Comunicare și Creativitate
Definiţii ale comunicării:
1. Karl Ludwig Bühler(psiholog și lingvist german)–vede comunicarea ca pe un „un proces prin care un emiţător transmite informaţii receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”.
2. Harold Lasswell (politolog american și teoretician al comunicării) defineşte comunicarea drept o întrebare – „cine spune, ce spune şi pe ce canal, cui se adresează, şi ce efect are?”
3. Profesorii olandezi–J.J.Van Cuilenberg, O.Scholten şi G.W.Noomen–oferă următoarea explicaţie: dacă un emiţător doreşte şi transmite informaţia (x) unui receptor, informaţia trebuie să fie inteligibilă. Pentru a se face înţeles, oral sau în scris, el trebuie să-şi codeze mesajul, să folosească coduri. Odată codat, mesajul este transpus în semnale (y) care pot străbate canalul spre receptor. Receptorul trebuie să decodeze mesajul transpus în semnale şi să-l interpreteze (x’). Comunicarea poate fi îngreunată de un surplus nerelevant de informaţie (z) sau de zgomotul de fond.
4. John Fiske (profesor american) consideră că – comunicarea este o dimensiune centrală a vieţii noastre culturale; fără ea, orice tip de cultură moare. În consecinţă, studiul comunicării presupune studiul culturii în care este integrată.
5. Autorii italieni– Marco Drago și Andrea Boroli – consideră că termenului de comunicare îi este atribuită accepţiunea: „transmitere de informaţii, prin intermediul instrumentelor verbale şi nonverbale (mimică etc.)…”
Voi sintetiza asupra celor descrise mai sus, că: Comunicarea (Communis în latină = a comunica, a face ceva comun) este un mod de a ne exprima, de a experimenta, a cunoaște, înțelege, trăi. Conceptul de comunicare poate fi asociat cu un discurs, limbaj sau relaționare cu ceilalți.
Însă, complexitatea acestui termen pune în joc o mulțime de semnificații, interpretări, sugestii, indicii. Astfel, comunicarea unifică diverse arii de cunoaștere, diferite epoci și moduri de a ne construi viața.
Comunicarea în filosofie
Însăși filosofia este un mod de comunicare prin felul de abordare a lucrurilor, de a-și pune mereu întrebări, de a căuta răspunsuri prin studiu (comunicarea cu cartea/ cu ceilalți), raportare la altul, comunicare prin discuții (dialogurile lui Platon). Așadar, aspectele de comunicare pot fi observate încă din Antichitate, în dialogurile socratice, unde diverse subiecte sunt aduse în atenție prin conversație. Aristotel, în lucrarea sa Retorica, pune accentul pe argumentare ca formă a comunicării. Stagiritul face apel la două discipline în această lucrare, și anume filosofia și politica, conturând pe de o parte relaţia specială a retoricii cu dialectica, și pe de altă parte, afinitatea acestei discipline faţă de politică. Fiind disciplina care poate trata orice subiect datorită argumentării, oratoria plasează politica în sfera comunicării și a dezbaterilor la nivelul cetățenilor cu aceleași drepturi.
Despre retorică, în sens larg, întâlnim la mulți gânditori care formează diverse teorii ale argumentării, sofisme și reguli de exprimare corectă pentru dezbatere, ascultare sau convingere. Prof. univ. dr. Constantin Sălăvăstru în cartea sa Mic tratat de oratorie face o observație în acest sens, și anume: cu ajutorul acelorași cuvinte se pot construi fraze destul de diferite, dar cu același înțeles.
Comunicarea este întâlnită și în aria gnoseologică, unde cunoașterea devine posibilă prin raportare la diversele ipostaze cotidiene în care ajung oamenii și în care îşi comunică convingerile sau opiniile cu privire la proprietăţile unui lucru fizic sau abstract, cu privire la un fenomen politic sau social, la întâmplări din viața lor sau ale semenilor. Ori de câte ori comunicăm o astfel de opinie, încercăm să o asigurăm suplimentar în faţa eventualelor replici prin alte replici. Etica vine în societate ca un mod de conduită pentru comportamentul uman, de comunicare cu celălalt conform principiilor morale. Scopul valorilor este de a ghida acțiunile și intențiile individului, de a fi în ajutor pentru a conversa cu ceilalți și de a acționa corespunzător (cel puțin, așa ar fi civilizat).
În filosofia limbajului, comunicarea se prezintă sub forma semioticii, a semnelor ce conturează semnificații ale existenței prin intermediul silogismelor logice, a diverselor metode de verificare a validității inferențelor. De altfel, logica este domeniul întâlnit în filosofie, matematică, informatică, ceea ce creionează o posibilă legătură cu referire la tema despre comunicare – prin semne.
