Cartea (digitală) ca bogăție spirituală
Ce este cartea, totuși, obiect de decorațiune sau instrument de cunoaștere? O găsim și la bibliotecă, dar și în librării, acasă sau la prieteni; cartea fiind în esență ceva fin și nobil. S-au scris multe cărți și s-au spus diverse lucruri despre cărți, ele manifestându-se ca o pâine pentru suflete sau ca un bun părtaș pentru prezent și viitor. Voi începe studiul de față despre importanța cărților clasice și digitale, cu un citat drag mie despre carte și timp, pe care îl redau aici în spiritul schimbător al multiplelor culori de octombrie-noiembrie: „Despre carte se spune că este un dar, pe care îl poți deschide iar și iar… Cărțile rup lanțurile timpului…” Cred că în această atmosferă de toamnă blândă, putem reflecta asupra bogăției spirituale.
Observând istoria cărții, găsim mai multe variante pentru a citi:
1. Cartea a apărut în clipa în care s-a găsit suportul – papirus;
2. S-a putut obține o suprafață îndeajuns de mare încât să poți transmite conținutul unei piese de teatru sau a unui dialog de filosofie platonician;
3. Peste zece secole a apărut suportul mai rafinat de piele – pergamentul;
4. Apoi a apărut hârtia, iar ulterior tiparul ce presupunea alt mod de multiplicare și rapiditatea reproducerii cărții, și a răspândirii ei;
5. Câțiva ani în urmă a apărut mediul virtual, care te face să crezi că știi totul doar prin accesul site-urilor.
E interesant faptul că o lectură bună trebuie să te facă viu, trebuie să te integreze în tine însuți, în lumea ta. Iar dacă citești continuu, neîncetat, lectura te face sărac, deoarece nu știi decât să citești, fără să aplici ideile citite.
În literatura de specialitate, găsim mai multe cugetări despre carte, spre exemplu, vedem că Mihail Sadoveanu sublinia: „cartea îndeplinește nu numai minunea de a ne pune în contact cu semenii noștri depărtați… În aceste urne sacre găsim acea putere, care mișcă umanitatea înainte în progresul ei necontenit”. În timp ce pentru gânditorul francez, Denis Diderot (secolul al XVIII-lea), cartea este un lucru esențial, întrucât „oamenii când încetează să citească, încetează și să gândească.”
Procesul de transmitere a informațiilor a fost într-o continuă schimbare, pentru ca forma livrescă a unui conținut să ajungă în fața cititorilor într-o formă cât mai bună. Îmbunătățirea informatizării a condus omenirea spre accesarea unui flux de imagini și materiale printate sub diverse dimensiuni. „De-a lungul timpului, cartea și-a schimbat formatul și astfel rolul ei în societate este modificat prin influența epocii. Cert este că o carte rămâne un instrument de lucru, un obiect nobil pentru formare și informare. Astfel, cartea poate fi definită ca un depozit de cunoaștere și pentru cunoaștere. Cartea, ca și produs vechi, are o încărcătură spirituală puternică atât timp cât transmite ceva nou și un conținut de valoare”.[1]
În zilele noastre, vorbim despre un nou val de informatizare, prin digitizare; iar cartea prinde noi valențe și dimensiuni atractive (în formă de ciocolată, carte-magnet sau breloc). Acest izvor de informații, transmise prin intermediul cărților, al revistelor, sau al manuscriselor păstrate ca volume de patrimoniu constituie nucleul oricărei biblioteci (publice sau personale), dar și o formă de inovare și îmbogățire spirituală. Putem observa cum multe biblioteci se află într-un proces de modernizare, iar cartea digitală constituie forma de actualitate și de actualizare a patrimoniului cultural.
