Simbolismul cărții în lucrarea anonimă: Allegoriae in Universam Sacram Scripturam
Lucrarea Allegoriae in Universam Sacram Scripturam („Alegorii în toată Sfânta Scriptură”) a fost inițial atribuită lui Hrabanus Maurus, un călugăr din secolul al IX-lea, însă unele studii recente neagă acest lucru, considerând-o ca fiind scrisă la sfârșitul secolului al XII-lea; deși au existat diverse presupuneri, numele autorului rămâne necunoscut[1]. Scrierea conține o prefață în care sunt prezentate diferențele dintre interpretarea istorică, alegorică, tropologică și anagogică, urmată de explicarea celor mai importanți termeni din Sfânta Scriptură în ordine alfabetică, precum într-un dicționar. Explicațiile, deși de diverse lungimi, urmează, în mare măsură, același tipar: un lucru simbolizează ceva, urmează versetul biblic în care se întâlnește termenul respectiv, apoi un scurt comentariu din partea autorului.
Unul dintre termenii analizați din punct de vedere mistic este liber („carte”), fiind oferite cinci explicații, două bazate pe versete din Vechiul Testament, mai exact Psalmi și Daniel, celelalte trei din Noul Testament, toate din Apocalipsă. În Biblie[2] apare foarte des termenul „carte” (fie βίβλος, fie βιβλίον, fie γραφή), folosit atât în sens fizic (cronici, scrisori, în general orice lucru scris), dar mai ales metaforic.
Cartea reprezintă prezența lui Dumnezeu, după cum se spune în Psalmi: Deleantur de libro vitae[3] („Să fie șterși din Cartea Vieții”), ca și cum oamenii nu au fost niciodată scriși în prezența lui Dumnezeu împreună cu cei care trebuie să fie salvați. Cartea este și un simbol pentru Hristos, precum s-a spus: Liber alius apertus est, qui est vitae[4] („Și o altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieții”), iar El, Care este viața oamenilor, le va apărea tuturor iudeilor la Judecată. Această idee, de existență a unei cărți a vieții (numită fie Cartea Vieții, fie Cartea Vieții Mielului), este des întâlnită în Sfânta Scriptură, cu precădere în Apocalipsă[5]. În această carte sunt înscrise numele tuturor oamenilor care vor locui în cetatea veșnică, iar cei ale căror nume nu se vor regăsi în ea vor fi aruncați în iezerul de foc, numit a doua moarte[6]. Metafora se bazează pe un obicei străvechi conform căruia apartenența unui om la o cetate era dovedită de înscrisul acestuia într-un registru oficial, iar în momentul în care omul își pierdea cetățenia, numele lui era șters[7], paralela dintre cetatea omenească și cetatea lui Dumnezeu fiind amplu analizată de diverși teologi. Astfel, la Judecată, cartea va fi deschisă, iar oamenii ale căror nume nu sunt înscrise nu vor intra în Împărăția Cerurilor, însă numele lor se pot șterge doar dacă nu duc o viață demnă, în conformitate cu poruncile lui Dumnezeu. Se știe că și Moise, după ce a văzut că, în absența sa, oamenii au făcut un vițel de aur căruia i s-au închinat, L-a rugat pe Dumnezeu să le ierte păcatul, iar de nu, să-i șteargă lui numele din cartea pe care El a scris-o (ἐξάλειψόν με ἐκ τῆς βίβλου σου, ἧς ἔγραψας)[8], gest interpretat de unii teologi ca fiind unul de jertfă, prin care își asumă păcatul în locul poporului[9]. În capitolul al douăzecilea din Apocalipsă, Sfântul Ioan vorbește atât despre mai multe cărți în care sunt înscrise faptele oamenilor, cât și despre cartea vieții, în care sunt trecute numele celor mântuiți: „Și am văzut un tron mare alb și pe Cel Care ședea pe el, din fața Căruia au fugit pământul și cerul și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut morți mari și mici, stând înaintea tronului și cărțile au fost deschise; și o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele ce fuseseră scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. Și marea a dat morții care erau în ea și moartea și iadul au dat morții care erau în ele, și fiecare a fost judecat după faptele sale. Și moartea și iadul au fost aruncate în iezerul de foc. Aceasta este a doua moarte: iezerul de foc. Și cine n-a fost aflat scris în cartea vieții a fost aruncat în iezerul de foc”[10].
