ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Eugenia Zaițev

Albumul – nostalgie ca revizuire a spațiului și timpului

          Pentru unii a început deja perioada de relaxare, fie că vorbim despre vacanța mare la elevi/ studenți, fie despre concediile de odihnă la adulți. Acestea coincid cu Campionatul European de Fotbal din prima parte a verii, și unde susținătorii sunt implicați emoțional prin intermediul ecranului sau direct pe stadioanele din Germania.

Ceea ce vreau să subliniez în aceste rânduri, ține de faptul că locurile pe care le vizităm și sentimentele trăite aici sunt imortalizate în fotografii cu ajutorul device-urilor smart, pentru ca apoi să le postăm pe rețelele sociale… pentru un like, pentru împărtășire sau poate pentru laudă. Putem utiliza diverse efecte ale smartphone-urilor moderne sau putem crea o poză instantaneu. Fotografia nu este doar un element central al telefoanelor actuale, ci și felul propriu de a privi lumea și pe noi înșine. Este o formă a artei, dominare, demolare, supraveghere sau performanță, după cum observă Susan Sontag în cartea sa Despre fotografie. Fotografia de serviciu, de familie, de grup sau selfie, constituie baza indispensabilă a unei galerii din dispozitivele moderne ori a albumului clasic.

Albumul – obiect uitat (în vremurile noastre), răsfoit uneori și care stă pe rafturile bibliotecii personale ca un bun păzitor al timpului. Cu ajutorul lui, putem revizui diverse clipe, locurile deosebite și oamenii dragi. Astăzi, puține persoane mai printează fotografii, totul se stochează în memoria smartphone-ului. Dar, sentimentul profund al trecerii timpului îl conferă chiar albumul de fotografii. Încercați să deschideți un album prăfuit cu poze din copilărie și cred că veți retrăi anumite emoții, ori veți fi cuprinși de o nostalgie a spațiului și timpului.

În acest context, voi trece în revistă câteva abordări despre cele două concepte importante amintite mai sus, tratate de Immanuel Kant, Arthur Shopenhauer, Lucian Blaga, profesorul american Robert Levine, dar și despre importanța fotografiei ca element de revizuire a spațiului și timpului.

            Spațiul și timpul sunt trăite de fiecare persoană după propriul mod de a fi, după anumite conjuncturi sau oameni din preajmă. Despre spațiu și timp au scris mai mulți gânditori și autori, însă revizuirea acestora este posibilă datorită păstrării momentelor apuse, dar nu expirate. Așadar, intuițiile pure ca reprezentări ale spațiului și timpului la Kant sau perfecţiunile formale ale memoriei la Shopenhauer, sunt criterii esențiale în (re)definirea unei experiențe. „Când cineva crede că are ceva în memorie dar nu îl poate aduce în conştiinţă se spune că el nu ar putea să îl amintească”[1], iar prin intermediul fotografiilor acest lucru este posibil. Căci, „reprezentarea stărilor trecute se asociază cu reprezentarea stărilor viitoare ale unui subiect ce trăiește într-un prezent determinat, producând o experiență unitară și complexă.”[2]

            Timpul poate fi definit și ca un ghid al existenței, care ne pune în mișcare, dar și ne îndreaptă spre gândire, simțire, trăire. În excursii, spre exemplu, vedem diverse expoziții, vizităm muzee sau facem poze la locuri noi, pentru noi, iar atunci când trăim un timp în atmosfera unor opere străine de mare valoare, anumite „categorii abisale migrează”, spune Blaga, „în matricea proprie”. În acest mod, se formează ceea ce Lucian Blaga numește gustul generos, astfel încât și lucrările dintr-un alt spațiu cultural să fie apreciate ca atare ori amintite odată cu trecerea timpului. „Un gust generos fără a renunța la severitate, și rodnic în satisfacții estetice fără a-și pierde busola, desfășoară de fapt o nuanțată suplețe, și e în stare să cântărească o operă de artă, chiar exotică, în lumina unor valori proprii ei, în lumina unor valori care au prezidat la modelarea ei ca puteri categoriale.”[3]

            La romantici timpul apare odată cu semnificația lumii posibilului, unde imaginația are sensul de „reprezentare a lumii ca devenire”, deoarece sentimentele romanticului se află în concordanță cu trăirea timpului. Acesta trăiește timpul, nu doar trece prin timp. Și atunci, revizuirea timpului înseamnă revizuirea emoțiilor sale. „Astfel încât, pentru un romantic, emoția trecutului adusă în prezent sau aspirația sufletului către viitor determină starea sa de om visător.”[4] A fi un romantic sau un visător, mai ales în spațiile miraculoase, cu peisaje extraordinare, constituie o adevărată trăire emoțională, iar fotografiile realizate aici nu pot fi decât fixări creative ale momentului sublim. Timpul simțit în astfel de locuri oferă liniștea creatoare necesară atât romanticului autentic, cât și turistului smart.

