Nebunia – îndepărtare sau apropiere de Dumnezeu?
În Vechiul Testament nebunia avea conotații negative, ea fiind văzută aproape întotdeauna ca o înstrăinare de Dumnezeu și o apropiere de păcat. Profeți și regi au fost pedepsiți cu nebunie atunci când, încrezându-se în forțele proprii, s-au înstrăinat de Dumnezeu, uitând că El are puterea și o dă cui voiește.
Saul, primul rege al lui Israel, a greșit atât arogându-și calitatea de preot și aducând ardere de tot (vide 1 Regi 13, 8-14), cât și neascultând cuvântul lui Dumnezeu care vorbea prin profetul Său, Samuel, fapte care i-au adus episoade de nebunie și, în cele din urmă, pieirea. Nebunia a venit ca o pedeapsă, mai exact, Duhul Domnului[1] s-a îndepărtat de Saul și un duh rău, trimis tot de Domnul, îl tulbura (cf. 1 Regi 16, 14). La sfatul slujitorilor săi, Saul a poruncit să i se aducă un om ale cărui cântece de harpă să-l liniștească; acesta a fost David care, după ce a câștigat încrederea regelui și i-a devenit scutier, atunci când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, lua harpa, cânta, iar regelui îi era mai ușor și mai bine, căci duhul cel rău se depărta de el (cf. 1 Regi 16, 23).
Nabucodonosor a fost pedepsit pentru atitudinea lui trufașă, căci s-a semețit admirând palatul regal din Babilon, pe care îl construise întru tăria puterii sale și spre cinstea strălucirii sale (cf. Daniel 4, 27), moment în care s-a coborât un glas din cer care i-a prevestit boala ce avea să-l lovească. Suferința lui a durat șapte ani, timp în care a trăit printre animalele câmpului, mâncând iarbă împreună cu ele; în toată această perioadă trupul i-a fost udat de rouă, părul i-a crescut ca penele vulturilor și unghiile ca ghearele păsărilor[2] (vide Daniel 4, 29-30). După acest timp și-a ridicat ochii la cer și mintea i-a revenit, recunoscând și preamărind puterea lui Dumnezeu. El însuși a mărturisit că, atunci când și-a redobândit mintea și simțirea, i-au revenit deopotrivă măreția și strălucirea pierdute, a fost chemat de sfetnici și dregători, și-a recăpătat regatul, iar puterea i-a sporit (vide Daniel 4, 31-34). Prin urmare, nebunia nu era privită sub aspectul unei boli, ci regii își pierdeau judecata în momentul în care negau măreția lui Dumnezeu și se îndepărtau de El, revenindu-și doar când își acceptau greșeala și primeau izbăvirea deopotrivă cu iertarea.
Nebunia ca pedeapsă divină apare explicit atât în Deuteronomul, printre binecuvântări și blesteme pentru cei care respectă ori, dimpotrivă, încalcă Legea: Să te bată Domnul cu nebunie, cu orbire și cu amorțirea inimii (Deuteronomul 28, 28), cât și în Zaharia, când, în plan profetic, se menționează intervenția directă a lui Dumnezeu care Își ajută poporul să-și învingă vrăjmașii care asediau Ierusalimul: În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi toți caii cu spaimă și pe călăreți cu nebunie; și voi deschide ochii Mei asupra casei lui Iuda și pe toți caii neamurilor îi voi lovi cu orbire (Zaharia 12, 4).
În Vechiul Testament, în special în Pildele lui Solomon, apar și alte conotații ale acestui termen, nebun fiind cel care caută cearta (Pilde 20, 3), cel care disprețuiește înțelepciunea (Pilde 1, 7; 17, 24; 14, 7-8; 15, 7; 10, 14-15), cel batjocoritor față de jertfe (Pilde 14, 9), cel care disprețuiește sfatul (Pilde 12, 16; 15, 5), cel mânios (Pilde 12, 17; 14, 16; 29, 11), cel trufaș (Pilde 14, 3), cel pripit și nechibzuit (Pilde 18, 13; Eclesiastul 10, 12-14), cel mincinos și nelegiuit față de aproapele său (Isaia 32, 6), cel care hulește (Psalmul 73, 19), cel care neagă existența Creatorului (Psalmul 13, 1) etc.