Consemnarea numelor credincioșilor era de o importanță covârșitoare, Hristos Însuși menționând acest lucru: atunci când cei șaptezeci de ucenici s-au întors la El spunându-I cu bucurie că și demonii li se pleacă, Acesta le-a răspuns că mult mai important este faptul că numele lor sunt scrise în ceruri[11].
Revenind la opera Allegoriae in Universam Sacram Scripturam, cartea reprezintă și Vechiul Testament, numit librum scriptum intus et foris[12] („o carte scrisă înăuntru și pe dinafară”), altfel spus, el conține atât un sens mistic, cât și unul istoric. Explicația celor două adverbe (intus și foris), întâlnită nu numai aici[13], nu este singura, alți teologi considerând fie că ele au fost preluate de la Iezechiel 2, 10 sau Apocalipsa 4, 6[14], fie amintind obiceiul antic de a se scrie doar pe o parte a pergamentului, astfel, o carte scrisă pe ambele părți ar fi constituit ceva destul de neobișnuit. Cartea este Evanghelia, căci s-a spus habebat in manu sua librum apertum[15] („Avea în mâna Sa cartea deschisă”), adică Hristos Și-a desăvârșit Evanghelia prin muncă. Nu în ultimul rând, cartea reprezintă cele ascunse omului, după cum a spus prorocul Daniel: Judicium sedit, et libri aperti sunt[16] („Judecătorul S-a așezat și cărțile au fost deschise”), căci, la Judecata finală, toate cele ascunse în inima oamenilor vor fi date la iveală. Cartea deschisă este un simbol des întâlnit pentru atotștiința lui Dumnezeu, Care cunoaște și cele mai ascunse taine ale oamenilor.
Faptul că unul și același termen întâlnit în Biblie poate simboliza mai multe lucruri nu este ceva neobișnuit, întrucât, pentru Părinți și teologi, sensul spiritual se află dincolo de cuvinte, iar Scriptura reprezintă un tezaur nelimitat în care există numeroase posibilități de interpretare dacă ele nu contrazic învățătura creștină.
Bibliografie:
– Anonymous 12th Century, Allegories in All Holy Scripture. The complete English translation of Allegoriae in Universam Sacram Scripturam, formerly attributed to Hrabanus Maurus. Translated from the Latin by Priscilla Throop, second edition 2012.
– Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, București, 2001.
– Leland Ryken, James C. Wilhoit și Tremper Longman III (editori), Dicționar de imagini și simboluri biblice, Editura Casa Cărții, Oradea, 2022.
Sitografie:
– https://www.resursecrestine.ro/studii/118994/despre-cartea-vietii (05.12.2024).
– https://biblehub.com/commentaries/gill/revelation/5.htm (05.12.2024).
– https://biblehub.com/commentaries/bengel/revelation/5.htm (05.12.2024).
[1] Pentru mai multe detalii cu privire la paternitatea acestei lucrări a se vedea Prefața din Anonymous 12th Century, Allegories in All Holy Scripture. The complete English translation of Allegoriae in Universam Sacram Scripturam, formerly attributed to Hrabanus Maurus. Translated from the Latin by Priscilla Throop, second edition 2012.
[2] Termenul provine din latină Biblia, împrumutat din greaca veche βιβλία, pluralul pentru βιβλίον („carte”).
[3] Psalmul 68, 28 (29).
[4] Apocalipsa 20, 12.
[5] Vide Apocalipsa 3, 5; 17, 8; 20, 12; 21, 27; Ieșirea 32, 32-33; Psalmii 138, 16; Luca 10, 20; Filipeni 4, 3; Evrei 12, 23 etc.
[6] Vide Apocalipsa 20, 14-15.
[7] Vide Leland Ryken, James C. Wilhoit și Tremper Longman III (editori), Dicționar de imagini și simboluri biblice, Editura Casa Cărții, Oradea, 2022, pag. 137.
[8] Vide Ieșirea 32, 30-35.
[9] Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, București, 2001, pag. 114, nota d).
[10] Apocalipsa 20, 11-15.
[11] Vide Luca 10, 17-20.
[12] Apocalipsa 5, 1.
[13] Vide John Gill, Exposition of the Entire Bible în https://biblehub.com/commentaries/gill/revelation/5.htm (05.12.2024).
[14] Vide Johann Bengel, Gnomon of the New Testament în https://biblehub.com/commentaries/bengel/revelation/5.htm (05.12.2024).
[15] Apocalipsa 10, 2.
[16] Daniel 7, 10.
INDICAȚII DE CITARE:
Diana Baraboi „Simbolismul cărții în lucrarea anonimă” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 11/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 