Din nou despre carte…
Tema anunțată pentru actualul număr al revistei ANTHROPOS mă fascinează mereu, cartea fiindu-mi o bună prietenă încă din fragedă copilărie. Despre ce este cartea și importanța acesteia, am mai scris și în trecut, dar acum îmi propun să aduc în atenția cititorilor idei noi despre acest suport livresc care rezistă timpului și timpurilor, chiar și în secolul tehnologiei.
Se spune că nu oamenii deschid cărțile, ci cărțile deschid mintea omului! O fi așa, cred, în măsura în care citim o carte bună, cu conținut autentic, elevat și care, într-adevăr, antrenează creierul uman. Realizată dintr-un copac, obținând o textură fină a foii, cartea conține un anumit număr de pagini și imagini, diverse semne imprimate și desigur, un autor (cel puțin). Această comoară inestimabilă oferă posibilitatea de a ajunge în mintea altei persoane, prin scrierile autorului, prin ceea ce transmite un scriitor sau un profesor. Astronomul și astrofizicianul evreu-american, Carl Edward Sagan, care a adus o contribuție importantă la promovarea și popularizarea științei, consideră că „scrisul este probabil cea mai bună invenție a omului, legând oamenii care nu s-au cunoscut niciodată, cetățeni din epoci distante.” În acest mod, cărțile trec peste puterea timpului, însă și timpul își lasă amprenta pe foile unei cărți, schimbându-le culoarea sau aspectul. Praful poate arăta cât de veche este o carte, dacă a fost citită de mai multe ori sau nu. Aș spune că, în general, cărțile reprezintă legătura dintre cele trei forme ale timpului: trecut, prezent și viitor, dintre generații și moșteniri intelectuale.
În zilele noastre, vedem foarte multe cărți, scrise de oricine, cumpărate mai des decât sunt citite. În librării, târguri de carte sau prin supermarketuri, putem cumpăra o carte de filosofie sau literatură, un roman, ghiduri turistice, povești pentru copii și altele. Întrebarea este: dacă mai și citim sau doar le cumpărăm, pentru a înfrumuseța rafturile bibliotecii personale?
Tsundoku – termen japonez din secolele al XIX-lea – al XX-lea, pe care l-am descoperit întâmplător, se referă la obiceiul de a acumula cărți, dar fără a le citi. Nu se citește, fie din lipsă de timp, sau din dorința de a acumula cărți în casă (însă fără a le lectura). De asemenea, se poate amâna lectura cărților. Unii specialiști compară acest termen de Tsundoku cu Antibiblioteca, iar cărțile necitite par mai valoroase în acest context decât cele căutate.
Cartea bună ne provoacă la studiu, la a afla ceva nou și util. Ea așteaptă cuminte în bibliotecă, până va fi răsfoită și lecturată de un iubitor de cultură și înțelepciune. Observăm că întoarcerea foaie cu foaie a unei cărți denotă curiozitate, dezvoltarea de sine și posibilitatea de amplificare a creativității, prin prisma imaginilor sau a rândurilor cărții. Cât de atrăgător este mirosul unei cărți noi, nu-i așa? O cumpărăm, o admirăm, o așezăm pe raftul preferat, o citim… „E interesant faptul că o lectură bună trebuie să te facă viu, trebuie să te integreze în tine însuți, în lumea ta. Iar dacă citești continuu, neîncetat, lectura te face sărac, deoarece nu știi decât să citești, fără să aplici ideile citite.”[1]
Cărțile ne schimbă percepția, viziunea, modul de gândire. De aceea, am putea să le vedem ca pe ceva viu. Ele vorbesc prin cuvintele scrise, prin ilustrații și note de subsol sau bibliografii.
În lumea tehnologiei, o carte în format pdf a devenit un lucru deja obișnuit. Mediul virtual oferă mai multe posibilități de lectură, dar și anumite constrângeri (financiare sau de descărcare). Cartea digitală, în acest sens, prinde noi valențe culturale, în detrimentul celei clasice, însă în măsura în care pătrundem în atmosfera paginilor din pdf-ul downloadat. Rafturile cu mii de cărți dintr-o bibliotecă înseamnă o adevărată comoară a intelectualității trecutului, prezentului și viitorului. În schimb, cartea digitală vine cu un surplus inovativ și eficient pentru confortul cititorului smart.
La finalul acestor rânduri, vă propun spre lectură unele proverbe și cugetări despre carte și bibliotecă, găsite în diverse culturi sau transmise de gânditorii importanți ai istoriei omenirii. De asemenea, vă invit să citiți în vacanța de sărbători, una – două cărți, dintre cele mai plăcute pe care le aveți sau pe care le puteți descărca pe dispozitivul dorit.
Cugetări despre carte, lectură și bibliotecă:
- „De câte ori deschizi o carte, înveți ceva din ea.” (Proverb chinezesc)
- „O carte bună e un prieten bun: o lași, nu se supără; o crezi, nu te înșală.” (Proverb turcesc)
- „Cărțile sunt pâinea sufletului.” (Nicolo Persichetti)
- „Lectura înaripează sufletul.” (Voltaire)
- „Cititul îl face pe om deplin, vorbitul îl face prompt, scrisul îl face exact.” (Francis Bacon)
- „Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini.” (Mihai Eminescu)
- „O, sfintele mele cărți, mai bune și mai rele, pe care soarta mi le-a scos în cale, cât vă datorez că sunt om, că sunt om adevărat!” (Nicolae Iorga)
- „Cărțile pentru mine sunt mai vii decât oamenii… din întâlnirile cu anumite cărți poți ieși sfârtecat sau de zece ori mai puternic decât te credeai.” (Mircea Eliade)
- „Bibliotecile sunt adevărate mașini ale timpului, cu ajutorul cărora oamenii colindă meleagurile de ieri și de mâine.” (Ion Stoica)
- „Dragostea de carte e un element constitutiv al fericirii.” (Thomas Carlyle)
[1] Eugenia Zaițev, „Cartea (digitală) ca bogăție spirituală” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2023.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Din nou despre carte…” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 11/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 