În Noul Testament, termenul nebun este folosit chiar de Iisus cu referire la cei care nu înțelegeau sau nu respectau voia lui Dumnezeu. De pildă, nebuni erau fariseii care puneau mai mult preț pe cele exterioare decât pe cele interioare, care curățau partea din afară a vaselor, dar lăuntrul lor era plin de viclenie și răutate (vide Luca 11, 39-44). Nebuni și orbi au fost numiți cărturarii și fariseii care doreau să șadă în scaunul lui Moise, dar ale căror fapte contraziceau învățăturile predicate oamenilor: iubeau să stea în capul meselor la ospețe și în primele rânduri în sinagogi, doreau să fie numiți învățători, însă există un singur Învățător, le îngrădeau oamenilor intrarea în împărăția cerurilor, le nedreptățeau pe văduve și se rugau în chip fățarnic (vide Matei 23, 1-19). Nebun este și omul bogat căruia îi rodise din belșug țarina: el era mai îngrijorat de locul unde va strânge toate avuțiile, dorind să-și strice hambarele pentru a construi unele și mai încăpătoare, considerând că, mult timp de acum încolo, sufletul său se poate odihni și bucura de cele strânse; însă Iisus i-a spus că, în acea noapte, urmează să îi ceară sufletul, astfel, toată agoniseala lui a fost în van (vide Luca 12, 16-40). Nebuni au fost numiți și discipolii care, după învierea Domnului, s-au întâlnit cu El și nu L-au recunoscut, întrucât nu au crezut profețiile lui Moise, conform cărora Hristos trebuia să pătimească pentru a veni cu strălucire (vide Luca 24, 15-27).
Nebuni sunt numiți de către Apostolul Pavel și galatenii care refuzau să creadă adevărul și respectau în continuare și Legea lui Moise (vide Galateni 3, 1-3). Același Apostol îi critică pe filozofii care Îl căutau pe Creator în creație, considerându-i fără îndreptățire, pentru că, deși Îl cunoscuseră pe Dumnezeu, nu L-au slăvit și nu I-au adus mulțumire, ci s-au pierdut în gândurile lor și inima lor neînțeleaptă s-a întunecat, deoarece, spunând că sunt înțelepți, au devenit nebuni (cf. Romani 1, 20-22). Fărădelegea este cu atât mai mare cu cât ei știau în sinea lor de la Cine au primit înțelepciunea, însă trufia i-a făcut să-și aloce meritul, iar consecința nu a întârziat să apară, căci, întrucât ei nu au încercat să Îl aibă pe Dumnezeu în cunoștință, El i-a lăsat la mintea lor fără judecată (cf. Romani 1, 28).
Însă tot Apostolul Pavel vorbește și despre o altfel de nebunie, cea pentru Hristos: Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înțelepți întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteți tari. Voi sunteți întru slavă, iar noi suntem întru necinste! (1 Corinteni 4, 10) Aici filozofii sunt atacați cu ironie, întrucât ei se considerau mult mai înțelepți decât erau în realitate în timp ce îi considerau pe ceilalți nebuni, însă înțelepciunea adevărată vine de la Dumnezeu și este înțeleasă doar de către cei pătrunși de duh, fiind diferită de cea lumească, inferioară: Omul firesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie și nu poate să le înțeleagă, fiindcă ele se judecă duhovnicește (1 Corinteni 2, 14). De aceea, și fapta lui Dumnezeu pe care oamenii o consideră nebunie este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor (cf. 1 Corinteni 1, 27), întrucât ei nu pot să-L cuprindă pe Dumnezeu cu mintea. Astfel, dacă pentru cei ce se îndepărtau de Dumnezeu, nebunia venea ca o pedeapsă, nebunia pentru Hristos putea fi înțeleasă ca o îndepărtare de lume, o renunțare la cele lumești și o apropiere de Dumnezeu din dorința de a respecta voia Lui[3].