La nivel estetic, observăm un Homo simbolicus (consideră gânditorul german, Ernst Cassirer) – omul creator de artefacte culturale, care se află într-o egală măsură cu homo aesteticus (spune autorul francez, Luc Ferry), dar şi homo communicans, adică fiinţă înzestrată cu abilitatea de a filtra „estetic” realitatea, de a o transfigura, recrea şi comunica. Estetica şi comunicarea îşi revendică astăzi, fiecare în parte, un profil cultural distinct, legitimat de natura şi consistenţa preocupărilor contemporane.
În altă ordine de idei, amintesc una dintre axiomele Şcolii de la Palo Alto: „totul este comunicare”, care totodată este inerţială şi, de fapt, nimeni nu mai comunică real. Comunicăm prin mesaje, rețele sociale, telefoane smart (telefoanele cu fir le găsim în muzee). Avem multe posibilități de comunicare, dar nu întotdeauna este o socializare autentică. Prin noile tehnologii, se formează o comunicare între multiple discipline, dar și o comunicare cu noi înșine și cu ceilalți.
Comunicarea în lumea globală și virtuală
La nivel intercultural, există o comunicare tot mai diversă între organizații, state, rețele sociale. Comunicarea interculturală a apărut în societate acum câteva decenii, iar comunicarea interculturală online se apropie tot mai des în viețile noastre. Cred că, prin tehnologie transmitem mai multe emoticoane, și mai puține emoții.
Globalizarea este oportunitatea de comunicare a identității noastre în fața altor țări, precum și oportunitatea de a ne afirma în fața altor culturi.[1] Tehnologia este oriunde, ea „a devenit deja o normă socială acceptată.”[2] Putem observa ușor cum rețelele sociale (globale) au un flux de imagini și texte, cu diferite comentarii și emoticoane/ gif-uri atractive utilizatorilor din mediul online. Astfel, internetul este o sursă importantă de comunicare pe diferite ecrane.
Datorită comunicării online, putem lua legătura cu oricine, dar putem și să înțelegem unele gesturi utilizate pe un alt continent. Prin globalizare și globalizarea online, comunicăm mai eficient, cu toate că există câteva bariere în comunicarea online: dezacorduri, interpretări greșite ale mesajelor non-verbale, bazate practic pe un fapt neștiut în cultura noastră.[3] Ne confruntăm din ce în ce mai mult cu mediul virtual, unde fiecare site are nevoie de imagine, de conținut și un mod unic de a furniza informațiile. Aici creativitatea este foarte necesară, pentru a avea un conținut original, un design unic și o vizibilitate aparte. De aceea, un creator de conținut pune accent pe următorii factori actuali ai comunicării: eficiența în scrierea mesajelor, receptarea acestora pe un suport digital, resursele multimedia ultramoderne.
Consider că prin intermediul comunicării în social media, avem libertatea de a ne descoperi propria imaginație creatoare, de a ne provoca nivelul de producție digital și de a-l comunica și altora. Textele și imaginile postate ajung la ceilalți pe display-ul unui telefon sau tabletă, ceea ce ne sugerează că impactul creativ este viu în socializarea online. Putem explora viziunea creativă în mediul online, cu producții digitale (text sau imagine), design modern și conținut eficient. Chiar și promovarea produselor pe care cineva vrea să le vândă în mediul online (Facebook, Youtube) presupune un grad de creativitate și comunicare, fie că este vorba despre crearea audienței sau a unei pagini pentru vânzarea online.
Cunoscutul Facebook este un site aparent simplu, dar cu putere mare de socializare[4] și de promovare, unde socializarea online devine rapidă în diverse părți ale lumii. Studiile moderne din această arie, susțin că expresiile faciale, distanța fizică și postura vorbitorului sunt esențiale pentru înțelegerea mesajului, altfel se poate forma o percepție greșită chiar și asupra interlocutorului, nu doar a discursului său, ori a ceea ce a postat pe platformă.
Prin urmare, comunicarea din vremurile actuale este eficientă, diversă, simplificată la nivel emoțional, dar și amplificată ca mod de exprimare. Putem observa că un simplu click apropie culturi, țări, distanțe geografice (cu ajutorul ecranului), însă nu înlocuiește în totalitate comunicarea clasică dintre oameni. Prin diversele forme/ platforme de transmitere a unui mesaj livresc, audio sau video, comunicarea primește noi valențe de creativitate.
[1] Cf. Andrea Riccardi, Despre civilizația conviețuirii, Editura Humanitas, București, 2008, p. 66.
[2] Cf. Mary Aikon, The Cyber Effect. Psihologia comportamentului uman în mediul online, Editura Niculescu, București, 2019, p. 12.
[3] Cf. http://www.redalyc.org/journal, article “Non-verbal barriers to effective intercultural communication”, in: Utopía y Praxis Latinoamericana, vol. 24, núm. Esp. 5, pp. 307-316, 2019 (Universidad del Zulia, Venezuela).
[4] Cf. Teodor Baconschi, Facebook. Fabrica de narcisism, Editura Humanitas, București, 2015, p. 20.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Comunicare și Creativitate” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 