ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Eugenia Zaițev

Așteptăm sau nu?

Așteptarea – un cuvânt ajuns în limbajul nostru tot mai mult, prin prisma circumstanțelor vieții. Așteptăm în stație un mijloc de transport, așteptăm un răspuns de la job sau un sms. Aș spune că așteptăm mereu câte ceva…

Avem așteptări proprii, mai multe sau mai puține, realiste sau idealiste. Așteptăm nerăbdător sau cu răbdarea calmului specific omului cu starea ZEN. A simți momentul trăit presupune echilibru între emoții și rațiune, dar care mai degrabă plasează așteptarea într-o altă formă de așteptare. În realizarea lucrurilor serioase, cred că este nevoie și de o doză de speranță, altfel se instalează așteptarea simplă, fără substrat. Trăirea emoțiilor în acest sens poate fi un conflict cu sinele, o provocare sau încurajare. Întrebarea este dacă merită să așteptăm ceva sau pe cineva? Ori este mai indicat să trăim momentul, să simțim pulsul vieții?

Altă întrebare cu accent filosofic apare în cartea Aurorei Liiceanu, Așteptarea Penelopei, Editura Polirom, Iași, 2019, prin care iubirea prinde cumva contur puternic, dar lent, sau în mod rapid și oarecum superficial: „De ce unii aşteaptă ani la rînd să fie alături de persoana iubită, în timp ce alţii nu au răbdare şi îşi continuă viaţa fără să mai privească în urmă?” Astfel că, din dorința de a înţelege aşteptarea „ca alegere voluntară care ne modelează destinul”, autoarea analizează unele personaje a căror viaţă a fost marcată de aşteptare, dar şi câteva personaje grăbite, care nu ştiu, nu vor sau nu pot să aştepte.

În una dintre povestirile din cartea amintită mai sus vedem că autoarea face referire la o lege nescrisă, acea legătură dintre oamenii care au ceva în comun unii cu alții și care îi face astfel complici. Este vorba despre alte legi, din afara legilor moralei, legi „la fel de puternice, poate chiar mai puternice, cărora oamenii le fac față cu greutate sau nu le pot face față deloc. Dincolo de cuvântul dat, de jurăminte, de promisiuni, dincolo de emoții și afecte, există între oameni o legătură mult mai dură, mai plină de rigoare, prin care cineva are ceva în comun cu altcineva și astfel cei doi sunt complici.” (p. 99)

Aici așteptarea prinde aripi în orizontul cercului (care are un început oriunde și un sfârșit asemănător), căci ceea ce începe se cuvine să aibă continuitate sau să ajungă la un rost. „Și ce spune legea, acea lege a lumii, mai puternică decât legile scrise? Spune că «ceea ce începe trebuie să se îndeplinească», orice început presupune și un sfârșit. Dificultatea este că uneori timpii nu se potrivesc, viața e imprevizibilă, pot apărea dezacorduri. Și totuși, chiar dacă pare că există o ordine, ceva care aranjează după propria voință ca doi oameni să se întâlnească la un moment dat, asta nu se întâmplă oricum, ci când ei sunt pregătiți pentru întâlnire.” (p. 100)

Farmecul așteptării constă în profunzimea emoțiilor, în acea vibrație înaltă creată odată cu trecerea timpului. Cred că așteptarea și speranța mișcă lumea, unde „oamenii se întâlnesc așa cum astrele se aliniază la un moment dat, iar regăsirile sunt adesea mai fermecătoare decât întâlnirile” (p. 100), pentru că aceste regăsiri emoționează și impresionează datorită așteptării. Drept pentru care, cu cât așteptăm mai mult, cu atât bucuria îndeplinirii va fi mai mare (în cazul situațiilor destinale).

În concluzie, ce și cât ar trebui să așteptăm ține de fiecare om în parte, de situația apărută; iar speranța și legile nescrise vor creiona calea esențială. Vreau să închei aceste gânduri cu câteva citate despre așteptare, pentru mai multă meditație și oferirea de posibile răspunsuri la întrebările pe care le-am lansat la începutul articolului.

Citate despre așteptare (https://www.kudika.ro/) 

1. Aşteptare, aşteptare! Toată înţelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt. Cel mai mare, cel mai puternic şi cel mai iscusit e cel care ştie să aştepte! [Alexandre Dumas]

2. Urmăreşte să ai un înalt nivel de aşteptare în fiecare zi. [Herbert Haris]

3. Dacă ai învăţat să te bucuri de aşteptare, nu trebuie să aştepţi să te bucuri. [Kazuaki Tanahashi]

4. Dacă s-ar clădi Casa Fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de aşteptare. [Jules Renard]

5. Credinţa ta în vremuri de aşteptare îi face plăcere lui Dumnezeu. [Debby Jones]

6. Cred şi acum în aşteptare, dar nu într-una pasivă, ci în aşteptarea activă! [Rodica Negrea]

7. Tot ce se întâmplă după o lungă aşteptare e mai uşor de suportat. [Cicero]

8. Pentru mine, aşteptarea e sinonimă cu speranţa. Chiar şi ceea ce fac, meseria mea, ce este altceva decât un fel de a oferi oamenilor puterea să spere? Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu e vorba de o aşteptare pasivă, ci o pregătire pentru ceea ce urmează să se întâmple. [Leopoldina Bălănuță]

9. Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranța. [Alexandre Dumas]

10. Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa. [Octavian Paler]

11. Dorinţa fără o aşteptare corespondentă nu este altceva decât un vis iluzoriu. [Bob Proctor]

12. Să stau în aşteptare. În aşteptarea a ce? A unei himere. În aşteptarea, foarte probabil, a nimic. În fine, mai bine să speri decât să disperi– nu se spune aşa? [Rui Zink]

INDICAȚII DE CITARE:

Eugenia Zaițev, „Așteptăm sau nu?” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 8-9/2024

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.