Diana Baraboi

Ieremia – un tânăr ales a fi profet pentru popoare

Ieremia (aproximativ 645/650 – 580 î.Hr.), numit și Profetul lacrimilor, a fost fiul preotului Hilchia, din neamul lui Veniamin. Considerat a fi unul dintre cei patru mari profeți ai Vechiului Testament (alături de Isaia, Iezechiel și Daniel), Ieremia a profețit timp de patruzeci de ani sub cinci regi (Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Iehonia și Sedechia).

După cum el însuși mărturisea la începutul cărții sale, în cel de-al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, conducător peste Regatul Iuda (adică în aproximativ 627 – 626 î.Hr.), a fost ales de Dumnezeu pentru a fi profet: Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, și înainte de a ieși din pântece, te-am sfințit și te-am rânduit proroc pentru popoare (Ieremia 1, 5). Cunoașterea unui om mai înainte ca acesta să fie născut și sfințirea lui indică preștiința lui Dumnezeu, Care l-a recunoscut pe Ieremia ca fiind al Său dintru veșnicie și i-a încredințat o însărcinare pentru popoare, depășind, astfel, granițele neamului său. În fața unui asemenea misiuni, Ieremia s-a temut din pricina vârstei sale fragede, însă a fost asigurat de Dumnezeu că El îi va fi alături: Iar eu am răspuns: „O, Doamne, Dumnezeule, eu nu știu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr”. Domnul însă mi-a zis: „Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câți te voi trimite, la toți vei merge și tot ce-ți voi porunci vei spune. Să nu te temi de dânșii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc”, zice Domnul (Ieremia 1, 6-8). Termenul utilizat de Ieremia este ebraicul naar (tradus în Septuaginta prin νεώτερος, iar în Vulgata prin puer), care desemna atât vârsta, făcând referire la un adolescent ori un tânăr până în douăzeci de ani, cât și lipsa de experiență sau de autoritate socială în fața vârstnicilor; în Septuaginta se remarcă un comparativ („mai tânăr”), prin care se accentuează antiteza dintre statutul lui Ieremia și cel al vârstnicilor care aveau dreptul de a vorbi în public. Dacă Moise, atunci când a fost chemat, s-a temut să împlinească porunca lui Dumnezeu motivând că este neiscusit la vorbă și gângav (vide Ieșirea 4, 10-16), Ieremia și-a motivat frica prin lipsa de experiență, care i-ar fi adus desconsiderare în fața bătrânilor, dând în același timp dovadă de o mare smerenie prin recunoașterea propriilor limite în fața unui misiuni atât de mari.

Apoi Domnul Și-a întins mâna, i-a atins gura și i-a zis: Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare și peste regate, ca să smulgi și să arunci la pământ, să pierzi și să dărâmi, să zidești și să sădești! (Ieremia 1, 9-10). Un gest asemănător a fost întâlnit și în chemările profetice ale lui Isaia (vide Isaia 6, 5-7), Iezechiel (vide Iezechiel 2, 8-3, 3) și Daniel (vide Daniel 10, 16), care indică puterea cuvântului divin ce i-a însoțit pe aceștia permanent. Prin aceste cuvinte, Dumnezeu le arată oamenilor că siguranța lor nu trebuie să vină dintr-o încredere bazată doar pe propriile puteri, ci mai degrabă din credința că El le va fi alături.

Alegerea unui tânăr pentru o mare misiune divină nu este doar în acest caz, Sfânta Scriptură oferind numeroase alte exemple care demonstrează că vârsta fragedă nu este un impediment pentru a primi harul dumnezeiesc, întrucât biruința este obținută prin conlucrarea divinității, nu prin propriile forțe. Astfel, Iosif, al doilea cel mai tânăr dintre frații săi după Veniamin, a fost ales de Dumnezeu și a devenit mare conducător în Egipt, imediat după Faraon (vide Facerea 37-41); Samuel era doar un adolescent atunci când Dumnezeu i-a prevestit condamnarea casei lui Eli din pricina nedreptății fiilor acestuia (vide 1 Samuel 3); păstorul David a fost inițial desconsiderat de către regele Saul din pricina vârstei fragede, însă, cu ajutorul divin, l-a învins pe Goliat (vide 1 Samuel 17); atunci când a fost chemat de Dumnezeu să salveze Israelul, Ghedeon s-a temut considerându-se prea tânăr, însă a eliberat poporul cu o armată de doar 300 oameni (vide Judecători 6-8); chiar regele Solomon, din smerenie, s-a numit pe sine tânăr, recunoscându-și, astfel, neputința și lipsa de înțelepciune pentru a judeca (vide 1 Regi 3, 7); în Noul Testament Sfântul Apostol Pavel îi scrie ucenicului său Timotei că nimeni nu trebuie să-i disprețuiască tinerețea (vide 1 Timotei 4, 12). 

În toate cazurile de mai sus nu a contat nici statutul, nici vârsta, iar Dumnezeu nu a ales oameni deja înzestrați cu putere ori cunoștințe, ci, după ce i-a ales, i-a ajutat să-I înfăptuiască voia, după cum spunea și Apostolul Neamurilor: Căci, priviți chemarea voastră, fraților, că nu mulți sunt înțelepți după trup, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt de bun neam; ci Dumnezeu Și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înțelepți; Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari; Dumnezeu Și-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt (1 Corinteni 1, 26-28).

Timp de patruzeci de ani Ieremia a avertizat poporul că va fi dus în exil dacă nu renunță la idolatrie; acuzat de trădare, a fost persecutat de propriul popor, închis și aruncat într-o groapă plină cu noroi pentru a muri de foame. Salvat din groapă de Ebed-Melec, Ieremia a fost chemat în fața regelui Sedechia și i-a profețit acestuia că va scăpa cu viață doar dacă i se va preda regelui Babilonului, în caz contrar, Ierusalimul va pieri, iar el va fi prins de vrăjmași; regele a refuzat, iar în urma invaziei lui Nabucodonosor, Ierusalimul și Templul au ars, Sedechia a fost orbit și dus în lanțuri în Babilon, alături de poporul său înrobit. Cu toate că i s-a oferit libertatea de către babilonieni, profetul Ieremia a ales să rămână alături de poporul său; după uciderea guvernatorului Godolia, Ieremia a fost dus forțat în Egipt, unde tradiția spune că a murit ucis cu pietre în timp ce îi certa pe oamenii care se închinau la „regina cerului” (vide Ieremia 44).

Ieremia, profetul

Bibliografie și sitografie:

  • Biblia, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, București, 2001;
  • Raymond E. Brown, Joseph A. Fitzmyer și Roland E. Murphy, Introducere și comentariu la Sfânta Scriptură, traducere Pr. Dumitru Groșan, vol. IV: Literatura profetică, Galaxia Gutenberg, 2009;
  • Leland Ryken, James C. Wilhoit și Tremper Longman III (editori), Dicționar de imagini și simboluri biblice, Editura Casa Cărții, Oradea, 2022.
  • Biblia sau Sfânta Scriptură (https://www.bibliaortodoxa.ro/: 24 august 2026).

INDICAȚII DE CITARE:

Diana Baraboi, „Ieremia – un tânăr ales a fi profet pentru popoare” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7-8/2026

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.