Întâlnirea dintre Debora și Barac sau când profeția a întâlnit vechiul popor
În Cartea Judecătorilor (vide Judecători 4) este succint descrisă întâlnirea dintre Debora și Barac în urma căreia el a unit triburile dezbinate ale israeliților, devenind comandantul suprem al acestora. În secolul al XII-lea î.H., după eliberarea cu ajutorul lui Aod de sub ocupația regelui moabiților, Eglon, poporul israelit s-a depărtat din nou de Dumnezeu, motiv pentru care a intrat în război cu locuitorii din Canaan conduși de regele Iabin din orașul-stat Hațor. Pericolul era imens, căci generalul Sisera venise cu nouă sute de care de luptă la râul Chișon. Atunci judecătoarea din Israel, proorocița Debora, soția lui Lapidot, cea care trăia sub un palmier între Rama și Betel, pe muntele Efraim, l-a chemat pe Barac, fiul lui Abinoam din Ghedeșul Neftalimului, și i-a transmis acestuia porunca lui Dumnezeu, și anume să urce pe muntele Tabor luând cu sine zece mii de oameni dintre fiii lui și ai lui Zabulon, iar ea îl va aduce pe Sisera la râul Chișon. Întrucât Barac a încuviințat să meargă doar dacă ea îl va însoți, căci el nu cunoaște ziua în care Dumnezeu îi va trimite un înger întru ajutor, Debora l-a asigurat că Dumnezeu îl va ajuta să-l înfrângă pe Sisera, însă cinstea nu-i va reveni lui, ci unei femei. Ajunși la locul stabilit, Debora i-a prorocit din nou victoria, Barac reușind să treacă prin sabie toată armata vrăjmașă[1]. Sisera a fugit, retrăgându-se în cortul unui aliat, Heber Cheneul, unde soția acestuia, Iaela, l-a primit cu bunăvoință simulată, oferindu-i lapte în locul apei cerute. Încrezător, generalul a intrat în cort, unde a fost ucis de Iaela, care i-a străpuns tâmpla cu un țăruș și un ciocan și apoi i l-a arătat lui Barac. După această victorie, israeliții au trăit în pace timp de patruzeci de ani, regele Iabin pierzând controlul asupra lor.
Lupta este atestată istoric, însă Hrabanus Maurus, mergând pe urmele predecesorilor săi, în Comentariul la Cartea Judecătorilor (vide Liber in Iudicum, 12[2]), o înțelege în cheie alegorică. Plecând de la vorbele Sfântului Apostol Pavel, care considera că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare și spre deprindere întru dreptate (cf. 2 Timotei 3, 16), Hrabanus caută să scoată la lumină taina celor narate, din care credincioșii ar putea învăța ceva demn și util. În primul rând, deși în Israel au fost menționați mulți judecători bărbați, despre niciunul dintre ei nu s-a spus că a fost profet, cu excepția femeii Debora, astfel, harul profetic poate fi dobândit doar prin puritatea minții.
Numele Debora este tălmăcit albină sau vorbire (apis […] sive loquela), prin urmare ea simbolizează suavitatea profeției și dulceața doctrinei cerești, căci orice profeție alcătuiește fagurii doctrinei cerești și mierea dulce a vorbirii divine, după cum cânta și profetul David: Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai mult decât mierea și fagurele pentru gura mea (Psalmul 118, 103) și Judecățile lui Dumnezeu sunt mai scumpe decât aurul și piatra cea mai de preț și mai dulci decât mierea și fagurele (Psalmul 18, 10-11). Detaliile locuinței sunt de asemenea foarte importante, ele dând la iveală alte taine: Debora locuia sub un palmier, între Rama și Betel. Nu e de mirare că profeția se afla sub un palmier de vreme ce același psalmist spune că cel drept va înflori precum palmierul (Psalmul 91, 12), astfel, profeția îl conduce pe omul erudit prin învățăturile sale către palmierul chemării cerești a lui Dumnezeu. Nici localitățile nu sunt alese la întâmplare, etimologia numelor ajutând la descifrarea tainei: Rama înseamnă cea înaltă (excelsa), iar Betel este tălmăcită casa lui Dumnezeu (domus Dei), prin urmare profeția se află numai în locuri mărețe și, neavând nimic josnic ori fără valoare, îi învață pe oameni să caute nu lucrurile pământești, ci pe cele cerești și să se înalțe spre ele.