Cartea digitală – noua formă de comunicare din mediul virtual
În secolul nostru, majoritatea oamenilor caută noutatea, schimbarea, informația proaspătă. Apariția internetului (în secolul al XX-lea) a condus omenirea la instalarea și explozia comunicării în masă, apărând primele pagini web, sub formă de limbaj hypertext la acea vreme. Totuși, limbajul digital nu era atât de complex încât să poți transmite emoții prin conținut, sau un material 3D, acesta având mai degrabă un caracter static (text, poze, tabele etc). Tehnologiile avansau și avansează rapid, iar specialiștii IT au găsit soluția la aceste probleme, trecând din ce în ce mai mult spre web 2.0, blogging, rețelele de socializare, ajungând să integreze conținutul vizual și audio în conceptul de web și adăugând elementul final ce a generat un impact social valabil până astăzi: interacțiunea umană. Comunicarea se face nonverbal, prin intermediul cunoscutelor rețele de socializare, care iau amploare din ce în ce mai mult în ultimii ani, prin diverse opțiuni de comunicare, de transmitere a informațiilor și a emoțiilor într-un timp cât mai scurt.
După cum susțin unele studii, internetul a devenit rapid un mijloc preferat pentru comunicare și este utilizat de întreaga populație. Rolul cărților într-o lume digitală este acela de a se adapta noilor tendințe, pentru a fi cât mai aproape de cititorii săi, oferind informații atât prin intermediul platformelor computerizate, cât și prin prisma rețelelor de socializare. Acum, site-urile au un design eficient, concis, unde imaginea trebuie să fie cât mai sugestivă, iar textul cât mai clar. Datorită fluxului mare de informații, cititorii virtuali nu mai au răgazul de a lectura ceva cu răbdare și pasiune, totul se minimizează, și se îndreaptă spre un confort intelectual.
În această incursiune virtuală, cartea se transformă și ea într-un materialdigital, pentru a fi accesată, răsfoită, lecturată, doar cu ajutorul click-urilor. Studiile de specialitate acordă cărții digitale 4 elemente importante de încadrare a acesteia în câmpul digital, și anume:
1. Factorul tactil – emoția; contează mult ce-ți transmite o carte digitală, simțul ei. Aici accentul cade pe conexiunea emoțională ce apare atunci când citești o carte digitală, ca rezultat al conținutului sau al design-ului.
2. Atmosfera – se referă la modul de căutare; dacă îți creează o experiență plăcută sau din contră. Este similar cu a simți cartea pe care o cauți/ o găsești.
3. Comoditatea – modul de accesibilitate a unei cărți, aspectul site-ului;
4. Costul – se referă, bineînțeles, la valoarea banului, dacă există bariere de taxă sau e acces liber pe platforma digitală. Aici apar și drepturile de autor, claritatea conținutului și a imaginii, care ridică sau scad taxa de acces.
Ceea ce contează este device-ul folosit în căutarea sau în lecturarea unei cărți digitale, mărimea ecranului, culorile dispozitivului, dar și viteza de procesare a acestuia. Dezvoltarea comunicării digitale, în acest sens, depinde într-o măsură importantă, de gradul avansat al tehnologiei și de deschiderea utilizatorului către ceva nou, către mediul cărților digitale.
Astăzi, suntem deja obișnuiți cu lectura pe smartphone-uri sau tablete. În acest caz, utilizatorul are contact direct cu o carte digitală, care seamănă cu cea fizică, deși se află pe un device, însă un lucru foarte important constă în modul cât de fidel este convertită această carte, și ce senzație spirituală oferă. Citim cărți ca o simplă scanare transpusă într-un document pdf, sau a transpunerii materialului în format 3D pentru o îmbogățire estetică a acestora. Digitizarea cărții a prins deja contur de câțiva ani în Europa, iar unele cărți digitale (nu neapărat scanate) diferă de formatul printat. Transpunerea cărților în lumea virtuală înseamnă tocmai metamorfozarea de la book la e-book. Ce ne îmbogățește spiritual mai tare: farmecul și mirosul cărților legate în mod clasic sau eficiența cărților digitale, accesibilă doar cu un click?
În cele ce urmează propun să vedem câteva diferențe și asemănări între termenii cu care lucrăm în acest text, și anume: digital, digitizare și digitalizare.