Bibliografie:
– John H. Walton, Victor H. Matthews și Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, Casa Cărții, Oradea, 2021;
– Silviu Tatu (editor), Introducere în studiul Vechiului Testament. Cărțile profetice și poetice, Casa Cărții, Oradea, 2019;
– Silviu Tatu (editor), Introducere în studiul Vechiului Testament. Pentateuhul și cărțile istorice, Casa Cărții, Oradea, 2016;
– Leland Ryken, James C. Wilhoit și Tremper Longman III (editori), Dicționar de imagini și simboluri biblice, Editura Casa Cărții, Oradea, 2022;
– J. D. Watson, Un cuvânt pe zi. Cuvinte-cheie din Vechiul Testament, Editura Casa Cărții, Oradea 2018;
– J. D. Watson, Un cuvânt pe zi. Cuvinte-cheie din Noul Testament, Editura Casa Cărții, Oradea 2010;
– Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului biblic și de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1995.
– Dumitru Bondalici, Enciclopedia marilor personalități din Vechiul și Noul Testament, Editura Diecezană Caransebeș, 2005.
Sitografie:
– Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor | Doxologia (https://doxologia.ro/profetul-daniel-bizara-boala-imparatului-nabucodonosor): 10.08.2025.
– Ce e nebunia pentru Hristos? | Doxologia (https://doxologia.ro/ce-e-nebunia-pentru-hristos): 10.08.2025.
– Ce voia să spună Sfântul Apostol Pavel prin „Noi suntem nebuni pentru Hristos”? | Doxologia (https://doxologia.ro/ce-voia-sa-spuna-sfantul-apostol-pavel-prin-noi-suntem-nebuni-pentru-hristos): 10.08.2025.
[1] Duhul Domnului se mai pogorâse peste Saul de două ori, în 1 Regi 10, 6: Atunci va veni peste tine Duhul Domnului și vei prooroci și tu cu ei și te vei face alt om și în 1 Regi 11, 6: Atunci s-a coborât Duhul lui Dumnezeu asupra lui Saul, când a auzit el cuvintele acestea și s-a aprins strașnic mânia lui. Pentru mai multe informații despre Duhul Domnului vezi John H. Walton, Victor H. Matthews și Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, Casa Cărții, Oradea, 2021, pag. 329.
[2] Interpreții nu au ajuns la un consens dacă într-adevăr ar fi fost vorba de o boală fizică sau de o legendă. Vezi și John H. Walton, Victor H. Matthews și Mark W. Chavalas, Comentariu cultural-istoric al Vechiului Testament, Casa Cărții, Oradea, 2021, pag. 791; Silviu Tatu (editor), Introducere în studiul Vechiului Testament. Cărțile profetice și poetice, Casa Cărții, Oradea, 2019, pag. 141 și Profetul Daniel și bizara boală a împăratului Nabucodonosor | Doxologia (https://doxologia.ro/profetul-daniel-bizara-boala-imparatului-nabucodonosor): 10.08.2025.
[3] Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că cineva nebun pentru Hristos pătimește răul, dar nu se răzbună și nu se simte nedreptățit, de aceea este socotit nebun de către păgâni și batjocorit. Vezi Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. XIII, PG 61:110 (col. 108) în Ce voia să spună Sfântul Apostol Pavel prin „Noi suntem nebuni pentru Hristos”? | Doxologia (https://doxologia.ro/ce-voia-sa-spuna-sfantul-apostol-pavel-prin-noi-suntem-nebuni-pentru-hristos): 10.08.2025.
INDICAȚII DE CITARE:
Diana Baraboi, „Nebunia – îndepărtare sau apropiere de Dumnezeu?” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 