un pas important sau cel mai important, spun unii. Farmecul acestei prime pășiri în necunoscut dă fiori, dar și bucurii, nostalgii câteodată, emoții profunde. Amintirea primei zile la școală, la universitate, la locul de muncă, prima experiență digitală… toate au o notă maximă, atunci când vorbim despre curiozitatea noului.
Zilele acestea din luna cadourilor vorbim de sfârșitul anului (în așteptarea magiei Sărbătorilor de Iarnă) și cu gândul la ce va urma după Revelion. Cum va începe anul bisect, într-o lume tot mai agitată și mai diversă? Se încheie o etapă, un an, un semestru, dar ce va urma? Aceste întrebări spre viitorul apropiat sau îndepărtat îi macină pe mulți, și cu siguranță, există loc pentru optimism. „Viitorul nu va apărea din neant, el va crește din clipa prezentă.”[1] Căci, circuitul firesc al vieții vine cu închiderea unui bagaj de experiențe, și deschiderea altei cutii spre a fi umplută cu noi trăiri. Așadar, unele sfârșituri deschid noi începuturi.
Începuturile digitale și noua formă de inteligență
Știm cu toții că „La început a fost cuvântul…”, iar acum, scriind în Microsoft Word, adică în documentul cu simboluri și cuvinte digitale (words),mă gândesc inevitabil la evoluția umană și tehnologică. Cât de rapid ne-am „împrietenit” cu schimbările sociale și digitale, unde fiecare a început să însușească tehnologia mai mult sau mai puțin; iar aplicațiile și site-urile vin cu provocări noi sau pași inovativi.
Începuturile tehnologice au dus la uitarea scrisului de mână (nu spun sfârșitul manuscriselor, pentru că încă îmi mai place să scriu cu stiloul pe foile catifelate, așa cum preferă și alte persoane pasionate de caligrafie), iar acest start smart ca un ghid al inteligenței artificiale (IA) a pus amprenta digitală în sfera multor domenii de activitate. Deci, începutul digital poate că a plasat în umbră scrierea și lectura clasică, însă a venit cu noi valențe culturale, educaționale și sociale.
Viitorul fericirii ține de adaptarea noastră cu tehnologia. „Știind că tehnologia este aici ca să rămână, trebuie să învățăm cum să trăim cu complexitatea tehnologiei, nu să scăpăm de ea.”[2] Pentru că „acum ea are potențialul să schimbe fiecare aspect a ceea ce suntem noi ca oameni, de la felul în care căutăm fericirea la cât de mult trăim și cum ne conectăm.”[3] Depinde de noi cum utilizăm tehnologia, și cum contribuim la construirea acestei lumi digitale. Important este să fim atenți în alegerile tehnologice, deoarece „[…] problemele ridicate de succesul IA nu sunt doar fascinante în plan intelectual, ci au și o importanță crucială în plan moral, fiindcă alegerile noastre pot afecta viitorul vieții.”[4]
Cea mai importantă dezbatere a epocii noastre este, fără îndoială, inteligența artificială, rolul ei și necesitatea noii forme de comunicare, pe care o exersăm deja, într-o anumită măsură, cu ajutorul diferitelor device-uri. „O IA superinteligentă se pricepe prin definiție foarte bine să-și atingă obiectivele, oricare ar fi ele, așa că trebuie să ne asigurăm că obiectivele ei sunt aliniate cu ale noastre”[5], în acest mod va dispărea teama de mașini și de tehnologie avansată. Prin urmare, este indicat să utilizăm tehnologia atât cât ne este necesar, și în conformitate cu așteptările noastre. Nu vom pune punct utilizării mecanismelor digitale, pentru a finaliza conexiunea cu și prin intermediul tehnologiei, căci se pare că abia începe secolul inteligenței artificiale. Important este să fim atât de inteligenți încât să nu ne depășească ea pe noi. De aceea, cred că a fi smart înseamnă a fi inteligent în era digitală, a fi selectiv la noile începuturi digitale și conectat atât cu mediul virtual, cât mai ales cu cel real.
În încheierea acestui articol, vreau să menționez faptul că atât noul început al zilei (dimineața), cât și partea incipientă a unei lucrări pe care o realizăm, merită a fi explorate și descoperite cu bucurie în măsura în care se asociază cu preferințele noastre. În artă, cultură sau tehnologie, regula va fi aceeași – să începem eficient o producție, astfel încât continuarea să fie una benefică și de calitate, iar sfârșitul doar o necesitate pozitivă, întrucât un tablou, spre exemplu, sau un site este creat de la început până la final. Etapele firești ale unei lucrări reale sau virtuale, ale unei zile ori ale unui an, decurg în măsura în care le planificăm și le urmăm, cu un început fermecător (dacă e posibil) și desigur cu un sfârșit necesar (dar plăcut).
La sfârșitul acestor rânduri, vreau să felicit echipa redacțională a revistei ANTHROPOS pentru startul pe care l-a construit atât de frumos în acest an, cu multe articole și diverse subiecte. Cu bucurie am contribuit la scrierea textelor pentru rubrica Creativitatea Smart – ca o invitație despre și pentru omul contemporan, un om aflat mereu între ecrane, dar care are nevoie și de artă sau cultură. Țin să cred că omul smART este persoana obișnuită deja cu inteligența ARTificială, prin care el însuși devine mai creativ, mai abil și adaptat tehnologiilor, însă care deseori uită de frumusețea artei și a vieții din jur. Sper ca ARTicolele din această rubrică să fi adus în atenție tocmai această relație dintre omul modern și cultura care spiritualizează lumea, dar și importanța tehnologiei care mișcă lumea actuală. În prag de sărbători, doresc cititorilor revistei un sfârșit de an împachetat cu bucurii și un început de an bisect cât mai vesel.
Bibliografie
- Blankson, Amy, Viitorul Fericirii. Cinci strategii moderne de echilibrare a productivității și a stării de bine în era digitală, Editura Vellant, București, 2019.
- Osho, Viața este aici și acum, traducere de Dan Chiaburu și Claudia Marinescu, Editura Herald, București, 1988.
- Tegmark, Max, Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale, traducere din engleză de Vlad Zografi, Editura Humanitas, București, 2019.
[1] Osho, Viața este aici și acum, traducere de Dan Chiaburu și Claudia Marinescu, Editura Herald, București, 1988.
[2] Amy Blankson, Viitorul Fericirii. Cinci strategii moderne de echilibrare a productivității și a stării de bine în era digitală, Editura Vellant, București, 2019, p. 13.
[3] Ibidem, p. 30.
[4] Max Tegmark, Viața 3.0. Omul în epoca inteligenței artificiale, traducere din engleză de Vlad Zografi, Editura Humanitas, București, 2019, p. 47.
[5] Ibidem, p. 54.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Farmecul începutului, necesitatea sfârșitului” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 12/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 