Digital, Digitizare, Digitalizare
Aceste trei cuvinte enumerate în subtitlu au același prefix, și la prima vedere par a fi același lucru. Diferențele constau în semnificația lor, pe care le redau mai jos:
Digital:sistem bazat pe date și evenimente discontinuă. Calculatorul este o mașină digitală, formată din numere și programe, de aceea datele procesate de calculator trebuie să fie digitale, adică formate din mai multe zerouri și cifre de unu (0 și 1).[2] Orice program sau aplicație este, în fond, un calcul matematic, bazat pe coduri. Digitalul se referă la ceva care utilizează digituri, adică cifre, coduri, programare.
Digitizare: tranziţia de la date analogice la formate digitale.[3] Astfel că opusul digitalului este analogul. În cazul bibliotecii, vorbim practic despre transformarea unei cărţi în format digital, fie prin scanare, fie prin programele de tehnologie avansată (precum 3D).
Digitalizare: folosirea informaţiilor digitizate.[4] Utilizatorii se digitalizează, adică vor citi cartea în format virtual. Procesul de scanare reprezintă așadar o trecere de la forma fizică a cărţii la cea virtuală. Rostul acestei treceri este, după cum ştim, eficienţa, modul lejer de a accesa o carte veche şi păstrarea valorii acesteia pe rafturile bibliotecii.
Drept urmare, digitizarea înseamnă procesul de scanare a unei cărţi, iar digitalizarea se referă la utilizarea acestei scanări. Prin acest mod, documentarea şi bibliografia textelor vor fi întocmite mult mai rapid. Consider că bogăția spirituală se amplifică prin intermediul cărților de pe rafturile pline de culoare (uneori și de praf), dar și cu ajutorul cărților digitale. Cărțile pot fi citite și recitite, ele prind viață prin lectură, iar omul devine cu adevărat om numai prin cultură ce derivă din educație. Lumea digitală oferă același rezultat paideic, în măsura în care pătrundem în spiritual contextual, fie și prin intermediul ecranului.
În concluzie, incursiunea istorică și de actualitate pe care am urmărit-o în paginile acestui text sugerează faptul că valul digital ce vine peste noi creează un mod eficient de utilizare a cărților și a manuscriselor din secolele trecute. Lucrările astfel postate și păstrate ajung în fața utilizatorilor din orice colț al lumii. Accesul celor mai importante surse culturale – cărțile – se face în mod electronic, atât la nivel național, cât și la nivel mondial. Sunt convinsă că o carte bună poate înviora gândirea și, cu siguranță, ne îmbogățește spiritul și viziunea asupra lucrurilor, lecturând în format tradițional sau pe device-urile moderne.
Bibliografie:
1. Antonescu, G. G., Educație și Cultură, ediție îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii de conf. univ. dr. Ion Gh. Stanciu, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.
2. Ozuem, Wilson, Kerry E. Howell, Geoff Lancaster, The impact of digital books on marketing communications in: „Journal of Retailing and Consumer Services”, Elsevier, vol. 50, 2019.
3. Popa, Silvia, Comunicare și biblioteca, Editura Universității Transilvania, Brașov, 2002.
4. Revista de Biblioteconomie și de Cercetări Interdisciplinare „Asachiana”, Anul VII, volumul 10, 2019, Biblioteca Județeană „Gh.Asachi” Iași.
[1] Eugenia Zaițev, ,,Digitizarea cărților – necesitate sau influența sec. al XXI-lea?”, în: Revista de Biblioteconomie și de Cercetări Interdisciplinare „Asachiana”, Anul VII, volumul 10, 2019, Biblioteca Județeană „Gh.Asachi” Iași, pp. 45-52 (https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2014/01/ASACHIANA-10.pdf).
[2] Cf. https://webopedia.com.
[3] Cf. https://www.webactiv.ro.
[4] Ibidem.
INDICAȚII DE CITARE:
Eugenia Zaițev, „Cartea (digitală) ca bogăție spirituală” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 