Proorocița l-a chemat la sine pe Barac, al cărui nume este tălmăcit scăpărare (coruscatio), întrucât scăpărarea reprezintă ceva ce are lumină, dar nu una permanentă, ci strălucește puțin și încetează, Barac reprezintă vechiul popor, chemat prin profeție să audă cuvintele lui Dumnezeu și să primească darurile legii divine; el a scăpărat puțin timp în splendoarea Legii, dar nu a durat și nu a putut ajunge la strălucirea continuă a luminii (continuum lucis […] fulgorem). Atunci când profeția i-a poruncit poporului vechi să urce pe munte, acesta din urmă a acceptat doar dacă urcau împreună, scuzându-se că nu cunoaște ziua în care va veni îngerul lui Dumnezeu. Aici Hrabanus consideră că a fost adevărat în ceea ce privește scuza, dar fals în ceea ce privește promisiunea, căci este adevărat că s-au urcat pe munte, dar fals că s-a urcat împreună cu profeția, de vreme ce nu a crezut în Hristos, despre Care aceasta era scrisă. De aceea Debora i-a răspuns că îl va însoți, dar nu el va avea întâietate și nici nu va rămâne la el biruința, ci Sisera va fi dat pe mâna unei femei. De remarcat aici și jocul de cuvinte realizat: nu va rămâne la el palmierul biruinței, ci în mâinile unei femei (nec permanebit apud eum victoriae palma, sed in manus mulieris), termenul palma desemnând atât palmierul din care se făcea cununa biruitorilor, cât și cel alegoric, unde un om drept putea înflori. De altfel, Hrabanus amintește în altă lucrare că palmierul simbolizează oamenii care strălucesc prin frumusețea virtuților lor și care, după ce au învins viciile și vrăjmașii spirituali, au primit de la Domnul răsplata cununii veșnice (vide De universo libri viginti duo 19, 6, 1-2).
Conform proorociei, Sisera a fost ucis de către Iaela, numele lor fiind, de asemenea, simbolice. Sisera este tălmăcit viziunea unui cal (visio equi), el reprezentând omul plin de vicii sau diavolul instigator, căci și psalmistul spune: Nu fiți precum un cal și un catâr, care nu au înțelegere (Psalmul 31, 10). Iaela este înălțare (ascensio) și, străină fiind, semnifică Biserica, și ea provenită din neamuri străine, fără de care nimeni nu se poate înălța la Cer. Țărușul cu care l-a străpuns reprezintă lemnul crucii prin care Biserica învinge stăpânirea diavolului sau îl lovește pe cel dedat plăcerilor și viciilor. Faptul că a primit lapte în loc de apă poate părea ceva banal, unii comentatori văzând acest lucru ca pe un simbol al ospitalității[3], însă el ascunde o altă alegorie: precum copiii, și cei aflați la începutul credinței primesc lapte, întrucât nu au puterea de a consuma altceva. Dar această hrană le oferă viață și mântuire doar celor buni și pioși care își doresc să avanseze în credință, în schimb le aduce moarte și distrugere celor răi, cu inima împietrită, doritori de plăceri și desfrâu.
Într-un final, Iaela i-l arată pe Sisera lui Barac, astfel și poporul vechi va lua parte la desăvârșire, după cum amintește și Apostolul Neamurilor (vide Romani 11, 26). Însă oamenii trebuie să îl nimicească singuri pe Sisera în sufletele lor, altfel spus, să distrugă viciile, lăcomia și desfrâul, căci aceste lucruri nu se împlinesc doar în Biserică, ci în sufletul fiecăruia.
Bibliografie și sitografie:
- Hrabanus Maurus, Liber in Iudicum.
- Hrabanus Maurus, De universo libri viginti duo.
- Richard R. Losch, Dicționar Enciclopedic de personaje biblice. Numele persoanelor din Biblie, de la A la Z, Traducere de Raluca Mirăuță, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019.
- Judges 4:5 Devotional: Under the Palm Tree: The Leadership of Deborah | Bible Art (https://bible.art/devotional/judges-4%3A5) 25 noiembrie 2025.
[1] Detalii ale luptei se găsesc în capitolul următor, numit Cântarea Deborei, unde se povestește că o ploaie torențială a măturat totul în cale.
[2] Episodul întâlnirii dintre Debora și Barac este povestit într-o formă prescurtată și în cartea a treia din lucrarea sa De universo libri viginti duo.
[3] Vide Richard R. Losch, Dicționar Enciclopedic de personaje biblice. Numele persoanelor din Biblie, de la A la Z, Traducere de Raluca Mirăuță, Editura Casa Cărții, Oradea, 2019, p. 193.
INDICAȚII DE CITARE:
Diana Baraboi, „Întâlnirea dintre Debora și Barac sau când profeția a întâlnit vechiul popor” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 11/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 