Amintindu-mi despre cartea Geografia Timpului. De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile de Robert Levine, Editura Humanitas, București, 2022, la care am făcut recenzie în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2023, voi menționa următoarele: dacă în anumite culturi, punctualitatea este un lucru important (precum sunt germanii, nordicii ș.a.), atunci pentru majoritatea popoarelor latine temporalitatea înseamnă un mijloc nesemnificativ, întrucât cel mai important lucru este libertatea. „Timpul are timpul său”, pe de altă parte, adică se are în vedere o trăire a timpului, un mod de conștientizare a evenimentelor, precum este în Mexic sau în Africa. Astfel că timpul este perceput diferit în spațiile culturale, dar și în conștiința oamenilor care traversează un oraș, o țară sau prin propria viață.

Prin urmare, spațiul și timpul este același în fond, indiferent unde circulă cei mai mulți oameni într-un secol al globalizării, însă trăirea momentului și al locului depinde de conștiința și gustul fiecăruia în parte; fie că le transpunem în fotografii digitale sau pe suportul analogic din albumul personal. Eu voi încheia acest articol, răsfoind un album de fotografii și niște foldere cu amintiri interesante.

Bibliografie

1. Blaga, Lucian, Trilogia valorilor, Editura Humanitas, București, 2014.
2. Levine, Robert, Geografia Timpului. De ce timpul nu se măsoară la fel în toate culturile, Editura Humanitas, București, 2022.
3. Kant, Immanuel, Antropologia din perspectivă pragmatică, Traducere, studiu introductiv, note, indice de concepte, bibliografie de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001.
4. Kant, Immanuel, Antropologia din perspectivă pragmatică, Traducere, studiu introductiv, note, indici de concepte, bibliografie de Rodica Croitoru, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Antet, București, 2013.
5. Kant, Immanuel, Critica facultății de judecare, Seria „Opere”, Traducere, Studiu introductiv, Studiu asupra traducerii, Note, Bibliografie selectivă, Index de concepte germano-român, Index de concepte de Rodica Croitoru, Editura ALL, București, 2007.
6. Kant, Immanuel, Critica rațiunii practice. Întemeierea metafizicii moravurilor, Traducere, studiu introductiv, note și indice de nume proprii de Nicolae Bagdasar, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2010.
7. Schopenhauer, Arthur, Aforisme asupra înțelepciunii în viață, traducere și prefață de Titu Maiorescu, Editura MondoRo, București, 2014.
8. Schopenhauer, Arthur, Lumea ca voință și reprezentare, volumul I și II, traducere din germană și Glosar de Radu Gabriel Pârvu, Editura Humanitas, București, 2012.
9. Zaițev, Eugenia, Imaginația creatoare și jocul ideilor estetice la Immanuel Kant, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2019 (2021).

---

[1] Immanuel Kant, Antropologia din perspectivă pragmatică, Traducere, studiu introductiv, note, indice de concepte, bibliografie de Rodica Croitoru, Editura Antaios, Oradea, 2001, pp. 73-74.

[2] Idem, Immanuel Kant, Antropologia din perspectivă pragmatică, Traducere, studiu introductiv, note, indici de concepte, bibliografie de Rodica Croitoru, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Editura Antet, București, 2013, „Studiu Introductiv”, p. 14.

[3] Lucian Blaga, Trilogia valorilor, Editura Humanitas, București, 2014, p. 457.

[4] Eugenia Zaițev, Imaginația creatoare și jocul ideilor estetice la Immanuel Kant, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Iași, 2019 (2021), p. 127.  

INDICAȚII DE CITARE:

Eugenia Zaițev, „Albumul – nostalgie ca revizuire a spațiului și timpului” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 6/2024

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.